mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

Așa o fi fost „bolnav” și blândul și sărmanul Moise, pentru care Domnul s-a milostivit ca să nu spulbere de tot poporul revoltat și nemulțumit și cârtitor... o fi fost bolnav de mărire de sine, la cei peste 80 de ani ai săi când a preluat sarcina trasată de Dumnezeu, și a mai trăit apoi încă 40 de ani... prin pustie... ca să-I ducă în Pământul Făgăduinței, pe ei cei foarte tari la cerbice... cerbicea roții molarului.

Of și câte o fi suferit și sărmana Mihaela de la gura târgului... de la nemulțumirea asta a noastră, de la pătimășia jignidoliceașcă... doarece omul pentru idolii săi se luptă cu Dumnezeu... iar idolii sunt programați de poftele cele rele... de om, și omul merge cu capul înainte ca să dea cu el în vițelul de aur... și dă mereu cu capul în el ca într-un zid... nu-i pasă și nu crede până nu-ți vede cucuiul... până nu vede nu crede... și apoi dacă i-au ieșit cucuiele, să vezi cum se compătimește și cum se miorlăie ca mâțele că nu sunt din vina lui ci a altora... și e gata să se ai de piept cu oricine îl jignește că n-are dreptate și îi spune că nu e el defapt victima nedreptățită ci... cel de care el e nemulțumit și are pretenții... mereu pretenții... și pentru ce altceva decât pentru poftele cele rele, poftele gLumeștii... ca savanții și lingvisviștii.

deci nu pot să-ți pun decât placa stricată a papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”


Și-ți mai fac o dedicație specială: pentru „tine” și pentru „mareșalul” Mihaela și Nicușor.

[codana]

În prealabil postat de vsovivi

Da' unde iaste monsher? Că doar n-o fi în capul tău... nu-i așa? Marcelică dragă, cap de rumeguș... fiindcă capul tău e, pare-se apțiguit cu ceva drincăleală și dacă nu știe că e cherchelit, mă întreb cum de știe el sărăcuțul căpușor că nu e acolo unde defapt chiar e ci e altundeva?

Deci ieși la tablă și prezintă unde iaste Noul Ierusalim stimabile coleguleule?.. care zici că iată că alții e ăia beții și nu tu care ai aterizat aici exact ca muscoiul în bere... clocită firește de cloșca cu puii de aur... și după ce ai servit-o bolborosind ceva de neînțeles, cum că ai vrea ceva, ne pui la respect că cică noi ar trebui să terminăm... cu aceste mesaje...

Păi nu sunt către tine drăguță... ci mesajele sunt de la Noul Ierusalim către Vechiul Ierusalim... nu știu dacă mă poți urmării dar știu că pricepi ce vreau să zic, carevasăzică, monsher, iar unde e vechiul Ierusalim, nu ca și urbe ci așa în genere vorbind... asta nu se mai puate... ști exact.

si acest mesagiu il primeste si bor?si-l accepta?
si aprepo,vsovivi,m-ai botezat, iar referitor la beutura iti poti da cu presupusul.

[mariamargareta]

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (I)

La soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil vechi), liderii pucioşi au reuşit un nou număr de prestidigitaţie spirituală: aducerea de pe lumea cealaltă a spiritului lui nea’Mişu (Dănciucă Gheorghe, zis şi “păstorul Daniel”, decedat cu numai un an în urmă). Experimentul nu este deloc singular, pucioşii fiind experimentaţi în asemenea numere de iluzionism. Neobişnuită este însă virulenţa cu care spiritul lui nea’Mişu este manipulat pentru a înfiera cu mânie proletară pe cei care au îndrăznit în ultima vreme să facă dezvăluiri incendiare despre liderii pucioşi, “căpeteniile” Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu.

De la bun început se sugerează că oamenii care nu-i recunosc pe liderii pucioşi drept “căpetenii” nu sunt statornici şi nu au viaţă în slavă şi nu vor “să fie mici”:

“Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Domnul Iisus Hristos şi Mă mărturisesc pe Mine Însumi cine sunt, căci Tatăl Meu Savaot Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, fiindcă M-am coborât din cer pentru om şi M-am întrupat în Fecioară ca să Mă nasc Prunc mic şi să-i dau omului pildă să fie mic şi să crească tot aşa, să nu crească mare, că el aşa a crescut şi aşa creşte şi nu rămâne statornic omul, că nu are căpetenie peste el ca să înveţe să fie mic, să fie statornic, să aibă viaţă în slavă, în ascultare ca a îngerilor, care au căpetenie peste ei şi sunt în slavă, în mare slavă, în mare aplecare, şi tot aşa şi lucrare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul ce se autointitulează “Mihail, căpetenia oştirii îngerilor” anunţă voalat tema zilei: vor fi judecaţi aspru cei care s-au dovedit în ultima vreme a fi cu multă încăpăţânare pentru susţinerea necredinţei lor în ideologia eretică de la Noul Ierusalim, şi pentru trădările celor care i-au părăsit pe liderii pucioşi şi au trecut la demascarea lor, şi pentru căderile lor din rangurile pucioşeşti, deţinute până nu demult de către cei care au dezertat:

“Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc cuvântul Meu: Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare aminte să staţi şi să ascultaţi, că e vreme cu căderi şi cu încăpăţânare pentru necredinţă şi pentru trădări şi pentru căderi, iar Domnul vă învaţă salvarea!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul pucios face apoi o paralelă cu episodul biblic în care Iisus îi somează pe ucenici să-şi exprime cu voce tare părerea despre persoana Sa şi să spună cine cred ei ce este Cel din faţa lor. După ce s-a autointitulat “Domnul Iisus Hristos”, duhul pucios pretinde ca cei adunaţi la Pucioasa să se exprime în acelaşi fel (public, adică) şi să răspundă la aceeaşi întrebare: “cine este acela care le vorbeşte?” Cu alte cuvinte, “mânăstire într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?” Analogia cu episodul biblic este însă viciată de câteva elemente esenţiale. În primul rând, ucenicii care erau întrebaţi de Iisus Îl aveau în faţă şi-L auzeau vorbindu-le cu vocea Lui. Adepţii pucioşi nu au pe nimeni în faţă, decât pe liderii pcucioşi, şi nu aud glas din cer sau din văzduh vorbindu-le, ci îl aud pe Nicuşor cum recită ca o poezie un text pe care-l citeşte de pe o foaie de hârtie. În al doilea rând, Iisus cel care pune întrebări ucenicilor Se făcuse pe sine cunoscut prin multe fapte şi minuni folositoare celor nevoiaşi şi suferinzi. În schimb, duhul pucios care vorbeşte prin vocea lui Nicuşor (care e pe post de lector, de intermediar) nu s-a făcut cunoscut prin nimic, prin nici o faptă bună sau rea, dar consecinţele învăţăturilor sale au fost dintre cele mai rele (creştini dezrădăcinaţi, smulşi din Biserică, familii destrămate, indivizi aduşi la deznădejde şi la rătăcirea minţii). Cei care ascultă provocarea duhului se împart în trei categorii: unii îi acuză pe liderii pucioşi că s-au făcut pe sine înşişi Mesia, alţii nu înţeleg de ce cuvântul de la Pucioasa este infestat cu proorocii mincinoase, iar alţii mărturisesc că duhul de la Pucioasa este Hristosul biblic, care S-a coborât a doua sau a treia oară din ceruri, după ce S-a dezbrăcat de trupul pe care şi-L luase singur la Înviere. Pentru cei care nu-l primesc ca Mântuitor peste ei pe duhul Pucios care se face “carte pe pământ” se pune în discuţie şi alegerea unor pedepse care să-i lecuiască de “necredinţă”:

“O, popor adunat lângă poporul Meu cel de la izvor, am pus acum două mii de ani o întrebare ucenicilor Mei cei de atunci şi le-am zis lor: "Cine zic oamenii că sunt Eu?". Vă pun şi vouă această întrebare acum, iar voi daţi răspuns şi spuneţi-Mi cine ziceţi voi că sunt Eu, Cel ce grăiesc? O, Eu sunt Cel ce am fost hărăzit de Tatăl Meu prin cuvântul cel proorocesc al Duhului Sfânt că voi fi spre ridicarea şi spre căderea multora, şi iată, aşa sunt. Cei cu inimă de evreu Mă dispreţuiesc şi zic că de la ei putere se dau Mesia cei care Mă aşează în carte cuvânt în zilele acestea. Alţii spun că nu pot cuprinde ei adevărul despre acest cuvânt, iar alţii Mă aud şi Mă mărturisesc că Eu sunt Hristosul, Mântuitorul celor credincioşi. Dar voi cine ziceţi că sunt Eu, Cel ce grăiesc vouă? O, ce să fac cu cei ce nu Mă primesc Mântuitor peste ei prin acest cuvânt ieşit din gura Mea şi care se face carte pe pământ?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Venirea duhurilor la Pucioasa se transformă într-o colcăială şi într-un freamăt al văzduhului, iar modelul de a avea căpetenii peste legiunile de îngeri care nu se văd, căci sunt ai întunericului, va trebui preluat şi pe pământ, de către adepţii pucioşi, care vor trebui să-şi aleagă nişte căpetenii cu nume de arhangheli (de exemplu, numele de “arhangheliţa Mihaela, căpetenia” ar putea fi un nume potrivit, căci vine de la “arhanghelul Mihai”, care este căpetenie peste îngeri):

