Blestem?Tribut?

[Simona-Marilena]

Of, dragul meu Ioan Victor, cand am citit ce ai scris tu aici, m-am gandit ca problemele mele sunt foarte foarte marute pe langa prin ce ai trecut si prin ce treci tu...Dragul meu, nu cred ca Dumnezeu te-ar lovii asa tare din cauza asta...intr-un acatist scria asa.." Slava Tie, pentru fiecare suspinare a incercarilor mele" iar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce...poate e doar un test, pe care El vrea sa-l treci ca sa te primeasca in Imparatia Lui...
Dar, am cateva intrebari: La biserica mergi? Te rogi? Ai un duhovnic?
Iti recomand sa te rogi oricat de des poti tu, la Maica Domnului, la Dumnezeu sa te ajute...
Eu te voi sustine moral si stiu ca Dumnezeu vede necazurile tale si ca daca Il vei cauta va intoarce tot raul spre bine...
Spui ca nu ai fost iubit la viata ta...eu TE IUBESC!! Esti fratele meu, chiar daca nu te cunosc suntem amandoi sub accelasi cer mare...si acem amandoi un suflet...Sa fi binecuvantat!
Inca ceva: NU mai bea deloc! E doar un sfat, bautura e o alta unealta a diavolului...nu-l lasa sa te rapuna...cheama-L pe Dumnezeu ori de cate ori simti nevoia sa bei si roaga-L sa-ti stapaneasca aceasta pofta...

[goldfinger17]

...Deasemenea nu detin nimic...Cu toate astea, nu m-am suparat niciodata pe Cel de sus, principalul meu exemplu in viata fiind o pilda(a carei nume l-am uitat) despre un om care a ramas si fara avere si fara familie si bolnav dar nu vroia nici in ruptul capului sa renunte la credinta...Deasemenea si ceilalti membri ai familiei mele au probleme similare...Sa fie vreun blestem ori sa platim pentru pacatele predecesorilor nostri?




Se poate sa fie omule...ai avut viata grea! O sti el Dumnezeu ce are a face cu tine...pe omul acela de care zici este mentionat in Biblie si se numeste Iov...O sa ma rog si eu cum pot sa te ajute!...Dreptul Iov...l-a incercat Dumnezeu cu toate si nu si-a lepadat credinta...din om cu mare avutii,cu sute de argati,multi copii,o sotie credincioasa l-a incercat Dumnezeu luandu-i tot sa vada daca nu ar avea toate bunatatile ar mai avea credinta...si in final ramana Iov fara nimic:copii morti,slugi,vite,avere si cu raie....Dar Iov tot nu si-a pierdut credinta,s-a ridicat din genunchi si a strigat la cer: Domnul a dat,Domnul a luat,fie numele Domnului binecuvantat!

[lareine]

Am discutat cu un amic despre Iov acum cateva seri. Amicul meu era preocupat de ideea ca pierderea sotiei si copiilor nu putea fi compensata cu fericirile viitoare, ce au urmat dupa ispitire. Ca isi iubise sotia dintai si alta nu putea umple golul.
M-am hazardat sa ii spun ca, din punctul meu de vedere, sotia lui nu fusese mai putin importanta pentru Dumnezeu decat fusese Iov, si ca asa cum este cartea lui Iov, ar fi putut exista si cartea sotiei sale, cu destinul si incercarile sale proprii; dar ca ne-ar fi folosit mai putin sa o cunoastem. Ca nimic nu este intamplator, fara stirea si acordul lui Dumnezeu, si ca sotia lui Iov, fiind si ea un suflet, nu putea fi doar un pion fara importantza pentru El, si ca El a stiut mai bine cand i-a luat viata (tinand cont lui Satan i-a interzis sa se atinga de viata lui Iov, putem crede ca toate vietile noastre sunt in mana Sa si ca Singur stie cand ni s-a terminat timpul).
Cred ca prin asta incercam sa-mi explic si mie cateva lucruri, si sa ma linistesc. Ca uneori noi spunem ca mi-a facut si mi-a dres Dumnezeu, mi-a luat bunica, purcelul si catzelul, dar asta e un mod egocentrist de a privi lucrurile. Avem sufletele si vietile intrepatrunse insa nu ar trebui sa credem ca daca Dumnezeu ne lipseste de o persoana draga, asta e o pedeapsa, un blestem sau un tribut. Persoana aceea avea menirea sa, legatura sa cu Dumnezeu, si daca El a chemat-o din viata aceasta, stie El mai bine de ce.
Poate gresesc spunand asta, dar mi se pare ca a privi toate evenimentele din jur doar prin prisma efectului pe care ele il au asupra noastra, e foarte egoist. Ele au intr-adevar impact asupra sufletului nostru, dar orbiti de propria noastra suferinta si pierdere, sa nu uitam ca si omul de langa noi era o lume in sine, era zidire si avea o relatie cu Dumnezeu, despre care noi nu stim nimic.

