Creatie versus evolutie

[Eugen7]

FILOZOFIE:
HICK John, Filozofia religiei, Bucureşti: Herald, 2010.
MATSOUKAS Nikolaos, Istoria filozofiei bizantine, trad. Pr.Prof. Constantin Coman, Nicuşor Deciu, Bucureşti: Bizantină, 2011.
MORESCHINI Claudio, Istoria filosofiei patristice. Bucureşti: Polirom, 2009.
PHILON din Alexandria, Comentariu Alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Șase Zile, trad. Zenaida Anamaira Luca. București: Paidea, 2002.

ŞTIINŢĂ:
ATKINS Peter, Amprenta lui Galileo. Cele 10 mari idei ale științei. Bucureşti: All, 2007.
BARROW John, Cartea infinitului. Scurta introducere în nemărginit, etern şi nesfârșit. Bucureşti: Humanitas, 2008.
BARROW John, Mic tratat despre nimic. Bucureşti: Tehnică, 2006.
BARROW John, Originea universului, trad. Alexandru David. Bucureşti: Humanitas, 2008.
CALVIN William, Cum gândește creierul, trad. Oana Munteanu. Bucureşti: Humanitas, 2006.
CREŢU Traian, Fizica – Curs Universitar. Bucureşti: Tehnică, 1996.
DAVIES Paul, Ultimele trei minute. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, Cum vad eu lumea. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, The Meaning of Relativity. New Jersey: Princenton University Press, 1988.
FEYNMAN Richard, Despre caracterul legilor fizicii. Bucureşti: Pergament, 2006.
FEYNMAN Richard, QED - Strania teorie despre lumina si materie. Bucureşti: Pergament, 2006.
FEYNMAN Richard, Șase lecții ușoare, trad. Mihai Gavrilă, Oliviu Gherman. Bucureşti: Humanitas, 2007.
GREENE Brian, The Elegant Universe. New York: Random House, 2000.
GREENE Brian, The Fabric of the Cosmos. New York: Random House, 2005.
HART-DAVIS Adam, The Book of Time: The Secrets of Time, How It Works and How We Measure It, London: Mitchell Beazley, 2011.
HAWKING Stephen, A Brief History of Time. New York: Bantam Books, 1988.
HAWKING Stephen, A Briefer History of Time. New York: Bantam Books, 2008.
HAWKING Stephen, The Theory of Everything. Phoenix: Phoenix Books, 2005.
HAWKING Stephen, The Universe in a Nutshel. New York: Bantam Books, 2002.
HAWKING Stephen, Visul lui Einstein si alte eseuri, trad. Gheorghe Stratan. Bucureşti: Humanitas, 2005.
HEISENBERG Werner, Partea şi întregul. Discuții în jurul fizicii atomice, trad. Maria Titeica. Bucureşti: Humanitas, 2008.
KAKU Michio, Einstein’s Cosmos. London: Weidenfeld & Nicolson, 2004.
KAKU Michio, Introduction to Superstrings and M-Theory. New York: Springe, 1999.
KAKU Michio, Jennifer Trainer Thompson, Beyound Einstein. Oxford: Oxford University Press, 1995.
KAKU Michio, Physics of the Impossible. New York: Doubleday, 2008.
KUHN Thomas, Structura revoluțiilor științifice, trad. Radu J. Bogdan. Bucureşti: Humanitas, 2008.
LIVIO Mario, Ecuația care n-a putut fi rezolvata. Matematicieni de geniu rezolva limbajul simetriilor, trad. Mihnea Moroianu, Bucureşti: Humanitas, 2008.
LIVIO Mario, Este Dumnezeu matematician?, trad. Anca Florescu-Mitchell, Bucureşti: Humanitas, 2012.
LIVIO Mario, Secțiunea de aur. Povestea lui phi, cel mai uimitor număr, trad. Mihnea Moroianu, Bucureşti: Humanitas, 2012.
LOCKWOOD Michael, Labirintul timpului, Bucureşti: Tehnică, 2008.
PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.
REES Martin, Doar șase numere, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2008.
ROBINSON Andrew, Măsura lucrurilor, Bucureşti: Art, 2008.
SAGAN Carl, Cosmos. London: Abacus, 1995.
SEIFE Charles, Zero. Biografia unei idei periculoase, trad. Emilia Eremia. Bucureşti: Humanitas, 2008.
SINGH Simon, Big Bang – The Origin of the Universe. New York: Harper Collins, 2004.
SINGH Simon, Marea teoremă a lui Fermat, trad. Luiza Gervescu, Mihnea Moroianu. Bucureşti: Humanitas, 2012.
SMOLIN Lee, Three roads to quantum gravity. New York: Basic Books, 2002.
STEWART Ian, De ce frumuseţea este adevărul. O istorie a simetriei, trad. Irinel Caprini . Bucureşti: Humanitas, 2010.
STEWART Ian, Îmblânzirea infinitului. Povestea matematicii, trad. Narcisa Gutium. Bucureşti: Humanitas, 2011.
STEWART Ian, Numerele naturii. Ireala realitate a imaginaţiei matematice, trad. Gheorghe Stratan. Bucureşti: Humanitas, 2011.
SUSSKIND Leonard, Peisajul cosmic. Teoria corzilor şi iluzia unui plan inteligent, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2012.
WEINBERG Steven, Descoperirea particulelor subatomice, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2008.
WEINBERG Steven, The first Three Minute., New York: Basic Books, 1994.
WEINBERG Steven, Visul unei teorii finale, trad. Bogdan Amuzescu. Bucureşti: Humanitas, 2008.