“ Oştirea îngerilor e tot un freamăt aici, în văzduhul colinei slavei Mele cu poporul Meu slujitor venirii Mele acum cuvânt pe pământ. Pace vouă, şi fiţi ca îngerii, căci îngerii au căpetenii, şi aşa se fac ei slava Mea, iar văzduhul tresaltă de lucrarea slavei! O, nu numai îngerii trebuie să aibă căpetenii, ci mai mult oamenii trebuie să aibă, ca să se facă ei slava Mea. Arhangheli trebuie să fie şi între oameni, ca şi între îngeri […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

[mariamargareta]

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (II)


Duhul care ia numele de “Mihail, Arhanghelul”, subliniază că şi cei care vin ocazional la Pucioasa trebuie să se înveţe cu ideea că aici ei au nişte căpetenii care “cârmuiesc masa de cuvânt în numele lui Dumnezeu”, (cu alte cuvinte, chiar ei sunt autorii predicilor pucioşeşti intitulate “Cuvântul” de la Pucioasa) Apoi duhul dă cuvântul altui duh, care se prezintă a fi “duhul Verginicăi”, moartă în 1980:

“— […] O, să înveţe cei ce vin să se facă popor al Tău pentru venirea Ta, să înveţe de la îngeri, căci îngerii au căpetenii şi sunt ei slava Ta! O, iată câtă sărbătoare de cuvânt, iar eu cârmuiesc în numele Tău masa de cuvânt din ziua aceasta a îngerilor şi văd pe trâmbiţa Ta Verginica venită la popor, cu scump popor la masa Ta de cuvânt în mijlocul poporului Tău cel de pe pământ acum. Ea a venit, iar eu am privit şi am aşezat în ordine tot lucrul cuvântului de azi.
O, sună tu, trâmbiţă a Domnului, şi dă acum rând cetei tale! Amin.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

“Duhul Verginicăi” anunţă la rândul lui un alt duh pregătit să ia cuvântul în Grădina Întâlnirii, şi anume duhul lui Dănciucă Gheorghe, zis şi nea’Mişu, cu numele conspirativ “păstorul Daniel”, de la care moarte se împlineşte un an şi care acum este răsplătit cu aşazarea lui în “ceata sfinţilor”:

“— O, binecuvântat eşti, Doamne, că ai ales dintre oameni rugători Ţie pe pământ şi în cer pentru împlinirile Tale, prin cuvânt proorocesc rostite şi pregătite ca să fie, iar eu am cu mine de mânuţă la masa de azi a îngerilor, am pe păstorul Daniel, că multă vreme a păstorit el spre Tine turma care s-a ridicat din cuvântul Tău cel de azi! Acum un an eu, trâmbiţa Ta, am venit cu îngerul Tău şi l-am adus înaintea Ta, ca să-l aşezi pe el între sfinţii Tăi rugători,[…] O, hai, păstorule Daniel, ia-ţi glasul cel păstrat în cer când Domnul ţi l-a luat mai din vreme şi hai să cuvintezi poporului de ieri şi de azi, căci cine păstoreşte cu credinţă şi cu nădejde pentru Domnul turma lui, acela nu moare niciodată, şi moare numai cel ce vrea să moară. S-a scurs un an de când ne-am întâlnit între cei din cer, şi vreau acum să împlinim grăire mare peste poporul acestui cuvânt.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Cuvintele “… ia-ţi glasul cel păstrat în cer când Domnul ţi l-a luat mai din vreme…” trebuie înţelese în contextul lor istoric. "Păstorul Daniel" a fost în ultimii săi ani mut, deoarece i-au fost extirpate de medici coardele vocale, în urma unui cancer în gât. Pe vremea când nea’Mişu încă mai trăia, Mihaela povestea că nea’Mişu n-a ascultat de ea, atunci când l-ar fi sfătuit să nu se ducă la operaţie, şi de aceea a rămas el fără glas (dar a mai trăit ani buni după aceea, ceea ce nu se ştie dacă ar fi putut dacă nu se opera) Aşadar, nu Domnul i-a luat glasul lui nea’Mişu, ci chirurgul i l-a luat, cu asentimentul său.

