Importanta RUGACIUNII

[George.m]

Ilie Ecdicul spune ca "e cu neputinta mintii sa aiba pace in vremea rugaciunii daca nu si-a facut prietene infranarea si dragostea.
Caci cea dintai lupta sa risipeasca dusmania trupului impotriva sufletului, iar cea de-a doua, cea impotriva aproapelui, de dragul lui Dumnezeu.
De aceea venind pacea, care covarseste orice minte, a ingaduit sa-si faca locas in cel ce a facut pace in sine".

[George.m]

Sfintii Parinti insista asupra faptului ca in vremea rugaciunii nu trebuie sa primim niciun fel de gand, fie bun sau rau, ci sa dam atentie exclusiv cuvintelor pe care le rostim.

In timp ce ne rugam e posibil sa ne vina in minte, de pilda, o idee minunata despre Dumnezeu, sau o afirmatie a vreunui Sfant Parinte. Nu trebuie sa le luam in seama, pentru ca diavolul, chiar prin gandurile bune, doreste sa ne abata atentia de la cererea pe care I-o adresam lui Dumnezeu; vrea sa ne scoata din starea de rugaciune.

Calist Angelicude, in scrierea Despre rugaciune si luare-aminte, spune ca "vicleanul, stiind sigur ca cel ce se roaga fara imprastiere lui Dumnezeu, va putea izbandi multe, se sileste sa imprastie mintea, folosind pricini intemeiate sau neintemeiate.

Dar noi, stiind aceasta, sa ne ostim impotriva dusmanului nostru; si cand stam la rugaciune si plecam genunchii sa nu ingaduim nicidecum nici unui gand sa intre, nici alb, nici negru, nici din dreapta, nici din stanga, nici scris, nici nescris, afara de cererea catre Dumnezeu".

În prealabil postat de cristiboss56

A fi crestin presupune sa-ti asumi un anumit mod de viata , avand constiinta ca Dumnezeu te calauzeste in toate caile vietii si ca numai in comuniune cu ceilalti putem ajunge la desavarsire. Pentru a ajunge la aceasta convingere este nevoie doar sa pasim pe acest drum : " Fa tu primul pas , si Dumnezeu va face apoi zece impreuna cu tine ! " ( Sfantul Isaac Sirul ) . Nu este suficient sa te declari crestin ORTODOX , caci identitatea de crestin nu este data numai de marturisirea credintei . Parintele Paraian Teofil ne asigura : " Cand ai credinta in Dumnezeu , Dumnezeu este pe primul plan in viata si in inima . Si apoi celelalte decurg din asta . " Rugaciunea este vorbirea ( tainica ) continua cu Dumnezeu , a relatiei noastre sincere , dezinteresate , prietenesti cu Dumnezeu . Spunea cineva pe un topic , mi se pare pe la " Generalitati ", ca de ce Dumnezeu nu vorbeste cu noi . Adica userul respectiv simtea rugaciunea ca un simplu monolog . Inclin sa-i dau dreptate , pentru ca aceasta nemultumire , ca sa-i spun astfel , apare atunci cand rugaciunea este facuta doar cu gura , din obligatie , dintr-o frica copilareasca , cand mintea se afla complet in alta parte , si nu in ultimul rand cand rugaciunea , programul de rugaciune , este facut haotic , lipsind indrumarea Duhovnicului . Rugaciunea ocazionala , facuta doar la necaz , la boala sau pentru obtinerea unor rezultate bune la examene sau mai stiu eu ce , este pierdere de timp si denota o lipsa de respect ce trebuie sa-l avem fata de Creatorul nostru , fata de Cel ce ne-a daruit Viata . Teofil Paraian , aminte intr o conferinta de a sa cam asa : "Rugaciunea este indispensabila oricarei vieti crestine . Asta ca te pune in raport direct cu insusi Dumnezeu , te poti privi ca intr-o oglinda la lumina lui Dumnezeu " . Sa vorbim cu DUMNEZEU ! Rugaciunea este un aspect extrem de vital al unei umblari sanatoase cu Dumnezeu . Daca e sa ma refer la relatia mea cu Dumnezeu , rugaciunea este elementul care imi aduce cea mai mare satisfactie si bucurie . Putem vorbi cu Dumnezeu , oricand , oriunde , in orice stare am fi , fie ca trecem prin ispita , fie ca suntem coplesiti de bucurie . Psaltmistul ne indeamna sa ne " varsam inimile " inaintea lui Dumnezeu . Sa folosim intreaga paleta de rugaciuni daruite de ORTODOXIE ( de adorare , de marturisire , de multumire , de cerere ) , dar atunci cand ne rugam sa o facem cu incredere , dragoste si ( repet ) sa o facem sub indrumarea Duhovnicului . In cele viitoare ma voi opri putin asupra acelor categori de rugaciuni enumerate ceva mai sus : de adorare , marturisire , multumire si de crerere ) . Hristos a Inviat !

eu sunt cea care am zis ca de ce Dzeu nu vb cu noi si stii dc? ca 7 luni am fost in depresie si eram la un pas de moarte si nu vrei sa stii ce inseamna disperararea deci nu ma rugam ptr examene................