În prealabil postat de lareine

Am discutat cu un amic despre Iov acum cateva seri. Amicul meu era preocupat de ideea ca pierderea sotiei si copiilor nu putea fi compensata cu fericirile viitoare, ce au urmat dupa ispitire. Ca isi iubise sotia dintai si alta nu putea umple golul.
M-am hazardat sa ii spun ca, din punctul meu de vedere, sotia lui nu fusese mai putin importanta pentru Dumnezeu decat fusese Iov, si ca asa cum este cartea lui Iov, ar fi putut exista si cartea sotiei sale, cu destinul si incercarile sale proprii; dar ca ne-ar fi folosit mai putin sa o cunoastem. Ca nimic nu este intamplator, fara stirea si acordul lui Dumnezeu, si ca sotia lui Iov, fiind si ea un suflet, nu putea fi doar un pion fara importantza pentru El, si ca El a stiut mai bine cand i-a luat viata (tinand cont lui Satan i-a interzis sa se atinga de viata lui Iov, putem crede ca toate vietile noastre sunt in mana Sa si ca Singur stie cand ni s-a terminat timpul).
Cred ca prin asta incercam sa-mi explic si mie cateva lucruri, si sa ma linistesc. Ca uneori noi spunem ca mi-a facut si mi-a dres Dumnezeu, mi-a luat bunica, purcelul si catzelul, dar asta e un mod egocentrist de a privi lucrurile. Avem sufletele si vietile intrepatrunse insa nu ar trebui sa credem ca daca Dumnezeu ne lipseste de o persoana draga, asta e o pedeapsa, un blestem sau un tribut. Persoana aceea avea menirea sa, legatura sa cu Dumnezeu, si daca El a chemat-o din viata aceasta, stie El mai bine de ce.
Poate gresesc spunand asta, dar mi se pare ca a privi toate evenimentele din jur doar prin prisma efectului pe care ele il au asupra noastra, e foarte egoist. Ele au intr-adevar impact asupra sufletului nostru, dar orbiti de propria noastra suferinta si pierdere, sa nu uitam ca si omul de langa noi era o lume in sine, era zidire si avea o relatie cu Dumnezeu, despre care noi nu stim nimic.

Stiu si eu ca toate sunt menite si ca nimic nu e intamplator...si daca sufar din cauza unor persoane care nu mai sunt printre cei vii sufar din pricina ca eu cunosteam acea lume a lor...in privinta egoismului, nimeni nu este lipsit de el...ne nastem egoisti si murim egoisti...eu sunt necajit in ansamblu de lumea de care am parte,dar sunt constient ca viata trupeasca e doar o perioada de tranzitie spre adevarata viata...de asemenea am mentionat ca nu numai eu am avut parte de necazuri ci toti cei din familia mea ...

[constantin1]

Parerea mea este ca daca ai ajuns la nivelul de sevraj, ai probleme serioase cu alcoolul si dependenta asta nu se rezolva asa usor, ai sa vezi ca te vei lasa o zi, doua , trei, o saptamana si iar vei incepe; te sfatuiesc sa apelezi la alcoolicii anonimi( trebuie sa fie si in orasul tau-poti sa-i cauti pe net), au scapat pe multi de patima asta. Trebuie sa-ti rezolvi aceasta problema inainte de a cauta raspunsuri.
Numai bine!