Acum , după moarte, “păstorul Daniel” este considerat de liderii pucioşi” un sfânt”, un “martor credincios al lui Dumnezeu, iar cei care îi ascultă cuvintele atribuite duhului lui (şi nu glasul, căci glasul este al lui Nicuşor, care citeşte textul aşternut pe hârtie) trebuie să o facă plini de credinţă şi de înţelepciune:

“O, frumoasă este grăirea între cei din cer, şi mare să fie credinţa şi înţelepciunea celor ce ascultă acum pe păstorul Daniel, pe martorul cel credincios al lui Dumnezeu-Cuvântul pe pământ, Domnul, Care vine şi grăieşte acum în mijlocul unui popor credincios pe vatra neamului român.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Nu acelaşi îndemn avea Mihaela pentru adepţii pucioşi pe vremea când nea’Mişu trăia încă. Ultimii ani buni ai vieţii lui au însemnat o marginalizare forţată şi o constantă vorbire de rău a celor doi “păstori” din partea Mihaelei, atunci când venea vorba despre acţiunile, iniţiativele şi mai ales firea “păstorilor Verginicăi”. Pe deasupra, învăţăturile eretice pe care le aducea Mihaela şi tendinţa ei tot mai evidentă spre separtism de Biserica Ortodoxă Română n-au fost deloc pe placul păstorilor. Prin 1981, după moartea Verginicăi, Mihaela încerca să se afirme ca “sol” al lui Dumnezeu, cu inovaţii din ce în ce mai năstruşnice. Una din veştile aduse de ea “poporului” era aceea că “nimeni nu trebuie să mai mănâce carne, căci aşa este de la Dumnezeu!” Expresia “aşa este de la Dumnezeu” era tipică Mihaelei, care o folosea pe atunci ca un fel de tabu, şi nimeni nu avea curajul să o comenteze sau să-i cerceteze originea sau autenticitatea. De aceea, acest îndemn al Mihaelei a fost luat ca atare, dar a stârnit mare tulburare printre “creştinii Verginicăi”, care ştiau că Verginica a mâcat toată viaţa carne (exceptând posturile, pe care ea le ţinea cu stricteţe). Această fierbere a ţinut până ce nea’Mişu (”păstorul Daniel”) a “luat taurul de coarne”. În Vinerea Paştilor, el a mers la creştinii din “popor”, trecând din casă în casă şi îndemnându-i ca de Paşti să mănânce carne: “Mâncaţi carne! Mâncaţi carne! Ce v-a zis Mihaela nu este de la Dumnezeu, ci este de la Diavolul!”

Mihaela n-a suportat afrontul. "Păstorii" nea’Mişu şi nea’Cristea, prin opoziţia lor făţişă la afirmarea “moldovencei” ca proorociţă autentică, deveniseră principalele obstacole în calea ascensiunii ei la conducerea sectei. Cu prima ocazie, Mihaela s-a răzbunat crunt. Pretinzând că ea este “Arhanghelul Mihail” din capitolul 12 al Apocalipsei, care a pornit război în cer cu balaurul, începând cu judecata “poporului” Verginicăi, l-a luat pe nea’Cristea şi l-a aşezat în mijlocul creştinilor pucioşi şi l-a făcut “Balaur” şi “Antihrist” şi “Satana”, iar nea’Cristea s-a supus perplex, ca un mieluşel hipnotizat la vederea cuţitului. Apoi, Mihaela l-a luat pe nea’Mişu şi, ca semn al reconcilierii lor, i-a pus pe cap o coroană de flori şi l-a făcut “regele David”. Nimeni n-a schiţat vreun gest de împotrivire, atât de sigură pe sine şi de convingătoare a fost pantomima Mihaelei. Din acest moment, nea’ Mişu a virat brusc în favoarea susţinerii formale a Mihaelei, iar nea’Cristea a fost împins în mod deliberat într-un definitiv con de umbră, nemaifiind de atunci antrenat în nici o “acţiune” pucioşească.
După această manevră dibace, Mihaela s-a mai folosit câţiva ani de nea’Mişu în acţiuni mărunte, apoi, când s-a instalat temeinic în fruntea bucatelor l-a trecut şi pe acesta pe linie moartă. Nu însă fără a reaminti celor ce o ascultau, cu orice prilej favorabil, “cât de mult rău i-au făcut ei păstorii, în special nea’Mişu”.

Tocmai de aceea surpinde acum faptul că “păstorul Daniel” este “scos de la naftalină” şi folosit de duhurile care pretind că el a făcut numai bine în “popor” şi că a fost mâna dreaptă a Mihaelei, pe vremea când el încă mai trăia, şi că “s-a dat cu totul ascultării” de Mihaela şi de cuvântul ei:

“— […] M-am dat cu totul ascultării de acest cuvânt, iar râvna aceasta am dorit-o mereu în toţi cei care au aflat izvorul lui Dumnezeu-Cuvântul, şi din pricina acestei suferinţe pline de aşteptare şi de răbdare am stăruit şi cu blândeţe, şi cu dojană peste cei greoi la mers şi la putere pentru cele cereşti, cerute de Domnul de la acest popor.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul lui nea’ Mişu foloseşte exact terminologia Mihaelei şi vizează exact obiectivele ei: adversarii Mihaelei “n-au stat frumos la crescut”, ca să crească mici prin cuvântul ei; n-au suferit dojana; n-au primit peste ei sfatul cel bun al “căpeteniei”; au căutat să aşeze peste ei bunătatea şi binele şi frumosul, în loc să alege după contrariile lor, ca acestea să-l pregătească pentru cer şi nu acelea; a voit să primească daruri din cer, în loc să fugă de ele, pentru că nu le merită:

“N-au stat frumos la crescut cei ce se năşteau în credinţă prin acest cuvânt. N-au stat mici, ci s-au mâniat pentru orice trezire, pe care dădeam mereu să le-o fac. Văd acum în cer, şi din cer văd cât de mult pierd cei ce nu caută dojana peste viaţa lor, şi mă doare în cer pentru tot ce n-am putut pentru viaţa fiilor acestui popor. Cei ce se nasc şi se vor mai naşte pentru Domnul prin acest cuvânt, să primească sfatul cel bun de a nu căuta bunătate pentru ei, ci altceva să caute ei, căci bunătatea nu-l poate pregăti pe om pentru cer, de vreme ce el, atât de semeţ cum este, dă să aştepte pentru el daruri, pe care nu le merită şi pe care nu e bine să şi le dorească, ci e bine să stea în oştire cu căpetenie peste ea şi în umilinţă fără margini să stea […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

[vsovivi]

În prealabil postat de codana : salut,tuturor

domnilor si doamnelor
frati si surori
noul ierusalim, coboara din ceruri,nu credeti ca ar trebui sa terminati cu aceste mesaje???pucioasa cu ale lor,ceilalti cu ale lor,iar ierusalimul nu iaste la pucioasa.parerea me,hac,zac io,in mare nemernicia me.

În prealabil postat de vsovivi

Da' unde iaste monsher? Că doar n-o fi în capul tău... nu-i așa? Marcelică dragă, cap de rumeguș... fiindcă capul tău e, pare-se apțiguit cu ceva drincăleală și dacă nu știe că e cherchelit, mă întreb cum de știe el sărăcuțul căpușor că nu e acolo unde defapt chiar e ci e altundeva?

Deci ieși la tablă și prezintă unde iaste Noul Ierusalim stimabile coleguleule?.. care zici că iată că alții e ăia beții și nu tu care ai aterizat aici exact ca muscoiul în bere... clocită firește de cloșca cu puii de aur... și după ce ai servit-o bolborosind ceva de neînțeles, cum că ai vrea ceva, ne pui la respect că cică noi ar trebui să terminăm... cu aceste mesaje...

Păi nu sunt către tine drăguță... ci mesajele sunt de la Noul Ierusalim către Vechiul Ierusalim... nu știu dacă mă poți urmării dar știu că pricepi ce vreau să zic, carevasăzică, monsher, iar unde e vechiul Ierusalim, nu ca și urbe ci așa în genere vorbind... asta nu se mai puate... ști exact.

''-Să zicem să se coboare foc peste ei, că nu ne-au primit? Căci Tu ne-ai trimis!
-Au doară voi nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi şi Cine grăieşte şi va grăi în voi în ziua aceea? Lăsa-ţi-i! Că de nu s-ar fi făcut în ei toate minunile acestea, ei n-ar avea păcat, dar acum au văzut şi au auzit şi tot nu s-au pocăit, şi mai uşor le va fi Sodomei şi Gomorei şi chiar niniviteii şi cei de la miazăzi se vor ridica la judecată cu poporul acest viclean şi desfrânat căci ei s-au pocăit la semnul lui Iona şi au venit de la capătul pământului ca să audă Înţelepciunea lui Solomon, şi de aceea desfrânatele şi tâlharii vor intra în Împărăţie înaintea lor căci au ascultat şi au crezut că Tatăl M-a trimis iarăşi la voi, dar aceştia dacă nu v-au primit, lăsaţi-i şi scuturaţi-vă de pe voi toate reply-urile nemulţumite şi acuzaţiile de sectă şi erezii şi toate minciunile şi hulele lor, scuturaţi tot praful şi pulberea şi pleava de pe hainele voastre şi de pe picioare şi sandale şi încălţări ca să le fie lor drept mărturie pentru ziua aceia... mare care o să vină...''

Aşa ceva ar fi răspuns Domnul ca nu cumva să smulgă cineva neghina, căci până la sfârşit neghina şi grâul vor locui împreună pe pământ, dar nu şi în inimile voastre, ci de acolo scoate-ţi afară toată neghina, deci lăsaţi-i ca nu cumva smulgând cineva neghina să distrugă sau să smulgă şi grâul, care este preţios şi scump înaintea Domnului oricât ar fi de mic... căci grul are preţ dar negina este fără de preţ şi îngerii vor fi cei ce o vor arunca afară ca să fie călcată în picioare de oameni, căci dacă sarea şi-a pierdut gustul, nu mai rămâne nimic pentru ea ca să-l recapete... căci a devenit amară şi fără gust. De aceea nu voi mai mânca din mâinile lor pâne nu vor zice: ''Binecuvântat este Cel ce vine şi iar vine în numele Domnului. Amin.Amin.Amin.''