TEOLOGIE ORTODOXĂ ŞI ŞTIINŢĂ:
FIRCA Iova, Cosmologia biblică şi teoriile ştiinţifice. Bucureşti: Anastasia, 1998.
ICĂ Ioan, Pr., Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului. Sibiu: Deisis, 2003.
KALOMIROS Alexandros, Dr., De la Facere la Apocalipsa, Bucureşti: Lumea credinţei, 2005.
LEMENI Adrian, Adevăr şi comuniune. Bucureşti: Basilica, 2010.
LEMENI Adrian, Repere patristice în dialogul dintre teologie şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
LEMENI Adrian, Teologie ortodoxa şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010.
NESTERUK Alexei, Light from the East: Theology Science and the Eastern Orthodox Tradition, Minneapolis: Fortress Press, 2003.
NESTERUK Alexei, Universul in comuniune, trad. Mihai-Silviu Chirilă. Bucureşti: Curtea Veche, 2009.
PETCU Lucian-Razvan, Pr., Cosmologia creștină şi teoriile fizicii moderne, București: Sophia, 2008.
PUHALO Lazăr, IPS, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia şi fizica modernă, trad. Corina Stavinschi, Doina Ionescu. Bucureşti: XXI Eonul Dogmatic, 2005.

RELIGIE ŞI ŞTIINŢĂ:
ALEXANDER Denis, Creation and Evolution: Do We Have to Choose?. Oxford: Monarch , 2008.
ALEXANDER Denis, Ronald L. Numbers, Biology and Ideology from Descartes to Dawkins, Chicago: University of Chicago Press, 2010.
COLLINS Francis, DNA and the Revolution in Personalized Medicine, London: HarperCollins, 2010.
COLLINS Francis, The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief. New York: Free Press, 2006.
HICK John, Noua frontiera a religiei şi ştiinţei, trad. Alexandru Anghel. Bucureşti: Herald, 2012.
McGRATH Alister, Dawkins' God: Genes, Memes, and the Meaning of Life. New Jersey: Wiley-Blackwell, 2004.
McGRATH Alister, The Dawkins Delusion? Atheist fundamentalism and the denial of the divine. London: SPCK, 2007.
McGRATH Alister, Why God Won't Go Away: Engaging with the New Atheism. London: SPCK, 2011.

ARTICOLE:
CIRA Călin Emilian, “Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile?”, Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie, pg. 34-38, 2011.

