Cuib de randunele daramat -e pacat?

Povestiri despre şi cu rândunici

Locuiam într-un apartament la etajul 6.Nişte rândunele şi-au făcut cuib în colţul de sus al gemului de la dormitor(era pe nord).Le priveam fascinată cum aduceau paie lut şi apă de la mare distanţă,apoi au făcut ouă şi au scos pui.Deşi făceau mizerie eam foarte fericită căci auzisem din bătrâni că este semn bun atunci când rândunelele îşi fac cuib la casa cuiva.
Într-o după-amiază de vară a venit o furtună cumplită cu piatră şi am privit pe geam cum era distrus cuibul iar pui erau omorâţi.Am plâns atunci şi mult timp după aceia când mă uitam pe geam.
Dacă ar fi să cred în semne pot spune că nu a fost un semn bun dar...asta e altă poveste.
....
La casa bătrânească unde locuiesc acum într-o vară patru rândunici (două mari şi două mici...nu glumesc -cred că era o familie)au început să-şi facă cuib deasupra uşii de la bucătărie.Au venit şi al doilea an au lucrat la cuib dar, spre toamnă l-au părăsit şi nu le-am mai văzut de atunci nici măcar prin preajmă.
....
Unicul meu fiu într-o zi s-a apucat să-şi arnajeze o casă pe lângă părinţii lui(adică noi).Într-o zi a cunoscut o fată de departe,s-a îndrăgostit de ea şi a luat-o de soţie.Au zburat împreună şi s-au apucat să-şi construiască o casă în alt loc.....

[mishi55]

În prealabil postat de clementia

Ajutor ! sunt speriata

Primavara trecuta, randunelelor care-si facusera cuib 2,3 primaveri la rand la geamul meu le-a fost inchisa usa casei cu scoci ;dupa ce saptamana de saptamana apoi zi de zi faceau o mizerie de nedescris atat pe pervaz cat si de-a lungul geamului de sus pana jos. Doamna care se ocupa de curatenie m-a intrebat odata daca sa le strice cuibul. Cunoscand o vorba din batrani cum ca nu e bine sa strici cuibul pasareleor , ne-am gandit noi sa intrebam preotul cat este de adevarata povestea respectiva ca sa nu ne expunem la o actiune riscanta , facand aceasta. Intalnirea cu preotul a mai avut loc insa intrebarea nu a mai fost pusa ptr ca doamna gasi-se o solutie intre timp . I-a trecut prin gand sa lipeasca intrarea in cuib cu scoci . Zis si facut. Asta s-a intamplat primavara trecuta.

Astazi , revenind la curatatul geamurilor ,vazand ca scociul dupa o iarna lunga s-a mai dezlipit , am spus ca ar fi bine sa-l intarim. dar... din neatentie si din cauza pozitiei proaste de pe scara la o apasare mai puternica cuibul a cedat si s-a spart. Atunci a zis doamna ca-l da jos cu totul iar eu am consimtit. In timp ce-l desfacea bucatica cu bucatica , am gasit si o pasarica moarta in el

Ce-mi puteti spune legat de aceasta vorba veche din batrani?
Azi cautand pe google dupa un raspuns am mai dat si peste un articol in care scria ,cum ca ,acele case la a caror geam isi fac cuib pasarele sunt binecuvantate de Dumnezeu -- asta a fost cireasa de pe tort.

Clementia draga, înainte de a căuta ce se spune pe net, înainte de a încerca să afli ce se spune în popor, trebuia să-ţi întrebi inima. Chiar nu ai avut un pic de milă pentru acele păsărele? Trebuie să găseşti pe net mila faţă de suflarea de viaţă?
Nu ştiu dacă putem numi asta păcat - dar în tot cazul este o lipsă de dragoste faţă de vieţuitoarele care ne înconjoară. Este cruzime.
Iar dacă "acţiunea riscantă" e singurul lucru de care te temi, atunci află că e GRAV !
De ce? Întreabă-ţi sufletul. Dacă repeţi acţiunea, poate vei avea şi o slabă mişcare de răspuns... Dacă nu vei avea răspuns, probabil că sufletul ţi-a rămas în cuib, alătri de puiul pe care l-ai zidit de viu, pentru curăţenia pervazului tău. Doamna de la curăţenie poate respira liniştită. Nu va mai trebui să spele pervazul atât de des.