[cristiboss56]

În prealabil postat de annajanette

eu sunt cea care am zis ca de ce Dzeu nu vb cu noi si stii dc? ca 7 luni am fost in depresie si eram la un pas de moarte si nu vrei sa stii ce inseamna disperararea deci nu ma rugam ptr examene................

Nu cred , era vorba de un user de sex masculin , sun sigur de asa ceva , deci de se aseamana cele scrise de el e o simpla coincidenta , dar el ( userul respectiv ) se " plangea de existenta monologului in rugaciune , nesimtindu-L pe Dumnezeu alaturea . Cat priveste depresia de care vorbesti ea este insasi DEZNADEJDEA , prin care majoritatea am trecut , in clipele de boala , de mari necazuri , de pierderea unei finte dragi . Deci nu este vorba de cazul tau , ci de cel ce se simtea singur in rugaciune , care este complet altceva de cea ce spui tu , draga annajanette !

[cristiboss56]

Sa cugetam numai la Dumnezeu . Sa nu ne rugam numai cu buzele , iar mintea sa fie departe de cuvintele rugaciunii . " Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre , daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre ? " - intreba pe drept cuvant Sfantul Ciprian al Cartaginei . Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie , cu inima curata .

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa cugetam numai la Dumnezeu . Sa nu ne rugam numai cu buzele , iar mintea sa fie departe de cuvintele rugaciunii . " Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre , daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre ? " - intreba pe drept cuvant Sfantul Ciprian al Cartaginei . Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie , cu inima curata .

Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni.

E dramatic cand omul nu mai e atent la propriile cuvinte. Se roaga, dar mintea ii este imprastiata. In acest caz, rugaciunea e lipsita de viata, de simtire. Inceteaza sa fie vorbire cu Dumnezeu, transformandu-se intr-o mimare a dialogului cu El.

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni.

E dramatic cand omul nu mai e atent la propriile cuvinte. Se roaga, dar mintea ii este imprastiata. In acest caz, rugaciunea e lipsita de viata, de simtire. Inceteaza sa fie vorbire cu Dumnezeu, transformandu-se intr-o mimare a dialogului cu El.

Grigorie de Nyssa , marele filozof si fratele marelui Vasile considera rugaciunea gurii , granita cea mai departata a rugaciunii , find de fapt treapta cea mai de jos din scara rugaciunii . Nu trebuie sa deznadajduim , caci nimeni nu s-a nascut invatat , iar urcusul pe treptele rugaciunii nu are sfarsit , iar cu multa dragoste , credinta si exercitiu , treapta cu treapta vom urca in rugaciunea noastra , cea care ne uneste cu Dumnezeu .

În prealabil postat de cristiboss56

Nu cred , era vorba de un user de sex masculin , sun sigur de asa ceva , deci de se aseamana cele scrise de el e o simpla coincidenta , dar el ( userul respectiv ) se " plangea de existenta monologului in rugaciune , nesimtindu-L pe Dumnezeu alaturea . Cat priveste depresia de care vorbesti ea este insasi DEZNADEJDEA , prin care majoritatea am trecut , in clipele de boala , de mari necazuri , de pierderea unei finte dragi . Deci nu este vorba de cazul tau , ci de cel ce se simtea singur in rugaciune , care este complet altceva de cea ce spui tu , draga annajanette !

Nu, Cristian, te rog sa ma asculti si sa ma crezi de data aceasta, NU: depresia e una, deznadejdea e alta. Daca voiesti sa argumentez (sa dezvolt acest incitant si delicat subiect, cum imi pare), te rog sa imi spui. Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu, Cristian, te rog sa ma asculti si sa ma crezi de data aceasta, NU: depresia e una, deznadejdea e alta. Daca voiesti sa argumentez (sa dezvolt acest incitant si delicat subiect, cum imi pare), te rog sa imi spui. Doamne ajuta!

Te ascult si te cred , dar . . . amandoua netratate la timp duc cam la acelasi rezultat nedorit de nimeni . Sa nu uitam ca deznadejdea este situata pe ultima treapta a pacatelor de Sfintii Parinti , si s-au scris pagini intregi despre aceasta. Un om deznadajduit , este un om "depresiv" , precum pe cel depresiv il apasa o deznadejde fara iesire , fara margini . Un om aflat in ultimul stadiu in deznadejde ( depresie ) , uraste viata ! ! !
Te rog sa-ti spui punctul de vedere , chiar daca nu coincide cu al meu , si nu numai !
Post binecuvantat !

[George.m]

"Cel ce voieste sa-si curateasca inima, sa cheme necontenit pe Domnul Iisus impotriva vrasmasilor spirituali. Dar iata cum se acopera cuvantul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: Pregateste-te, Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului tau. Iar Apostolul zice: Rugati-va neincetat. Domnul nostru, de asemenea, zice: Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramane in Mine si Eu intru el, acela aduce rod mult.

Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste inima, in care Dumnezeu Se face vazut celor credinciosi" (Isihie Sinaitul).