Victor, se pare ca ne-ai miscat pe toti cu povestea ta. Din pacate problemele tale sunt destul de mari, iar cea mai mare este alcoolul. Sper din suflet sa realizezi pericolul si sa te poti stapani. Altfel, crede-ma, esti un om iremediabil pierdut. Am avut prieteni care... nu mai sunt!! Deosebit de inteligenti si sufletisti! Ai mare grija!!
In ce priveste solutia, ma bucur ca ai gasit mare intelegere din partea celor de pe-aici, dar in mod deosebit apreciez foarte mult pe elizabeta pentru tot ce face si intentionaeaza sa mai faca. Nu intalnesti la tot pasul oameni ca ea! Ti-as mai sugera inca ceva, ce te-ajuta in orice-mprejurare mai grea. Eu cel putin am avut TOT ajutorul la mare nevoie: si cand am fost la mai putin de un pas de moarte, si cand nu aveam casa, si cand eram departe de tara, iar unul dintre copii parea sa "ne paraseasca": "Paraclisul Maicii Domnului". Pentru asta ai nevoie de vointa dar si conditii. Nu stiu unde locuiesti si imi inchipui ca daca locuiesti in vreun camin cu mai multi in camera, nu prea iti este la indemana sa faci ceea ce iti propui. Ideea este sa te spovedesti, sa-ti accepti si sa-ti recunosti pacatele si slabiciunile si sa faci o intelegere cu tine insuti si cu Dumnezeu ca o sa te stapanesti. Apoi, cu toata vointa de care esti capabil, aprinde o lumanare in fiecare seara la dupa 23.30, si citeste Paraclisul in fata icoanei Sfintei Fecioare, timp de 40 de nopti. Sa nu te astepti la minuni in primele zile sau saptamani. Dimpotriva, o sa ai tot felul de sicane, tentatii sau oboseala exagerata, neincredere, dezamagire, etc. Dar sa nu cedezi sub nici o forma. Cand o sa te apropii de finalul celor 40 de nopti (de subliniat ca in timpul asta se mai roaga si altii pentru tine prin manastiri) o sa fii uluit de ce vei avea parte. Ai toata viata inainte, iar de asta depinde soarta ta. Din experienta iti spun ca Sfanta Fecioara, NICIODATA n-a dezamagit pe nimeni, iar tu se pare ca ai un "aluat" bun!... Daca vei indrazni sa incepi si mai ales daca vei si duce pana la capat aceste rugaciuni, o sa vezi ca in viata o sa mai fii si altadata tentat sa repeti "experimentul". Ceea ce la om este cu neputinta, este cu putinta la Dumnezeu. Indrazneste si te vei convinge. Eu, daca traiesc acum, daca am o familie cu totul deosebita, daca am o casa, pe toate le datorez bunatatii Maicii Domnului care s-a milostivit sa ma asculte si sa-mi fie mijlocitoare. Si careia ii multumesc din suflet in fiecare seara.
Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea rabdare, tarie in credinta si gandul cel bun!

nu cred ca o sa ma reapuc de bautura...dupa cum am mai zis am ramas cu niste probleme de sanatate si chiar zilele astea imi fac niste analize pentru ca simt dureri frecvente in zona abdomenului...inainte sa intru in sevraj, dupa fiecare bauta dadeam afara tot alcoolul care il bagam in mine si adormeam destul de brusc(era un fel de lesin mai mult)...ajunsesem intr-o stare deplorabila...practic eram binedispus doar atunci cand beam(in restul timpului ma aflam intr-o depresie continua)...dar trebuia sa se intample ceva ca sa imi bag si eu mintile in capu asta mare si gol...in primavara asta am pacatuit cam mult si cand ma gandesc la persoana care eram in acea perioada parca simt prezenta necuratului in ea...atatea tentatii pe care nu puteam sa le tin sub control...atatea ganduri intunecate...atatea sentimente contradictorii...atatea gesturi inexplicabile...

