Cantaretii care ne deranjeaza

[costel]

În prealabil postat de georgeval

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

Am da de curand de acest canon, care spune multe despre cum trebuie sa cantam in biserica:

"Voim, ca cei ce se afla in biserica spre a canta, sa nu se foloseasca de strigate netocmite (fara de randuiala, vaiete), si sa sileasca firea spre racnire, nici sa adauge ceva in afara de cele ce sunt randuite de Biserica care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci cu multa luare aminte si smerenie, sa aduca cantari lui Dumnezeu, Cel care vegheaza asupra celor ascunse, caci sfantul cuvant (al psalmistului David - n.n.) a invatat pe fiii lui Israel sa fie cucernici". (Canonul 75 al Sinodului Trulan (din anul 692) sau Sinodul V-VI Ecumenic de la Constantinopol)

[Negrean]

În prealabil postat de GeorgeS

Corurile in Biserica Ortodoxa Romana au aparut pe la sfarsitul veacului trecut , importate din Rusia unde erau si sunt foarte raspandite.(E un banc:unde sunt 4 rusi la un loc, acolo e un cor).La noi a ramas cantarea omofona (pe o singura voce) ,cantarile fiind interpretate de la strana de mai multi cantareti, condusi de un protopsalt (dascal).
Prin 1950 , din cauza lipsei profunde de cantareti profesionisti din stranele noastre ,s-a dat binecuvantare la toti credinciosii sa cante in comun , cel putin la Sfanta Liturghie . A fost un lucru f. bun , stiut fiind ca rugaciunea cantata are mai multa putere decat cea rostita si patrunde mai usor in inimile credinciosilor.
Astazi avem numeroase scoli de cantareti in care invata destui tineri tainele muzicii psaltice, insa credinciosii, mai ales la orase, s-au obisnuit sa participe activ la Liturghie si de multe ori "acompaniaza" strana sau corul. Cat de bine o fac, asta-i alta treaba.
La noi in oras a fost o astfel de disputa , la Manastire, unde ,la un moment dat, maica stareta a oprit Liturghia ca sa se certe cu o enoriasa care canta , chipurile, prea tare. Urmarea a fost ca Preasfintitul a dispus schimbarea Manastirii de maici in Manastire de calugari iar pe maici le-a trimis la Plataresti, langa Oltenita.
Regula a ramas ca la strana sa cante cei ce sunt in drept sa o faca , iar noi , ceilalti sa-i sustinem, in functie de calitati, fara sa-i deranjam sau sa-i acoperim cu vocile noastre.

18 ianuarie 1865: A. Ioan Cuza - Decretul nr. 101: introducea in biserica "coruri vocale, armonico-religioase" (Vezi studiul lui Vasile Grăjdian "Legislaţia lui A. I. Cuza şi evoluţia cântării bisericeşti" în rev. Studii şi cercetări de ist. artei, seria Teatru, Muzică, Cinematografie, tomul 40, 1993, p. 13-17).
În fine, sub premisa modernizării Principatelor Române, se vroia ruperea de tradiţia grecească şi de cea bizantină (în care psaltichia românească îşi avea rădăcinile).
Anton Pann (1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854), de asemenea are câteva armonizări de cântece liturgice (sunt influenţa Chişinăului – unde şi-a petrecut copilăria – deci vă dau dreptate când spuneţi că muzica corală a venit din Rusia, deşi,majoritatea compozitorilor, care au creat astfel de muzică, erau formaţi în şcoli din vest <<Gh. Dima, Kiriac etc.>>).
Sfârşitul secolului XIX. Cântarea psaltică era puternic concurată de cea corală, situaţia ei devenind de-a dreptul dramatică:
Cauzele, văzute de episcopul Melchisedec erau:
1. lipsa mijloacelor financiare;
2. decăderea statului cântăreţului bisericesc profesionist (odată cu desfiinţarea şcolilor de cântăreţi)
3. decăderea spiritului religios al românilor
4. dezvoltarea gustului public pentru muzica armonică (Muzica bizantină - Constantin Secară, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2006, p. 22).

Ideea, Psalmului 149, "Cântaţi Domnului cântare nouă!", a devastat cântarea tradiţională.

deci:
1. "sfârşitul veacului trecut" )sec XX)... hm... puţin mai devreme :D
2. La noi a rămas cântarea omofonă... (dacă vorbin de mediul urban) nu prea sunt de acord.