[voxdei55]

În prealabil postat de clementia

Ajutor ! sunt speriata

Primavara trecuta, randunelelor care-si facusera cuib 2,3 primaveri la rand la geamul meu le-a fost inchisa usa casei cu scoci ;dupa ce saptamana de saptamana apoi zi de zi faceau o mizerie de nedescris atat pe pervaz cat si de-a lungul geamului de sus pana jos. Doamna care se ocupa de curatenie m-a intrebat odata daca sa le strice cuibul. Cunoscand o vorba din batrani cum ca nu e bine sa strici cuibul pasareleor , ne-am gandit noi sa intrebam preotul cat este de adevarata povestea respectiva ca sa nu ne expunem la o actiune riscanta , facand aceasta. Intalnirea cu preotul a mai avut loc insa intrebarea nu a mai fost pusa ptr ca doamna gasi-se o solutie intre timp . I-a trecut prin gand sa lipeasca intrarea in cuib cu scoci . Zis si facut. Asta s-a intamplat primavara trecuta.

Astazi , revenind la curatatul geamurilor ,vazand ca scociul dupa o iarna lunga s-a mai dezlipit , am spus ca ar fi bine sa-l intarim. dar... din neatentie si din cauza pozitiei proaste de pe scara la o apasare mai puternica cuibul a cedat si s-a spart. Atunci a zis doamna ca-l da jos cu totul iar eu am consimtit. In timp ce-l desfacea bucatica cu bucatica , am gasit si o pasarica moarta in el

Ce-mi puteti spune legat de aceasta vorba veche din batrani?
Azi cautand pe google dupa un raspuns am mai dat si peste un articol in care scria ,cum ca ,acele case la a caror geam isi fac cuib pasarele sunt binecuvantate de Dumnezeu -- asta a fost cireasa de pe tort.

Unele intrebari de pe acest forum sant de-a dreptul infantile...si trezesc zambete.Asta spune multe despre nivelul intelectual al cuiva si daca se merita sa faci un dialog.

[AlinB]

În prealabil postat de voxdei55

Unele intrebari de pe acest forum sant de-a dreptul infantile...si trezesc zambete.Asta spune multe despre nivelul intelectual al cuiva si daca se merita sa faci un dialog.

Si aerele de superioritate ce spun?

În prealabil postat de clementia

Ce-mi puteti spune legat de aceasta vorba veche din batrani?
Azi cautand pe google dupa un raspuns am mai dat si peste un articol in care scria ,cum ca ,acele case la a caror geam isi fac cuib pasarele sunt binecuvantate de Dumnezeu -- asta a fost cireasa de pe tort.

Eu zic sa astepti sa vezi daca "pleaca" binecuvantarea. Hai ca glumesc. Suntem in 2010, sa lasam babismele si mosismele in urma.

[heaven]

Nu cred ca ar trebui sa ne gandim dpdv al superstitiilor...o fi de rau,o fi de bine.
Ar trebui pur si simplu sa fim recunoscatori pentru vietuitoarele,florile si copacii pamantului pe care ni le-a dat Dumnezeu spre pastrare si sa ne bucure in primul rand sufletul.
Se intampla de multe ori cand merg pe strada,poate ingandurata de diverse griji,sa privesc niste vrabiutze care se ciorovaiesc vesele pe niste frimituri de paine,un catel cu mutra poznasa care vine sa il mangai chiar daca nu am ce sa ii dau de mancare si uit de toate,incep sa zambesc.
Ne-am invatat sa apreciem prea mult ceea ce ne-a dat Dumnezeu doar prin prisma materialului si uitam de adevaratele daruri spirituale pe care ni le ofera natura.
Sunt convinsa ca nu ai facut cu inima rea ce ai facut sau dorind sa ucizi acea pasare,dar,poate a fost ca aceasta intamplare sa aiba loc ca tu sa inveti o lectie,sa iti deschizi ochii sufletului si catre fiintele aparent marunte si sa apreciezi viata in simplitatea si frumusetea ei,fara bariere,rigiditati,temeri...