În prealabil postat de OmuBun

Victor, se pare ca ne-ai miscat pe toti cu povestea ta. Din pacate problemele tale sunt destul de mari, iar cea mai mare este alcoolul. Sper din suflet sa realizezi pericolul si sa te poti stapani. Altfel, crede-ma, esti un om iremediabil pierdut. Am avut prieteni care... nu mai sunt!! Deosebit de inteligenti si sufletisti! Ai mare grija!!
In ce priveste solutia, ma bucur ca ai gasit mare intelegere din partea celor de pe-aici, dar in mod deosebit apreciez foarte mult pe elizabeta pentru tot ce face si intentionaeaza sa mai faca. Nu intalnesti la tot pasul oameni ca ea! Ti-as mai sugera inca ceva, ce te-ajuta in orice-mprejurare mai grea. Eu cel putin am avut TOT ajutorul la mare nevoie: si cand am fost la mai putin de un pas de moarte, si cand nu aveam casa, si cand eram departe de tara, iar unul dintre copii parea sa "ne paraseasca": "Paraclisul Maicii Domnului". Pentru asta ai nevoie de vointa dar si conditii. Nu stiu unde locuiesti si imi inchipui ca daca locuiesti in vreun camin cu mai multi in camera, nu prea iti este la indemana sa faci ceea ce iti propui. Ideea este sa te spovedesti, sa-ti accepti si sa-ti recunosti pacatele si slabiciunile si sa faci o intelegere cu tine insuti si cu Dumnezeu ca o sa te stapanesti. Apoi, cu toata vointa de care esti capabil, aprinde o lumanare in fiecare seara la dupa 23.30, si citeste Paraclisul in fata icoanei Sfintei Fecioare, timp de 40 de nopti. Sa nu te astepti la minuni in primele zile sau saptamani. Dimpotriva, o sa ai tot felul de sicane, tentatii sau oboseala exagerata, neincredere, dezamagire, etc. Dar sa nu cedezi sub nici o forma. Cand o sa te apropii de finalul celor 40 de nopti (de subliniat ca in timpul asta se mai roaga si altii pentru tine prin manastiri) o sa fii uluit de ce vei avea parte. Ai toata viata inainte, iar de asta depinde soarta ta. Din experienta iti spun ca Sfanta Fecioara, NICIODATA n-a dezamagit pe nimeni, iar tu se pare ca ai un "aluat" bun!... Daca vei indrazni sa incepi si mai ales daca vei si duce pana la capat aceste rugaciuni, o sa vezi ca in viata o sa mai fii si altadata tentat sa repeti "experimentul". Ceea ce la om este cu neputinta, este cu putinta la Dumnezeu. Indrazneste si te vei convinge. Eu, daca traiesc acum, daca am o familie cu totul deosebita, daca am o casa, pe toate le datorez bunatatii Maicii Domnului care s-a milostivit sa ma asculte si sa-mi fie mijlocitoare. Si careia ii multumesc din suflet in fiecare seara.
Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea rabdare, tarie in credinta si gandul cel bun!

cu siguranta o sa ma apuc de aceste rugaciuni, dar atunci cand ma voi intoarce acasa pentru ca aici nu am conditiile necesare...adica de pe la jumatatea lunii decembrie...

Acatistul Maicii Domnului - La icoana Sporirea Mintii





Acatistul Maicii Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti




Dumnezeu sa te ocroteasca pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Arhangheli, ale Tuturor Sfintilor, ale Ingerului Pazitor si ale tuturor celor care se roaga pentru tine.

Victor, fa rost de cartile parintelui Arsenie Boca si citeste-le. Vei gasi raspuns la absolut toate intrebarile tale.

Problema e complexa. Practic te afli pe muchea prapastiei. Un pas gresit si aluneci in vagauna. De aceea, cauta sa mergi drept. Bautura peste masura iti intuneca mintea si nu mai poti vedea calea dreapta. Cat despre blesteme, n-ar fi rau sa participi la mai multe Sfinte Masluri, dar nu oricum. Spovedeste-te mai intai dupa Indreptarul de spovedanie la un duhovnic bun. Apoi posteste si te roaga dupa cum te povatuieste.

Roaga-te cu multa ravna, caci rugaciunea ta alaturi de cainta ta sincera pentru pacate nu va zadarnica. Roaga-te asa ca pentru tine. Iarta-i pe toti cei care ti-au gresit si priveste inainte. Deznadejdea ca si betia este de la diavol. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poti vedea rolul mantuitor al necazurilor. Fara ispite si fara necazuri nu ne putem mantui. Fii barbat adevarat, nu-ti plange de mila si nu-ti ineca amarul in bautura. Ai facut foarte bine ca ne-ai spus problema ta, dar acum nu uita ca Iisus Hristos si Preasfanta Fecioara Maria ii iubesc foarte mult pe orfanii intelepti si credinciosi. Strange dintii si mergi mai departe, dar nu oricum ci cu intelepciune.

Ti-am postat si doua acatiste utile care, alaturi de Paraclisul Maicii Domnului, te pot ajuta.

[Noesisaa]

Noi am mai discutat lucrurile astea, nu stiu daca ai observat: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=7686