Spor la studiu celor interesati... si cu acesta ocazie adresez rugamintea ca studiul sa se faca cu binecuvantare de la Preot si cu viata adecvata in Sfanta Biserica, Sfintele Tainte conform invataturii Sfintilor Parinti.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[Eugen7]

Reiau si pe acest topic o postare elocventa:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=17

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Consider aceasta lucrare ca fiind de referinta in ceea ce priveste dialogul onest intre stiinta (inclusiv paradigma stiintifica actuala) si teologia ortodoxa dupa modelul patristic.
Sfantul Luca al Crimeei confera inechivoc paradigmei stiintifice actuale (teoria relativitatii, teoria Big Bang, mecanica cuantica, genetica, teoria evolutionista, psihologie, neurologie, fiziologie s.a.m.d.) un sens existenital hristocentric (din punct de vedere al cauzei si al scopului).

Download HTML: http://www.archive.org/details/Sfant...pputereaInimii
Download PDF: http://www.archive.org/details/Sfant...ereaInimii_487

​​CUPRINS
Cuvânt înainte la ediţia românească
1. Ce concluzii putem trage asupra progresului actual al științei
2. Inima în calitate de organ al cunoașterii supreme
3. Creierul si duhul. Duhul în natură.
4. Duhul plantelor și al animalelor
5. Sufletul animalelor și al omului
6. Duhul nu este legat necondiționat de suflet și trup
7. Capacitățile duhovnicești transcedentale
8. Despre omul lăuntric (omul interior)
9. Nemurirea
POZE ȘI IMAGINI


Link directe pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link directe pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

Spor la studiu celor interesati.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Link direct pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link direct pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

"Plantele, cu întreaga lor făptură, percep cu aviditate (pasiune, lăcomie) lumina, aerul, umiditatea, de care depinde întreaga lor viaţă. Ele se bucură de vânt, de lumină, de rouă, de ploaie, deci simt izvoarele lor de viaţă. De ce dar să nu admitem că ele percep şi simt viu aceste izvoare ale vieţii şi ale bucuriei lor - foarte probabil, în mod absolut diferit decât omul sau animalele, care nu au nevoie necondiţionată de lumină ca plantele? Plantele, poate mult mai intens decât animalele, simt caracteristicile cele mai fine ale solului, în care atât de bogat sunt ramificate rădăcinile lor, de care, la fel ca şi de lumină și de aer, depinde viaţa lor. Ştim noi oare cât de selectiv îşi aleg din sol diferite plante substanţele hrănitoare necesare anume lor şi nu altor plante? Oare nu este neîndoielnic că, pentru aceasta, plantele trebuie să fie înzestrate cu o sensibilitate aparte, care le lipseşte animalelor şi oamenilor? (Fechner. Gustav Theodor Fechner a trăit între anii 1801-1887 şi a fost un psiholog german. El este fondatorul psihofizicii).


„Nu trebuie să considerăm nervii drept un substrat indispensabil vieţii duhovniceşti. Corzile sunt «nervii» viorii şi ai pianului. Însă şi fără să aibă strune, instrumentele de suflat produc o muzică minunată. Plantele nu au un sistem nervos vegetativ - fără de care la om şi la animalele superioare este imposibilă desfăşurarea proceselor de digestie, respiraţie, metabolice - şi totuşi, aceste procese au loc şi la plante” (Fechner).

Dacă întoarcem o frunză de viţă de vie cu partea inferioară către lumină, atunci ea se va răsuci cu îndârjire ca să expună la lumină partea sa superioară.

Instinctele de mişcare sunt uimitoare la plantele căţărătoare. La început, planta creşte în înălţime, apoi îşi îndoaie [îndreaptă] tulpina pe orizontală şi descrie un cerc, căutând sprijin. Cu cât mai lungă creşte tulpina, cu atât mai larg este cercul pe care îl descrie, iar dacă planta nu îşi află sprijin, înaintează mai departe. În cele din urmă, tulpina nu mai rezistă propriei sale greutăţi, cade pe pământ şi începe să se târască, în căutarea unui nou suport pentru căţărare. Însă şi în acest caz se conduce după principiul selectivităţii, căci planta nu se va înfăşură în jurul suporturilor anorganice sau organice moarte, ci întotdeauna în jurul plantelor vii, de care se încolăceşte cu aviditate (lăcomie), căci rădăcinile sale aflate în pământ vor muri repede şi ea se va lipsi de hrană, pe care mai târziu o va absorbi prin papile din planta pe care se caţără.