O recuperare a acestei cântări s-a făcut, de abia după anii 90, când au fost înfiinţate mai multe formaţii de muzică psaltică.

În apărarea muzicii ruse şi corale, dau următorul link: http://www.youtube.com/watch?v=wq3Df...eature=related

Cât despre cântarea persoanelor care nu se află în cor sau strană, consider că ei sunt o prelungire a corului (nu în toate cazurile) şi a stranei. Este minunat atunci când toţi credincioşii dintr-o biserică, se unesc în spirit prin cântare sau rugăciune.
Ceea ce mă deranjează este atitudinea unor corişti (poate că este şi vina dirijorului), care, în timpul liturghiei îşi găsesc subiecte de discuţie, deranjând buna desfăşurarea a actului liturgic. Aceşti oameni, nu prea au ce căuta într-o biserică, fie că sunt ei filarmonişti sau „operişti”, bineînţeles, de a căror calităţi vocale, nu putem să ne îndoim.
Este foarte greu, să creezi, cu ajutorul unor formaţii mari o atmosferă contemplativă cu Dumnezeu şi de aceea eu unul prefer formaţiile de muzică psaltică, care au un număr mai restrâns de persoane.

[colaps]

Referitor la subiect, ar trebui sa ne apreciem aproapele chiar daca el nu canta frumos.

Imi amintesc la Prohod ca erau doi tineri care cantau si ei. Ce-i drept, nu era o cantare foarte placuta, dar mie imie placea faptul ca ei se osteneau, ca se implicau.
Atata timp cat nu devine motiv de sminteala cred ca orice credincios ar trebui sa cante daca stie versurile sau mai ales daca se pricepe.

[dianadi]

Asa cum mai spunea cineva aici, situatia celor din tara e un pic diferita...nu iti place aici mergi in alta parte. La noi, dascalul in cursul saptamanii lucreaza pe santier si daca este vreo sarbatoare e pun in imposibilitatea de a veni la biserica si atunci se ajunge la o situatie mai delicata. Am asistat ceva timp in urma la o astfel de slujba din timpul saptamanii cand dascalul lipsea...biserica mai goala...majoritar cateva femei care aveau copii si nu puteau merge la munca, bunici venite si ele cu nepotii si 3-4 barbati. Parintele cu fata senina si blanda a facut semn unui barbat si l-a chemat la el...a insirat cateva carti si l-a rugat sa tina loc de dascal...cu toate ca omul nu avea preagatirea necesara a facut asculate. A fost cea mai frumoasa slujba: preotul cu ochii blanzi, ca ai unui parinte ce isi vede copilul pasind pt prima oara, aproba si il incuraja pe noul dascal care tremura din toate incheieturile..din cand in cand parintele mergea langa el si cantau impreuna...incet incet ceilalti barbati care se adunasera au mers cu totii sa cante la strana...nici unul nu avea voce si nici experienta. Era o liniste deplina...copii nu se foiau, nu mai tipau, femeile cantau si ele, de unde erau, cu voci incete si tremurande. Toata lumea canta incet,f incet de frica sa nu greseasca; aveam impresia ca suntem in fata Domnului si frica pusese stapanire pe noi: o frica dulce ce iti umplea sufletul de bucurie si liniste. Eram cu totii ca niste puiuti care ne adunaseram sub aripa mamei.

[anaana71]

eu ma bucur cand aud lumea cantand la biserica, cu si fara voce. nu cred ca ar trebui sa ne derajneze. nici eu nu am voce cine stie ce, recunosc ca nici nu cant cu voce tare dar la Prohod cantam cu totii, cu voce sau fara voce. de una zi am auzit pe cineva care se bucura ca putea canta la biserica, pentru ca acasa nu putea din varii motive. am fost acum multi ani la o manastire unde nu au dat voie nimanui sa cante, doar corul de maici, mi s-a parut frustrant, toti venisem sa cantam pentru Mantuitor. multi sunt fericiti, bucurosi, linsititi cand il slavesc pe Mantuitor prin cantec. si mi se mai "julesc" timpanele, dar stiu ca toti sunt bucurosi sa cante.