Deci am parafrazat după Domnul fiindcă tre' să spun, tre' să spun!

(Şi dacă te-am ''botezat'' Marcelică dragă, cap de rumeguş, e vina lui Toma, iar dacă am zis că eşti beat stimată domnişoară codană este pentru că ai făcut hac, de la alcool că doar nu de la hacker, şi fireşte că primesc mesajele astea toţi cei la care ele sunt trimise, inclusiv orcine din BOR, căci ele vin de la DUMNEZEU şi nu de la om)

[vsovivi]

Vrei să mănânci carne omule? Şi ceri şi tu după ce ai devenit creştin şi ai fost scos din robie, ceri şi tu ca poporul sclifosit şi nemulţumit şi răzvrătit şi cârtitor, ceri unantruna -carne, carne!., asta CERI??? Carne din suflet de frate şi soră... Păi ai de grijă ca nu cumva să mâhneşti pe Domnul şi să facă pentru voi minunea de a zice să iasă din mare sute de mii de prepeliţe şi să le poarte pe vânt până la voi şi să acopere apoi pământul vostru, în tabăra voastră, preţ de o zi de mers, cu hoituri fragede de prepeliţe... şi potârnichi!!?

Şi iar mai vrei carne creştine? Păi cârteala asta a voastră nu e de la Dumnezeu, aia nu e de la Dumnezeu, şi ascultă tu ce e de la Dumnezeu, căci de la Dumnezeu este indemnul Mihaelei: “nimeni nu trebuie să mai mănâce carne, căci aşa este de la Dumnezeu!” (iar sărmanul păstor Daniel, dacă n-a crezut în Comandant a făcut gâlci la gât ca să nu mai poată înghiţi carne iar chirurgul a tăiat şi a rămas el fără grai, şi aşa păţesc toţi cei ce viceversează lucrurile ca în loc de ascultare să fie neascultare în poborul Domnului Dumnezeu.)

Iar dacă chiar vrei să mânânci carne că nu poţi altfel, după îndemnul sf. Apostol Pavel care a afirmat că toate sunt bune doar păcatul e rău căci tot pământul este al Domnului, că tot ce a curăţat Dumnezeu poate fi mâncat: şerpi, şopârle, şi câini şi pisici şi gândaci şi viermi şi moluşte şi fructe de mare şi verze şi cepe şi usturoiul cel bun, atunci mâncaţi-le mulţumind Domnului, dar dragii mei, mâncaţi-le crude, fără sânge, căci sângele este viaţa animalului, şi Duhul este viaţa omului, deci sângele vărsaţi-l pe pământ, şi mâncaţi-le în numele Domnului, dar cu gustul lor aşa cum mânca sf. Ioan Botezătorul, nepreparate lăcustele şi mierea, deci fără să folosiţi voi toate mirodeniile şi toate cărţile de bucate gastroastronomice, mâncaţi-le crude ca să vedem noi apoi cine are dreptate şi dacă vă plac vouă astfel de bucate şi de maţe nefripte... căci babilonul mîncărurilor şi preparatelor culinare iată este la voi, la creştini, şi cu asta e plin tot iadul: cu mâncare, neascultare şi desfrânare... deci cu necredinţă.

Doar carne de peşte este îngăduit şi doar în zilele dezlegate, ca să vă chinuiţi cu oasele şi cu toţi ţepii lor... preparat peştele pe cârbuni încinşi nu pentru desfrânarea poftelor şi gusturilor voastre ci fiert sau la conservă... în ulei sau în sos tomat... deci mâncaţi peşte până vă scârbiţi şi scăpaţi şi de lăcomia asta... şi poate ajungeţi însfârşit să pricepeţi că omului i-a fost dat spre hrană, doar ce e curat, Domnul, şi nu toată scursura gLumii: s-o vadă, s-o audă, s-o poftească şi s-o lăcomească ca ispitidiotul zicându-şi la nesfârşit: kk bun, kk bun... vai ce kk bun.

Nu e bun şi nu e bine ca să nu asculţi de Domnul prin proorocii Săi, căci pentru ca să vă răscumpere din moarte pe voi sunt ei trimişi în toată gLumea!

Deci e vorba de undă şi de placa stricată a papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Și-ți mai fac o dedicație specială: numai pentru tine, bubulina „gospodina” ... şi trandafila.
...Şi cu supliment, nu ştiu... d'astea!