Sunt cunoscute manifestările de somn ale plantelor, când frunzele se îndoaie sau se pliază, florile îşi pleacă [înclină] corola şi se închid. Minunat sunt coordonate mişcările pistilului unor flori pentru fecundarea cu polen.
[...]
De la clasa protozoarelor se ramifică două lumi grandioase de fiinţe vii: ale plantelor şi ale animalelor. Complexitatea lumii vegetale a ajuns până la forme uimitoare, ca florile minunat mirositoare, palmierii şi chiparoşii eleganţi, măreţii cedri de Liban, stejarii puternici şi arborii sequoia, care trăiesc până la trei mii de ani. Comparativ cu acestea, par cu totul neînsemnate forme primitive ca polipii, holoturiile (castraveţii de mare), stelele de mare şi viermii, şi ar fi ciudat să recunoaştem însufleţirea acestor forme inferioare de viaţă animală, dar cu toate acestea să nu recunoaştem însufleţirea formelor vegetale superioare sau chiar grandios organizate.

Este cu totul neîndoielnic că întreaga lume vegetală şi animală e înzestrată cu darul primordial al Duhului Sfânt - duhul vieţii.

Pentru majoritatea naturaliştilor, sunt absurde şi sinistre învăţăturile vitaliştilor şi ale neovitaliştilor despre noua putere de viaţă. [vitalismul este un curent idealist în biologie conform căruia în organisme sunt forţe supranaturale care dirijează procesele biologice]

Însă vă rog să luaţi în considerare următoarele fapte.​

Conform rezultatelor cercetărilor lui Spallanzani (Lazzaro Spallanzani a fost un biolog şi fiziolog italian care a trăit între anii 1729-1799), în apa de mlaştină şi în nisipul ţevilor de scurgere trăiesc rotiferi planctonici, care pot fi uscaţi împreună cu nisipul şi păstraţi în vase de sticlă. Dacă după trei-patru ani umezim nisipul cu apă, rotiferii, care de obicei sunt gelatinoşi -, acum, în stare uscată (încât dacă îi fixăm cu un ac, se fărâmiţează ca o granulă de sare) - reînvie. Ei pot suporta o deshidratare şi o uscare până la +54 grade, pe când, dacă sunt în apă în stare vie, mor dacă apa atinge +25 de grade.

John Franklin (John Franklin a fost un explorator britanic care a trăit între anii 1786-1847), în prima sa călătorie pe ţărmul nord-american al Oceanului îngheţat de Nord, vedea cum peştii, care îngheţau imediat ce erau scoşi din apă, se transformau într-o masă congelată, încât puteau fi tăiaţi bucăţi cu toporul, ​organele interne fiind şi ele îngheţate. Cu toate acestea, când aceşti peşti erau dezgheţaţi lângă foc - fără să fi fost răniţi sau tăiaţi anterior -, unii dintre ei înviau. Aceste exemple ne indică faptul că, deşi în organism a dispărut orice semn de viaţă, totuşi, în condiţii favorabile, capacitatea ca în el să înceapă o nouă activitate vitală se poate păstra, în cazul în care nu au avut loc astfel de schimbări anatomice şi fiziologice care să facă imposibilă recuperarea funcţiilor vitale. Este cunoscut că grâul, meiul şi muştarul găsite în sarcofagele mumiilor egiptene - care au o vechime de 3000 de ani -, dacă nu au fost supuse acţiunilor dăunătoare, în care să fi fost posibile procese fermentative ce le-ar fi putut afecta, pot da roade bune dacă sunt plasate în condiţii favorabile de umiditate şi căldură.

