Divortul- poate fi considerat pedeapsa a lui Dumnezeu?!

[costel]

În prealabil postat de mirelat

Eu cred ca Biserica ar trebui sa accepte divortul si pentru lipsa de respect si alte mitocanii care se petrec in casnicie, daca se mai poate numi asa.

Biserica nu este precum omul. Ea are putere sa ierte. Omul a ajuns sa faca acest lucru doar cand este rugat. Misiunea Bisericii este sa-i faca pe cei doi un trup, iar pe noi madulare ale unui singur trup. Oare intamplator se spune ca Fiul Omului a venit ca sa-l mantuiasca pe om? Cu siguranta nu, omul este omenirea, nu cutare sau altcineva. Biserica trebuie sa vindece, nu doar sa constate o rana si sa elibereze un certificat pentru cei ce poarta aceasta rana.

Leonard, Dumnezeu ne daruieste iubire si ne vrea iubitori. Nu exista durere mai mare pentru Dumnezeu ca aceasta - sa ne vada rupti unul de celalalt. Cu Dumnezeu te unesti cu adevarat atunci cand esti unit cu ceilalti, nu cand te rupi de ceilalti. Tu sa o pomenesti in rugaciunile tale pe fosta ta sotie.

[leonard78]

În prealabil postat de conradcrusader

Ma opresc asupra ultimilor puncte expuse de tine. Cred ca, in primul rand, cel care a divortat nu trebuie sa fie blamat pentru alegerea sa, ci ajutat cu atentie si dragoste crestineasca. Divortul, indiferent de motivele care duc la el, este un act ce aduce tulburari si anumite sensibilitati in sufletul celui care il poarta. Asadar, are nevoie de prieteni, are nevoie de credinta, are nevoie sa se regaseasca. E un taram sensibil pe care nu putem umbla cu Cuvintele Mantuitorului pe post de pietre. Cuvintele Domnului sunt un adevar incontestabil, dar sa nu uitam ca El este Iubire si ca nu vrea pierirea vreunui suflet, ca a venit nu pentru cei drepti ( si cine-i drept dintre oameni?), ci pentru noi, cei raniti. Deci, cu atat mai mult, trebuie sa oferim atentia noastra celui divortat si sa-i oferim sfaturile si sprijinul cel mai potrivit. Si cred ca cel mai bine pentru un om care a trecut prin asa ceva, este apropierea de Biserica, de un duhovnic cat mai bun si de oameni credinciosi si care sa-i ofere o prietenie sincera si adevarata. Eu stiu ca Biserica ingaduie si a doua casatorie. De ce nu? Daca e voia Domnului, poate isi va reface viata de familie si va fi mai atent pentru a nu repeta greselile trecutului.

Multumesc pentru intelegere. Sunt constient ca nu este usor , sa ajungi sa l intelegi pe un om , fara sa l poti cunoaste mai bine .Am deschis acest subiect, nu pentru ca eu as fi nevinovat de tot ce sa intamplat ,in acesta despartire ,cu toti avem momente in viata de slabiciune de neputinta cand poate daca.. eram mai credinciosi mai puternici depasam aceste momente de slabiciune ,si poate nu se ajungea aici.Dar pentru ca stiu ca va fi foarte greu sa ne impacam desi .. numai Dumnezeu stie asta nadajduiesc, ca ma va ajuta Dumnezeu, sa urmez o cale mai buna .

[Marius22]

În prealabil postat de BogdanF2

Trebuie rugaciune, sa dea Dumnezeu sa va impacati si sa fiti iarasi impreuna.

Am intalnit undeva urmatoarele cuvinte simple ale Maicii Tereza:

"Unde incepe dragostea? In propria noastra casa. Cand incepe ea? Cand ne rugam impreuna. Membrii familiei care se roaga impreuna raman impreuna."

Multe ne propunem noi in cadrul familiei, cariere, acumularea de bunuri, vacante, si cate si mai cate. Dar toate acestea nu hranesc dragostea, asupra careia trebuie sa veghem ca si asupra unei candele, ci mai degraba o consuma cu repeziciune. Singurul untelemn care intretine cu adevarat focul dragostei nestins este rugaciunea, viata in Hristos.

[windorin]

În prealabil postat de BogdanF2

Divortul este o tragedie.

Da, este un lucru dureros, insa nu pot spune ca este "o tragedie"
Tragedia infatiseaza oameni angajati in lupta cu viata potrivnica, acest conflict solutionandu-se cu moartea.

Daca il iubesti cu adevarat pe Dumnezeu, vei intelege, in cele din urma, de ce a fost nevoie sa se intample acest lucru.
Nu impartasesc parerea ca "Dumnezeu pedepseste". Fii sigur ca mai mult te iubeste, decat te pedepseste.

Daca ai pacate, nu te mai intreba de ce a aparut divortul.
Daca nu ai pacate, citeste Cartea Iov, si intelege dragostea lui Dumnezeu.
Oarecum, si pe Iov il parasise sotia, care ii spunea sa'L blesteme pe Domnul si sa moara.