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

[...]
Doar carne de peşte este îngăduit şi doar în zilele dezlegate, ca să vă chinuiţi cu oasele şi cu toţi ţepii lor... preparat peştele pe cârbuni încinşi nu pentru desfrânarea poftelor şi gusturilor voastre ci fiert sau la conservă... în ulei sau în sos tomat... deci mâncaţi peşte până vă scârbiţi şi scăpaţi şi de lăcomia asta...
[...]
Nu e bun şi nu e bine ca să nu asculţi de Domnul prin proorocii Săi, căci pentru ca să vă răscumpere din moarte pe voi sunt ei trimişi în toată gLumea!
[...]

Pucioşii nu mai mănâncă de ani de zile nici peşte, spun că e spurcat. Aşa că dacă le ceri altora "să asculte de Domnul Pucios şi de proorocii lui mincinoşi" de ce-i derutezi cu învăţături potrivnice, îndemnându-i să mănânce peşte?

[mariamargareta]

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (III)


Duhul lui nea’Mişu excelează şi în cugetări adânci, dar profunde totuşi; ca de exemplu, după acest an de şedere în cugetare după moarte, mintea lui s-a limpezit şi a înţeles în sfârşit cele neînţelese, ce sunt tainele lui Dumnezeu: tainele lui Dumnezeu sunt… sunt… sunt taine, adică nu sunt ceva ce se vede şi nu poate fi tăinuit, ci sunt ceva ce nu se vede, dar poate fi tăinuit:

“O, aş sta de vorbă cu mulţi fraţi, că mult am voit aceasta peste mulţi când am putut să voiesc. Le-aş spune multora din poporul acestui cuvânt înţelesuri tainice […] tainele lui Dumnezeu sunt taine, nu sunt din pământ sau din piatră sau din lemn sau din fier, ci sunt din duh şi din Dumnezeu […] Mi-e dor să grăiesc poporului pe cele neînţelese de el, de necredinţa lui […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul care se pretinde a fi “Mihail, căpetenia oştirii îngerilor” vede deodată ascuns printre alte duhuri un Aghiuţă mai de soi, un duh mărunţel care pretinde că este “duhul lui Adam”, apoi îi citeşte gândurile şi i le ia şi i le dă pe faţă. Adămuţă pretinde că şi-a iubit femeia mai mult decât pe Dumnezeu, pretext pentru a lansa erezia pucioşească despre bărbat şi femeie: “taina căsătoriei nu mai este taină, ci s-a făcut păgânie”:

“— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toţi cei care au greşit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărţit de Tine pentru femeie şi am iubit-o pe ea cu inima mea, şi pe Tine Te-am părăsit, şi nu mi-a fost de folos că am făcut aşa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-şi iubească omul femeia aşa cu Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Liderii pucioşi sunt tulburaţi că predicile lor de “Cuvânt” nu sunt citite, iar între cei care mai citesc s-au ivit defăimători, care-i contestă cu duşmănie şi lipsiţi de pace pe ei şi pe “Dumnezeul” lor, scoţându-le la lumină toate inconsecvenţele şi amăgirile pe care le iscodesc ei, lipsiţi de duhul umilinţei şi cu iubirea lor bolnavă de adevăr:

“O, fiilor din porţi, nu citesc, tată, nu citesc cuvântul Meu cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea, iar cei ce între ei mai citesc, se răvăşesc, se îndoiesc, judecă pe Dumnezeu şi pe voi, căci mintea lor s-a îmbolnăvit. Cine are iubirea bolnavă, tot aşa şi mintea o are, iar roadele iubirii nu mai pot odrăsli în el, căci duhul cel rău îi stăpâneşte mintea şi este duşmănie şi este loc fără de pace inima lui. O, cum să mai aibă loc lucrarea duhului umilinţei în cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea şi a duhului mărturisirii, fiilor copii?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Dar cine sunt defăimătorii liderilor pucioşi? Ei sunt mai mulţi, dar Mihaela îşi concentrează în continuare tirul cuvintelor veninoase doar asupra câtorva dintre ei:

- Costel, vecin cu Veronica(Vasilica) Costache din Valea Voievozilor, nora lui nea’Cristea;
- Valerică, finul de la Târgovişte al lui nea’Mişu (zis “păstorul Daniel”);
- Dan de la Gheboieni, cel care “o ţine pe Maria”, o soră de-a Veronicăi Costache din Valea Voievozilor;
- Ionică Ţurloi, fiul lui nea’Toma de lângă Măneşti;
- Ionel de la “templul” din Pucioasa, ginere de-al Verginicăi, după una din fetele adoptate de ea de la sora ei Maria;
- Tanti Victoria Jaravete, naşa Mihaelei Tărcuţă.

Ca un făcut, s-au găsit acum cu toţii să-şi amintească scene picante din trecut, în care Mihaela era “regina necontestată a balului”, adică protagonistă pentru unele afirmaţii sau luări de atitudine de-a dreptul şocante.

