Portretul lui Iuda cel modern

[Traditie1]

Articolul e bun, dar nu se vede originea apostaziei generalizate de astazi.

Sursa acestei nenorociri este parasirea modelului ascetic de viata al crestinului, care exista în primele veacuri la multi dintre crestini. Treptat a aparut ideea posibilitatii existentei a doua crestinismuri, unul radical si unul moderat, care ar fi amandoua binecuvantate.

Viata ascetica e considerata a fi rezervata doar unei minoritati dintre credinciosi. Preotii nu indeamna la viata aspra nici daca sunt ieromonahi, a aparut o teama de asceza, unii o vad ca pe ceva aberant, alienant, altii considera ca e sursa de mandrie (de parca viata de relaxare ar fi sursa de smerenie).


In realitate nu exista crestinism neasscetic, evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

Strimt nu inseamna neaparat renuntare la viata care-ti da satisfactii si te indeamna sa dai inainte nu sa cazi in fatalism - sora cu delasarea si alte patimi de natura acedi-ca

Calea strimta mai degraba reprezinta micsorarea NUMARULUI de pacate si linistea sufleteasca impletita cu o viata treaza, CONSTIENTA. ASTA inseamna viata pe calea cea strimta despre care ne vorbeste Hristos oamneilor de rind! si care intradevar foarte putini o practica de aceea este si asa de strimta...nu a fi ascet si a te "biciui"

El nici o clipa nu a spus mamelor sa renunte viata de ACUM, la cresterea copiilor sau a taranilor sa renunte la a recolta grinele sau la a te bucura de minunata natura , de puterea noastra fizica si ceea ce putem face cu ea...deci, ca oameni in lume... sa o lasam mai usor

[marioad24]

A certa si a judeca sunt 2 stari diferite. In una cauti sa salvezi, in alta cauti sa condamni.
Si zic ca "Costel" a observat f bine starea lumii actuale...

În prealabil postat de monica.miholca

Eu nu vad deloc asa acest cuvant.
IPS Bartolomeu nu a indemnat la judecarea aproapelui, pentru ca ce a schitat el aici este un "portret", o generalizare a unui rau care se gaseste in societatea noastra sub diferite forme. Nu a aratat cu degetul, sau a numit niste persoane anume. Ci numai ne-a indemnat sa recunoastem raul specific societatii noastre, si ne-a amintit sa nu ne contaminam cu duhul acestei lumi (sau sa ne dez-contaminam). Sa nu alegem, ca Iuda, lumea, in locul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, asa cum am zis mai sus, si cum spunea si Costel, predica m-a indemnat sa caut in mine ceva din toate acestea-sa vad, nu cumva, fara sa vad, fara sa stiu, si eu ma aseman acestui "Iuda modern". nu cumva doresc si eu lumea mai mult?
Nu este agresiv, este bland, dar are o blandete puternica. Pe mine cel putin, ma trezeste, prin cuvantul sau.
Iata aici intregul cuvant al Parintelui.
http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/pastorala.htm

[mihailt]

"22.Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23.Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!"

[andreicozia]

În prealabil postat de mihailt

"22.Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23.Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!"

Este incurajator citatul parinte, insa asta presupune ca noi am lucrat deja enorm psihologic vorbind la fiinta noastra si avem capacitatile unor fiinte superioare inalt duhovnicesti sa ne aparam de asaltul celor ce intra prin "luminatorii trupului"...ceea ce nici pe departe nu este cazul majoritatii de credinciosi

[podolski_2]

În prealabil postat de costel

Mi-a placut mult acest articol, de aceea doresc sa-l cititi si voi.

Portretul lui Iuda cel modern

"Iubitii mei fii sufletesti,

Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr’o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s’o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s’ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte". (IPS Bartolomeu Anania)

podolski_2 ®

• Cred ca IPS BArtolomeu Anania se referea la masoni. Masonii care s-au infiltrat in tot , si chiar in BOR.

• Si chiar daca este foarte agresiva pozitia, asa trebuie sa fie atitudinea fata de actiunile si de slugile satanei. De tot raul organizat.

• Asa a fost condamnata orice actiune sataniceasca chiar si de Mantuitorul sufletelor noastre si asa trebuie in continuare ca preotii, urmasii ai predaniei sfinte, sa lupte si sa nu ezite sa apere turma ce le-a fost data in paza.