Următoarea experienţă a fost realizată de către Jean Becquerel la Paris, în anul 1909 (Jean Becquerel a fost un fizician francez care a trăit între anii 1878-1953). Seminţe de grâu, lucernă şi muştar alb au fost uscate în vid timp de şase luni la temperatura de +40° C şi apoi sigilate în eprubete de sticlă vidate. Aceste eprubete au fost expediate la Londra şi acolo au fost ţinute timp de trei săptămâni în atmosferă umedă, la aproximativ -190° C, şi apoi încă 77 de ore în hidrogen lichid, la -250°. La Paris eprubetele au fost redeschise şi seminţele au fost puse într-un mediu umed la +28°. S-a dovedit că încolţirea s-a desfăşurat absolut normal. Nu s-a constatat nici o diferenţă comparativ cu probele de seminţe care fuseseră păstrate în condiţii obişnuite. La o temperatură joasă, de -250°, orice indiciu asupra unei activităţi vitale este exclus. Nici chiar cele mai energice reacţii chimice nu se pot desfăşura la o astfel de temperatură joasă.

Din aceste experienţe vedem că este posibilă moartea temporară, dacă acţiunea care împiedică activitatea vitală nu conduce la distrugerea organismului (Svedberg, „Degradarea energiilor”).

Dacă este atât de evident că moartea temporară a seminţelor şi a animalelor nu împiedică renaşterea vieţii întru acestea, oare nu suntem îndreptăţiţi să afirmăm că acest fenomen este cu putinţă în ele prin acţiunea unei puteri necunoscute nouă, energia vitală, care nu e supusă deloc acţiunii agenţilor distructivi care afectează viaţa seminţelor şi a plantelor? Iar o astfel de energie, bineînţeles că nu poate fi decât energie duhovnicească - puterea de viaţă dătătoare a Duhului Sfânt."
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010., pag 74-77

Asadar sa luam aminte.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[catalin2]

Reiau si eu raspunsul la postarea lui Eugen despre cartea sf. Luca al Crimeei: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=548
Cartea am gasit-o acum si pe net si am citit din ea: [COLOR=#810081]http://www.scribd.com/doc/66860592/S...Puterea-Inimii[/COLOR]
Ti-am mai scris ca de acolo nu reiese neaparat evolutionismul, vorbeste de complexitatea speciilor. Dar chiar daca ar sustine asa ceva, sa vedem in ce context a fost scrisa cartea. E conceputa dupa venirea bolsevicilor si propaganda lor ateista. Sfantul era doar doctor, abia in 1921 a devenit preot si apoi episcop. Cartea este un raspuns dat propagandei antireligioase comuniste, care folosea stiinta ca sa arate ca ar contrazice religia. De aceea sfantul dorea sa evidentieze ca stiinta nu se opune religiei. In acel capitol vorbea de insufletirea plantelor si animalelor, de aceea spune ca plantele si animelel au viata, sunt asemantoare.
In acea epoca din punct de vedere stiintific teoria evolutionista nu avea contracandidat, era vazuta ca axioma, mai ales pentru ateii comunisti. Dar de atunci chiar teoria a suferit modificari, aparand neo-darwinismul dupa razboi si apoi o parte din evolutionisti introducand echilibrul punctual din cauza lipsei fosilelor intermediare.
Dar in zilele noastre chiar multe din argumentele evolutionismului au cazut, si a aparut si un raspuns stiintific care demonstreaza creationismul si arata tarele evolutionismului.
Cartea are si unele neclaritati la sfarsit, unde ni se spune ca spiritele chemate de spiritisit si care apar in fenomenele paranormale sunt sufletele mortilor, azi stim ca sunt ingeri cazuti. Dar poate sfantul dorea doar sa arate ca sunt si fenomene ce nu se incadreaza in materialism, dorea sa arate ca sufletul traieste si dupa moarte.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Consider aceasta lucrare ca fiind de referinta in ceea ce priveste dialogul onest intre stiinta (inclusiv paradigma stiintifica actuala) si teologia ortodoxa dupa modelul patristic.
Sfantul Luca al Crimeei confera inechivoc paradigmei stiintifice actuale (teoria relativitatii, teoria Big Bang, mecanica cuantica, genetica, teoria evolutionista, psihologie, neurologie, fiziologie s.a.m.d.) un sens existenital hristocentric (din punct de vedere al cauzei si al scopului).