Ionel de la “templu” pretinde că, înainte de a veni Nicuşor la Pucioasa, Mihaela îl alesese pe el ca să-i fie preferat şi protector, anunţându-i pe ceilalţi că “Domnul” a stabilit ca Ionel să o însoţească peste tot cu maşina, pe unde merge ea şi are treabă, ca un sfetnic credincios. Ionel mai pretinde că Mihaela a mers şi mai departe, şi odată a tras de el incitându-l cu cuvintele: “Domnul a zis că trebuie să-mi faci un copil, în locul aceluia pe care l-am pierdut”, mângâindu-l chiar în anumite părţi ale corpului. Ionel n-a fost convins de cuvintele Mihaelei că “aşa este de la Dumnezeu” şi a pârât-o în faţa păstorilor, dar Mihaela nu şi-a recunoscut fapta. Fiind pus într-o situaţie delicată şi riscând să apară drept un mare mincinos şi un obsedat sexual, Ionel ar fi propus:

- “ Hai să postim post negru amândoi câteva zile, şi să se arate de la Dumnezeu cine minte”. Mihaela i-ar fi răspuns:

- “ Eu nu fac asta! Să judece Dumnezeu…”

Valerică (finul de la Târgovişte al lui nea’Mişu) repovestind acest episod, adaugă că-şi aduce perfect aminte că pe vremea aceea Mihaela şi Ionel mergeau peste tot amândoi cu maşina, pe motiv că “aşa este de la Dumnezeu”.

Tot Valerică este descoperitorul prin întâmplare al tainei “Cuvântului lui Dumnezeu”. Era prin anii ’90, când cuplul Mihaela-Nicuşor mergea “prin cetăţi” cu “cuvinte din cer”, pentru a-i recupera pe “creştinii cei vechi” ai Verginicăi” şi a-i supune noilor “căpetenii” de la Pucioasa.
Povesteşte nea’Valerică:

“Eram într-un loc ferit şi-i văd deodată pe cei doi că trec pe lângă mine, plimbându-se cu un caiet în mână. Mihaela spunea:

- Ia citeşte, Nicuşor, să vedem cum sună!

El îi citeşte ceva, apoi ea spune din nou:

- Nu e bine aici. Ia modifică aşa.

Şi-i dictează ceva, iar el scrie.

- Ia citeşte acum! zice Mihaela, iar Nicuşor îi citeşte din nou. Mihaela se declară în sfârşit mulţumită:

- Acum e bine. Aşa să citeşti!

Am rămas îngheţat. Holbat şi dezamăgit până la scârbă. Va să zică, asta era şmecheria, aşa lua fiinţă “Cuvântul lui Dumnezeu”! De aceea sunt eu aşa de înverşunat împotriva acestor escroci, şi nimeni nu mă poate convinge că lucrurile stau altfel decât aşa cum le-am le-am auzit şi le-am văzut cu ochii mei.”

[vsovivi]

Nu ştiu de astea... ori de astea, ori de astea, ori de astea, nu ştiu... de astea... spirtiritiste.

...decât vine unda:

Cîntecul papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Că eu atâta ştiu... şi nu ştiu... ce mă fac cu tine.

Păi ''draga'' mea duşmancă, cine să îşi amintească cel mai bine sensurile şi înţelesurile pe care i le-a trasat Domnul... dacă nu proorocii Lui?

Şi aşa este de la Domnul, când domnul cere pentru El copii, abea atunci bărbatul dacă voieşte şi se hotărăşte ca să iubească femeia sa şi pe copilul său până la moarte sau în veşnicie, abea atunci e liber să facă copii, e liber de coşmarul răspunderii înaintea Lui Dumnezeu pentru sufletele încredinţate lui, căci este sigur abea atunci că nu vor fi lăsaţi de capul lor gLumii ori că vor fi lepădaţi prin avort... Altfel bărbatul, fie că e sau nu e căsătorit trebuie să se abţină de la a avea relaţii cu vre-o parteneră...

deci sigur ''aşa este de la Domnul!''. Amin.

şi astfel unda vine, prin pământ, prin iarbă verde, prin văzduh, mai ceva ca prin internet.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Pucioşii nu mai mănâncă de ani de zile nici peşte, spun că e spurcat. Aşa că dacă le ceri altora "să asculte de Domnul Pucios şi de proorocii lui mincinoşi" de ce-i derutezi cu învăţături potrivnice, îndemnându-i să mănânce peşte?

Vezi, înseamnă că ei au trecut de faza cu dezlegările şi de toate scârbele: lăcuste cu miere sălbatică exact cum păpa proorocul nemincinos Ioan Botezătorul ca să-şi hrănească şi sângele şi carnea, sau peşte prăjit pe cărbunii încinşi de ursul păcălit de vulpea argintie... cum a păţit-o Veronica proorociţa... şi toţi iepuraşii... cocconaşi.