simt ca nu mai pot sa ma rog...

În prealabil postat de gand_de_cristal

Dragii mei,
Sunt nou-nouta pe forul si am niste probleme. mult mai mari decat somnolenta in timpul rugaciunii. Nici nu stiu daca mai raspunde cineva la acest subiect.
am fost diagnosticata de curand cu TOC, mai pe lung tulburare obsesiv compulsiva. obsesia mea fiind ganduri necurate care apar in timpul rugii si nu numai. compulsia este ruga insasi, care ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, dar in ultima vreme, parca acele ganduri in vin in minte mai ales in timpul ei.
Probabil doctorul mi-ar spune sa incetez sa ma mai rog, dar nu pot face asta. Intotdeauna am avut o relatie apropiata cu Dumnezeu. s-a mai lovit cineva de asa ceva?
as vrea sa fie ceva de facut sa nu mai fie viata mea un chin continuu.

http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

Domnul sa te intareasca ca sa poti trece prin aceasta cercetare a Sa.

Spune-ne cum te numesti ca sa te pomenim, dupa puterile noastre, in rugaciuni. In ultima instanta asta e singurul ajutor real pe care il putem oferi unii altora si e un ajutor mult mai mare decat ne inchipuim noi.

[iustin10]

În prealabil postat de onyx235

De ceva vreme simt ca nu ma mai rog asa cum trebuie...am lasat si psaltirea, de aproape o luna nu am mai citit aproape deloc din ea...

Pai esti o fericita:) Macar pina in urma cu o luna te puteai ruga....
Uita-te la cat de mult ne chinuim altii pe aici,care nu putem nici macar cat tine,si o sa inveti smerenia de a nu tinti la lucruri inalte,la o anumita 'cantitate' de rugaciune ,si a te lasa in voia lui Dumnezeu spunand:"Doamne ajuta-ma sa ma rog".Caci doar prin smerenie,ne da Dumnezeu daruri

[florina_drossu]

E o ispita. Cine se sileste si face totusi rugaciunea, la inceput chiar si fara chef, va reusi sa o biruiasca. Cine asteapta sa ii vina cheful de rugaciune, va merge din rau in mai rau. Parintele Firmilian de la Locurele zicea ca decat deloc, mai bine sa facem si fara chef rugaciunea, caci este ispita si va trece.

[glykys]

Da, si mie mi se intampla mai mereu lucrul acesta. Ultima data mi s-a intamplat acum vreo doua saptamani, dar eu stiu care este problema mea. Tu trebuie sa te analizezei bine, sa vezi din ce cauza (de natura duhovniceasca) ti se intampla asta si fuguta la duhovnic si la Sf. Liturghie. Incearca sa dai si niste pomelnice, daca tu nu te poti ruga deocamdata, macar sa se roage altii pentru tine! Sa iti ajute Dumnezeu sa treci cu bine peste aceasta ispita!

[florina_drossu]

Da, asa cum a zis si Glykys, am observat ca atunci cand judec ma paraseste Harul lui Dumnezeu si nu mai pot sa ma rog...

[onyx235]

Cred ca stiu si eu cauza...sunt pacatele mele urate...

Si eu am o perioada de asta nasoala...Nici nu pot sa ma concentrez, sunt confuz, sunt si cam irascibil...Daca vad ca nu ma concentrez cum trebuie in timpul rugaciunii o repet pana o zic cum trebuie...

[glykys]

În prealabil postat de onyx235

Cred ca stiu si eu cauza...sunt pacatele mele urate...

De aceea trebuie spovedanie! Chiar si ancorarea prea adanca in viata lumeasca (stresul, problemele cotidiene) te face sa nu ai chef de rugaciune.

[florinbrasov0]

Cred ca mi se intampla zilnic asta. Si de cele mai multe ori cad. Chiar inainte sa intru acum pe forum am terminat de spus Paraclisul Maicii Domnului. Inainte sa ma apuc sa il spun aveam dubii: ma gandeam ca e prea lung(desi nu prea avea logica gandirea asta pentru ca nu am vero treaba acum de facut in special). Si totusi, Dumnezeu mi-a rasplatit "efortul"(daca se poate numi asa, cand de fapt e o datorie).
Cu alte cuvinte, cheful vine rugandu-ne.
Doamne ajuta!

[windorin]

În prealabil postat de onyx235

De ceva vreme simt ca nu ma mai rog asa cum trebuie...am lasat si psaltirea, de aproape o luna nu am mai citit aproape deloc din ea... Ma hotarasem sa citesc Paraclisul Maicii, dar dupa o saptamana nu am mai putut sa ma tin de el: ba mi-era somn, ba eram obosita si nu ma puteam concentra...si uite asa l-am abandonat si pe asta. De rugat, ma rog seara si dimineata...si peste zi cand imi aduc aminte... Inainte aveam mai multa ravna in rugaciune.. Nu ma mai recunosc. Ati avut perioade din astea?

Nu exista crestin care sa nu fi trecut prin aceasta !

Intotdeauna cand vrem sa punem un inceput bun, Domnul ne ajuta, iar noi reusim. Mai apoi, in functie de noi, randuiala merge mai greu sau mai usor. Daca vede Domnul ca ne cam mandrim cu faptul ca ne rugam mult sau mai mult decat cei de langa noi, atunci ne ia harul care ne intarea spre implinirea randuielii zilnice, iar noi incepem sa cadem in nesimtirea inimii sau in lene, sau in delasare. Astfel, usor usor ramanem fara randuiala. Daca ne doare inima pentru pierderea aceasta, imediat Domnul ne va da putere sa o luam de la capat.

Aceste parasiri de har ne sunt spre folos... ca sa nu ne mandrim, ci sa ne smerim.
Cel mandru nu se poate ruga, caci harul Duhului nu se afla in el, spre a'l intari.
Cand omul isi da seama ca puterea de a tine o rugaciune oarecare nu este doar de la el, ci Domnul il intareste, atunci el poate face multa rugaciune... din ce in ce mai multa.

Imediat ce ne vede la rugaciune, diavolul ne da in gand mandria cum ca ne rugam... si ce "buni" suntem noi !
Atunci cadem... iar revenirea e dureroasa si grea.