[mariamary]

Eu m-am obisnuit si cu voci mai stridente...la noi la biserica e un batran care canta in cor.Bietu' om numai voce nu are .Cand l-am auzit prima oara,am ras de el,intrebandu-ma cum a ajuns in cor,dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii,sa-mi dau seama de pacatul facut.Cand am vazut cu cata smerenie se inchina si saruta icoanele,mi-am dat seama ca Dumnezeu prefera un om smerit fara calitati vocale,decat un Pavarotti mandru.Nu inseamna ca oricine care are voce se lauda,insa trebuie sa-i multumim Domnului pentru toate aceste inclinatii pe care nu le are "tot omu' " si sa le folosim pt. a-L lauda si ai multumi.

Dunnamite>cata vreme nu cinstesti icoanele,nu te poti numi ortodox.Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti arate calea adevarata.

[Florin-Ionut]

Pe langa faptul ca astazi amestecarea barbatilor cu femeile in biserica a intrat in normalitate, mai trebuie sa si rabdam vocile razlete mai mult sau mai putin talentate. Pai mergem la balci sau la biserica? Unde este ordinea? Unde e respectul pentru cel de langa tine? De ce-l smintesti pe cel care intra pentru prima oara in locasul de cult ortodox?

Eu cunosc toate cantarile principale de la slujbe, dar, neavand voce muzicala, ma abtin de la a-i tortura pe cei din jur. Abtine-te si tu, nu-i mai deranja pe fratii tai de la rugaciune.

[Noesisaa]

Florin, ai o obsesie cu amestecarea barbatilor cu femeile in biserica. Dar in societate cum traiesti daca barbatii si femeile nu sunt separati printr-o perdea mare si neagra? Tu daca stai langa o femeie necunoscuta in autobuz incepi sa te holbezi la ea si sa o pipai? Probabil ca nu, dar daca da, ai probleme care nu sunt cauzate de amestecarea femeilor cu barbatii in biserica. Am impresia ca mai mult te calca pe nervi ideea in sine decat eventualele tentatii.

In general nu ma deranjeaza oamenii cu voci mai putin placute care canta. Daca e prea deranjant la ureche ma mut discret mai incolo. :D Mai tare ma deranjeaza cei care susotesc intre ei pe diverse teme, palavrageala, oamenii care vin tarziu si se inghesuie sa fie mai in fata, sau insista sa se inchine pe la TOATE icoanele desi au ajuns cu mult dupa inceperea slujbei, sau care vin si pleaca.

[glykys]

La Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, corul canta ingereste! Cred ca ieri a fost prima data cand am mers acolo la Liturghie. Splendid. Au si voce extraordinara, si multa evlavie. E si acustica buna. Cu toate acestea, si credinciosii acompaniaza in surdina corul, fiecare se roaga si ii aduce slava lui Dumnezeu. La urma urmei, pentru asta venim, sa ne rugam, nu doar sa ascultam corul (sa nu va inchipuiti ca oi fi vreun cantaret care deranjeaza. stiu ca nu am voce, repet in soapta sau in sinea mea ce se canta). Evident, pentru un critic din afara, polifonia din timpul rugaciunii Tatal nostru ar fi extrem de deranjanta, insa fiecare se roaga cu toata inima. Unde mai pui ca pe la inceputul Tatalui nostru, ieri a rasunat in toata biserica o voce ascutita: "Faaaaceti-mi looc sa iau agheazma! Faceti-mi, domne, loc! N-am mai vazut asa ceva!" "nu auzi, doamna, ce se canta acum la slujba?" "N-aud! eu vreau agheazma!" Si a reusit, intr-un sfarsit, sa ia agheazma. Morala: fiecare gaseste in biserica ce cauta.

[The_Fallen]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Trebuie sa deschid subiectul asta.

De doua ori am avut curajul sa le spun: nu va suparati, de ce nu mergeti sa cantati impreuna cu corul? Sau la strana daca era cazul? Si le spuneam politicos, cu tot respectul, straduindu-ma sa nu ii deranjez cu propunerea mea. Prima data nu am avut succes desi nenea nici macar nu avea voce placuta, a doua oara am avut desi alt nene canta corect si relativ placut.

Deci, de dragul celor care merg la biserica si nu canta, mergeti va rog si cantati la strana sau in cor, iar daca nu vreti, va rog respectuos sa va abtineti.

Sa inteleg ca in cel de-al doilea caz s-a dus sa cante cu corul?Super!