Sfantul a conceput cartea inainte de a deveni preot, in anii dupa venirea bolsevismului, si a definitivat-o in anii '40, dupa razboi. Nu prea mai e vorba de stiinta actuala, ci stiinta din acea vreme. Nu am vazut un pasaj cu Big-Bang. Problema cu stiinta este ca fata de invatatura revelata, care ramane un adevar pana la sfarsit, ipotezele stiintifice se tot modifica. De exemplu in zilele noastre, fata de acum 60 de ani, teoria Big-Bang este in moarte clinica, dupa descoperirea extinderii accelerate a universului.

[Eugen7]

In asentimentul Sfantului Luca al Crimeei in ceea ce priveste fiziologia adaugam:


http://ro.wikipedia.org/wiki/Informa..._genetic.C4.83

Informația genetică

Prin informație genetică se înțelege informația codificată în materialul genetic cu care este înzestrat orice organism viu, (unicelular sau pluricelular) de pe planeta noastră. Totalitatea informației genetice dintr-un organism se numește genotip.

Informația genetică este stocată în structura macromoleculară complexă a acidului dezoxiribonucleic (ADN), care este prezent atât în nucleul fiecărei celule (ADN nuclear care are rolul principal în stocarea informației genetice) dar și în afara acestuia (ADN extranuclear). [4]

Întreaga cantitate de material genetic dintr-un organism se numește genom. Există un genom nuclear și un genom celular. Genomul nuclear este reprezentat de una (la procariote) sau mai multe (la eucariote) macromolecule de ADN bicatenar denumite cromozomi. Numărul acestora este o caracteristică de specie, fiind același pentru toți indivizii unei specii și pentru toate celulele somatice ale unui organism.

ADN-ul reprezintă moștenirea biologică a unui organism și controlează dezvoltarea, reproducerea și auto-repararea acestuia. Pentru realizarea acestor procese este necesară transmiterea informației genetice ce se realizează prin copierea ADN-lui în proteine și alte produse. Copierea se face în două etape, transcripție și translație (la eucariote există o etapă intermediară de eliminare a intronilor):

transcripția constă în preluarea informației genetice a unor porțiuni din ADN de către o moleculă a așa numitului ARN mesager - ARNm;
translația constă în traducerea pe baza unui cod, numit cod genetic, a secvenței de baze azotate (ce reprezintă informația genetică preluată prin transcripție) într-o secvență de aminoacizi ( molecula de ARNm este „citită” de către niște organite celulare numite ribozomi, alcătuite din ARN ribozomal – ARNr - și alte biomolecule, și, pe baza informației conținute, este sintetizată din aminoacizi individuali catene polipeptidice ce includ și proteinele);

Codul genetic este universal, fiind același pentru toate organismele vii, în sensul că el face ca fiecărei secvențe de trei baze azotate (denumite codon) să-i corespundă un anumit aminoacid. Ultimele cercetări au pus totuși în evidență câteva excepții de la universalitatea codului genetic.

Pe macromolecula de ADN, care conține un număr extrem de mare de nucleotide, există între câteva mii și câteva sute de mii de secvențe polinucleotidice, numite segmente, care codifică sinteza unor proteine sau a altor biomolecule. Aceste segmente (ce sunt subdiviziuni ale cromozomilor) se numesc gene structurale. În afară de acestea mai există și alte tipuri de gene (gene operatoare, gene reglatoare, promotor) cu rol de reglare a activității genelor structurale (reglaj genetic).

Absența unui mecanism care să poată inversa direcția acestui proces de la proteine către ADN stă la baza faptului că experiența pe care un organism o câștigă în timpul vieții nu poate fi moștenită de ființele biologice.