• In situatia asta am ajuns pt ca toti am tacut pt ca am considerat bine sa tacem atunci cand raul se produce. Toleranta fata de rau , ajuta raul sa progreseze. La ce folos smerenia daca de fapt il ajuta pe dusman sa piarda suflete ?

• Aceasta nu este rautate si este o pozitie clara , asemenea Matuitorului .
  

• Cand a fost vreodata Hristos inteles de lume pt agresivitatea fata de pacat? Si atunci , si preotii Lui vor fi considerati nebuni si rai, pt ca indraznesc sa vb de rau despre pacat.

[Detesan Constantin]

În prealabil postat de costel

Mi-a placut mult acest articol, de aceea doresc sa-l cititi si voi.

Portretul lui Iuda cel modern

"Iubitii mei fii sufletesti,

Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr’o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s’o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s’ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte". (IPS Bartolomeu Anania)

Daca acest text reprezinta o constatare de fapt a situatiei in care ne aflam, nu pot decat sa fiu de acord cu dumneavoastra; daca se vrea a fi o judecata, nu cred ca suntem noi in masura sa judecam (nu ne este dat noua). La fel de adevarat este ca nu trebuie sa taca nimeni si neincetat trebuie sa atragem atentia celor care gresesc, dar solutia corecta nu este judecata ci atitudinea pe care o luam in fata celor care gresesc. Echivalentul din ziua de azi a marturisitorilor sunt oamenii care "au coloana vertebrala" si prefera sa suporte demn consecintele unor decizii aberante. Aici cred ca suntem deficitari.

[Marius22]

Iuda ne arata tuturor ca nu este de ajuns sa te afli in preajma Mantuitorului, nu este de ajuns sa te numesti Apostol, sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos, atat timp cat pe toate acestea le primesti "in virtutea inertiei", fara a participa si a le lasa sa te transforme launtric (fara a conlucra).

Iuda a fost de fata la minuni si taine ale Mantuitorului insa in zadar. Nu l-au schimbat, alegand sa ramana tot intru ale sale, cu planul pierzator si iubirea de argint.

Acesta este pericolul care ne paste si pe noi neincetat, faptul de a ramane ancorati doar in forme exterioare. In aceasta stare, a inselarii, ne este cel mai usor "sa spunem vrasmasului taina lui Hristos" sau "sarutare sa-I dam", precum Iuda.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Marius22

Iuda ne arata tuturor ca nu este de ajuns sa te afli in preajma Mantuitorului, nu este de ajuns sa te numesti Apostol, sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos, atat timp cat pe toate acestea le primesti "in virtutea inertiei", fara a participa si a le lasa sa te transforme launtric (fara a conlucra).

Iuda a fost de fata la minuni si taine ale Mantuitorului insa in zadar. Nu l-au schimbat, alegand sa ramana tot intru ale sale, cu planul pierzator si iubirea de argint.

Acesta este pericolul care ne paste si pe noi neincetat, faptul de a ramane ancorati doar in forme exterioare. In aceasta stare, a inselarii, ne este cel mai usor "sa spunem vrasmasului taina lui Hristos" sau "sarutare sa-I dam", precum Iuda.

De multe ori m-am intrebat, Marius, ce vor sa spuna aceste cuvinte "ca nu voi spune vrajmasului Tau taina Ta, si nici sarutare nu Iti vom da ca Iuda".

Textul pare legat de momentul tradarii. Iuda a vandut fariseilor taina Mantuitorului, dezvaluindu-le locul in care se afla in acel moment; apoi l-a vandut din nou, prin sarutare.

[George.m]

În prealabil postat de Marius22

Iuda ne arata tuturor ca nu este de ajuns sa te afli in preajma Mantuitorului, nu este de ajuns sa te numesti Apostol, sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos, atat timp cat pe toate acestea le primesti "in virtutea inertiei", fara a participa si a le lasa sa te transforme launtric (fara a conlucra).

Cu toate ca a fost Apostolul lui Hristos, Iuda s-a indracit:
Si a intrat satana in Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece.
Si, ducandu-se, el a vorbit cu arhiereii si cu capeteniile oastei, cum sa-L dea in mainile lor (Luca 22, 3-5).

Iuda a ales sa lucreze, de fapt, pentru diavol, contra lui Hristos. A devenit rob satanei, o simpla piesa in grearele aceluia.
De altfel, cale de mijloc nici nu exista. Omul are de ales intre a-L salaslui in inima sa pe Hristos, Mantuitorul, sau a intra in sclavia satanei.