Divortul este sinonim cu iesirea din manastire.
Precum un calugar iesit din manastire nu este sortit iadului, tot asa nici un om divortat.
Domnul ne iubeste, indiferent de iadul in care ne afundam, si ne asteapta pana la moarte.

Intaritor este cuvantul lui Hristos, care zice: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."
Oricat am cadea si oricum am ajunge, sa nu deznadajduim de puterea, grija si dragostea lui Dumnezeu.

[georgeval]

Pentru multi in continuare Dumnezeu este asemenea unui Judecator care imparte sentinte sau recompense si mai putin un Tata iubitor. Nu sunt de acord cu afirmatia "Dumnezeu pedepseste". Si acolo unde apare cuvantul pedeapsa trebuie sa-l interpretam din perspectiva dreptatii lui Dumnezeu, dreptaea care nu se manifesta separat de iubire sau fara iubire.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de leonard78

Hristos a Inviat! Ma numesc Leonard am 31 de ani si de un 1 de zile m-am despartit de sotia mea ,motivele sunt multe si complexe .M-as bucura sa dicutam mai pe larg acesta problema des intalnita in zile noastre ,implicatile divortului in viata noastra, cosecintele divortului asupra vieti duhovnicesti si a vieti pamantesti , cum priveste Biserica din punct de vedere spiritual sfarsitul unei famili cestine si nu in ultimul rand ajutorul sau sprijinul divortatului cum poate fi el inteles, povatuit si ajutat sa treaca peste aceasta incercare...

Divortul este un complex de suferinte profunde si sfredelitoare.

Insa cu grija, cu speranta si sarguinta, inima poate fi facuta din nou stralucitoare.

Nimeni nu ne poate trasa propria ecuatie existentiala sau sa ne furnizeze solutii miraculoase,
doar noi insine, prin alegerile pe care le facem.

Dumnezeu ne indreapta spre cele sufletesti, in special, prin suferinta.

[Mirela0110]

imi pare foarte rau sa aud de divorturi ... pana si de despartirea lui pepe de oana sau irinel de monica sau borcea de nevasta mi-a parut rau ... la mine si mama si bunica au divortat eu una la cat sunt de dependenta de sotul meu si la cat de mult il iubesc nu cred ca as putea trece peste un divort ... as ramane ca o leguma in miscare, in viata doar pentru copiii mei . este ingrozitor ... trebuie multa rugaciune pentru ca sa nu se ajunga la asa ceva, sau sa se poata trece cat mai usor peste un divort ...

oricum nu cred ca este o pedeapsa de la Dumnezeu... ca pacate avem cu totii ... mai multe sau mai putine ... asa ar trebui sa fim cu totii divortati sau sa avem necazuri ... este o consecinta a faptelor noastre ... lipsa de comunicare, munca pe primul loc, lipsa de respect, este greu tare ... ii apreciez foarte mult pe batraneii care ajung sa sarbatoreasca nunta de 50 de ani, sau pe batraneii care ii vad pe strada tinandu-se de mana la plimbare. asa vreau sa ne ajute Dumnezeu sa ajung si eu cu sotul meu.

poate totusi exista si cale de intoarcere si de impacare ... multa rugaciune ...

[anita]

În prealabil postat de Marius22

Am intalnit undeva urmatoarele cuvinte simple ale Maicii Tereza:

"Unde incepe dragostea? In propria noastra casa. Cand incepe ea? Cand ne rugam impreuna. Membrii familiei care se roaga impreuna raman impreuna."

Multe ne propunem noi in cadrul familiei, cariere, acumularea de bunuri, vacante, si cate si mai cate. Dar toate acestea nu hranesc dragostea, asupra careia trebuie sa veghem ca si asupra unei candele, ci mai degraba o consuma cu repeziciune. Singurul untelemn care intretine cu adevarat focul dragostei nestins este rugaciunea, viata in Hristos.

Si multe alte minuni se intampla in famiile in care sotii se roaga impreuna.
Hristos e la mijloc ,a spus-o chiar El.

[Mihailescu-Marin Daniel]

si eu un frate mai mare care a divortat si sincer mi se rupe inima sa-l vad singur, cu bautura in nas, fara servici, toata lumea ocolindu-l (inclusiv eu......pacatosul nu prea il mai sun si nici sustin) si judecandu-l.

Acum celalalt frate al meu, cel mijlociu imi spune sa-l las in pace, ca tot timpul bea si nu poti sa te intelegi cu el dar......... eu cred ca mai are o sansa de scapare.

Eu am sotie si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca o sa nasca peste 2 luni, dar parca tot nu sunt fericit complet cand stiu ca fratele meu este in necaz.

Va rog din suflet sa nu divortati, ve-ti ramane singuri si va va fi greu. Sper sa va intelegeti asa cum eu si sotia mea ma inteleg.

[guardian knight]

o singura cauza mare si lata :

-alegerea proasta si fara cap a partenerului !!!

deci atentie aia care incepeti sa va legati la cap,cu cine o faceti !