Alterările apărute în transmiterea informației genetice între generații duc la mutații genetice și acestea la selecția naturală. [5]

Ansamblul însușirilor morfologice, fiziologice și biochimice ale unui individ, rezultate din interacțiunea genotipului cu mediul se numește fenotip. Diferitele caractere individuale sunt rezultatul interacțiunii informației genetice din moleculele de ADN nuclear și extranuclear cu condițiile de mediu. Cercetările recente au scos în evidență faptul că aceste interacțiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informație. Unii cercetători încearcă să identifice noi structuri informaționale biomoleculare, în timp ce alții sunt de părere că această informație ar putea avea un suport de o altă natură (de natură spirituală). Deocamdată nici una din aceste versiuni nu a fost demonstrată, dar cercetările continuă.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Absența unui mecanism care să poată inversa direcția acestui proces de la proteine către ADN stă la baza faptului că experiența pe care un organism o câștigă în timpul vieții nu poate fi moștenită de ființele biologice.

Alterările apărute în transmiterea informației genetice între generații duc la mutații genetice și acestea la selecția naturală.

Eugen, ma bucur ca incepi sa-ti dai si tu seama cat de absurda este teoria evolutionista, postezi chiar tu dovezile, nu mai trebuie sa o fac eu.
Conform frazei de mai sus si teoriei evolutioniste oamenii si animalele complexe au parut din alterarea unor amibe (a informatiei lor genetice).
Informatia de mai sus ne spune de fapt ce scrie si in Sfanta Scriptura, ca fiecare specie are aceeasi informatie data la crearea lor de catre Dumnezeu, care se reproduce constant fara sa tina seama de ce face un individ. Poate doar sa se degradeze.

[Eugen7]

teoria evolutionista explica exclusiv fiziologia si nu include abiogeneza.

creationismul evolutionist teist afirma inechivoc ca Dumnezeu este Creatorul, omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Hristos Iisus) si din punct de vedere ontologic antropologic conlucrarea cu harul Duhului Sfant este FIREASCA si inechivoca datorita hristocentrismului creatiei si hristomorfizarii (hristificarii, sfintirii) umane ca scop al vietii omului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

teoria evolutionista explica exclusiv fiziologia si nu include abiogeneza.

creationismul evolutionist teist afirma inechivoc ca Dumnezeu este Creatorul, omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Hristos Iisus) si din punct de vedere ontologic antropologic conlucrarea cu harul Duhului Sfant este FIREASCA si inechivoca datorita hristocentrismului creatiei si hristomorfizarii (hristificarii, sfintirii) umane ca scop al vietii omului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Desigur ca teoria evolutionista nu include abiogeneza, dar toate fac parte din aceeasi explicatie a crearii lumii. Big-bangul, abiogeneza, teoria evolutionista au la baza acelasi curent filozofic. La baza era dorinta unora nu prea credinciosi ca sa explice formarea lumii fara divinitate. Teoria evolutionista si celelalte sunt teorii antistiintifice, care contrazic chiar cercetarile stiintifice.
Evolutionismul teist e evident ca propovaduieste o evolutie asistata de Dumnezeu, era logic ca asa este. A aparut dupa lansarea teoriei evolutioniste, e clar. Dar intre timp teoriile Big Bang-ului si evolutionista au inceput sa isi piarda dovezile si sa fie chiar contrazise de cercetarile stiintifice. Ce logica sa incluzi in dogma niste teorii care oricum sunt false, cand vor cadea ramane doar evolutionsmul teist sa sustina evolutionismul?
Intepretarea sfintilor la Facerea este inechivoca, ca sa folosesc un cuvant pe care il folosesti des.

În prealabil postat de catalin2

teoria Big-Bang este in moarte clinica, dupa descoperirea extinderii accelerate a universului.

Si crezi ca istetii dorm?... Mai vorbim peste vreun an, ca mai mult nu trebe pentru o scorneala noua... O vor "explica" si pe-asta, cu acceleratia...:)