Stephen Hawking - Nu Dumnezeu a creat Universul

[blue_cat]

În prealabil postat de Traditie1

Nu știu dacă infirmitatea lui fizică este o pedeapsă de la Dumnezeu dar figura lui dezgustătoare cred că e un mod prin care El ne vorbește despre nenorocirea ateismului. Fiindcă un om curat sufletește nu ar fi putut ajunge atât de desfigurat, chipul fiind o oglindă a sufletului.

[/IMG]

rusine sa iti fie ca vorbesti asa de hawking! ca nu esti de acord cu el e una (desi nu cred ca ai iq-ul lui), dar ca te legi de boala si infirmitatea lui se numeste nesimtire crasa. cine o fi tu ca sa o intrepretezi ca pe o pedeapsa a lui dzeu?
pentru mintea ta ingusta, sa stii ca sufera de o boala neurologica care afecteaza destui oameni. cand a fost diagnosticat, pe vremea cand nu isi terminase doctoratul, i se dadusera vreo 3-4 ani de trait si uite ca au trecut 40 de ani si omul traieste, si are si 3 copii. asta cum o mai interpretezi? oare nu a vrut dzeu ca el sa ramana in viata tocmai ca sa isi duca mai departe cercetarile?
sunt destui oameni "curati sufleteste" care ajung sa fie desfigurati de boli. asta nu inseamna ca trebuie priviti cu dezgust si oroare. sa te vad cum vezi pb daca intr-o buna zi copiii tai ar avea ALS.
oamenii ca el fac lumea sa mearga mai departe.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de blue_cat

oamenii ca el fac lumea sa mearga mai departe.

Mai departe catre ce?

[blue_cat]

În prealabil postat de Lavrentiu

Mai departe catre ce?

catre progres.

[proxymagape]

În prealabil postat de vlad90

Nu degeaba e intr-un scaun cu rotile si omul asta de "stiinta"...

Ca ortodox ar trebui să știi că e păcat să te legi de suferința oamenilor! Asta îi judecata lui Hristos, nu a noastră!

[mihai221]

În prealabil postat de vlad90

Nu degeaba e intr-un scaun cu rotile si omul asta de "stiinta"...

Ca sa fiu mai precis, mintea ta e atat de stramta si de limitata incat crezi ca daca cineva neaga existenta lui dumnezeu merita sa ajunga intr-un scaun cu rotile?

Stai sa rad putin: ahahahhahahahahahahahahhahhahhaha
Si inca putin: hahahahahahhahahahah

Pai ce facem cucoane? Nu era vorba ca fiecare alege sa creada sau sa nu creada dupa bunul plac? Tu esti credincios asa din obligatie? Ti-e frica sa nu ajungi si tu intr-un scaun cu rotile, nu?

Prostule.

[0rtodoxia]

Copil drag, cauta in inima Ta ca acolo e Dumnezeu, e Dumnezeul inimilor nu al materiei! cine crezi ca ti-a dat lacrimi? nimicul? da ce zic eu numai de lacrimi? inima sa simti, sa iubesti, sa suferi, sa te bucuri, BUCURIE om drag! priveste in ochii unui bebelus! priveste-ti sufletul! nu te mai ura! citeste Biblia! contempla-L pe Dumnezeu Rastignit! uimeste-te si vei intelege.. omul acela in scaunul cu rotile este extrem de totsionat inluntru.. extrem de singur si de deznadajduit.. cata desertaciune.. fii intelept! uite citeste Evanghelia Sf Apostol Ioan! sau citeste asta si retine ca viata nu e ceea ce pare:

"Am vazut, cu adevarat, un frate - si nu mint - care era in extaz intr-o noapte cu luna plina, in adancul pustiei. Liniste desavarsita; nici tipenie de om, nici o chilie prin partile acelea. In timp ce priveghea si se ruga, a auzit un glas dulce de pasare care i-a atras mintea intreaga si i-a luat orice simtire. Si a mers in urma lui sa vada de unde vine acel glas atat de dulce. Si privind ca iesit din minti intr-o parte si in alta - vazand si umbland nu cu ochii si cu picioarele trupesti, ci in extaz - si inaintand, a vazut deodata o lumina stralucitoare, plina de mireasma si de har. Si parasind cantatul acela de pasare, s-a inaltat sau mai curand a fost rapit de contemplarea acelei lumini abundente. Si pasind ca un nebun, a intrat pe o cale alba si stralucitoare ca zapada. De o parte si de alta se ridicau pereti ca de diamant. Toate erau de negrait. Privind inlauntru vedeai raiul cel preafrumos, impodobit cu tot felul de flori. Toate cu frunze ca de aur, pe care limba omului nu le poate descrie, dar le privesti si le admiri ca rapit. Si inaintand, a vazut in mijloc un palat mare, alb ca zapada, ce se inalta pana la cer. La poarta palatului statea Stapana noastra Preasfanta Nascatoare de Durnnezeu, Imparateasa Ingerilor, singura noastra usurare, mireasma de negrait si mangaierea fiecarui suflet crestin. Aceasta tinea in bratele sale albe pe Pruncul sau alb ca neaua, care stralucea mai presus de mii si mii de sori. Si, daca s-a apropiat fratele acela, a cazut la picioarele sale ca un fiu la mama sa, arzand tot de iubire dumnezeiasca. Si ea l-a imbratisat ca pe un fiu adevarat si l-a sarutat. O, maretie a iubirii lui Dumnezeu ! O, iubire a Maicii pentru fiul sau ! L-a imbratisat ca pe fiul ei. L-a umplut de o mireasma ce nu poate fi spusa. Si mi-a spus fratele acela ca in toti anii vietii lui cati i-au mai ramas de atunci, amintindu-si de vederea aceea dumnezeiasca, simtea in sufletul sau mireasma si dulceata aceea. L-a mangaiat pe obraz, cu manuta Sa, Pruncul Cel preadulce. Si a aflat de la Maica Domnului o taina pentru care o ruga de multe zile. Iar Fiul i-a spus ca, pentru a te bucura de o astfel de bucurie, trebuie sa te lupti patimind toata viata.

Si astfel plecand, a iesit de acolo de unde intrase fara vrerea lui. Si pe cand se indeparta, a auzit din nou cantatul acela de pasare care il rapise la inceput. Si privind in sus, a vazut o pasare mare, colorata cu multe culori care, acoperea cu aripile sale tot raiul; si in jurul sau erau tronuri si pasarele mai mici stateau in jur si toate cantau aceea melodie nespus de frumoasa si toti care erau acolo se veseleau la auzul ei. Si cel ce a vazut toate acestea si-a venit iarasi in sine si s-a aflat acolo unde era inainte de a vedea toate acestea.

Asadar, toate acestea auzindu-le, sa rabdam orice suparare si necaz pentru astfel de bunatati care au fost pregatite pentru noi. Cele care aici se vad frumoase in fata acelora sunt intuneric si iad." daca vrei sa citesti toata povestea sau mai multe iata linkul:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ina-80982.html

[un.simplu.gand]

O prostie!Eu nici macar nu ma pot gandi la chestia ca nu exista Dumnezeu.Probabil ca daca as afla cu adevarat ca Dumnezeu nu exista m-as sinucide!Ce rost mai are sa traiesti fara nici o speranta,sa se sfarsasa totoul aici pe pamant?Pur si simplu nu pot trai fara el.Dar pentru mine sunt mult prea multe dovezi ca Dumnezeu exista si nu ma las dus cu pluta de un amarat om de stiinta!Pe Dumnezeu trebuie sa il cauti cu sufletul nu cu ratinunea!

Previzibil sau nu,se pare ca Hawking a spus,intr-un final,ceea ce vroia sa spuna demult ,,Întrebarea este: modul în care s-a născut Universul a fost ales de Dumnezeu, din motive şi după legi pe care nu le înţelegem sau a fost determinat de legi ştiinţifice? Eu cred că varianta a doua este cea corectă. Dacă vreţi, puteţi să numiţi legile ştiinţei "Dumnezeu", dar nu ar mai fi un Dumnezeu personal, de genul cu care v-aţi putea întâlni şi i-aţi putea adresa întrebări".

Si iata cum,in lupta din Apus si Rasarit,in despicarea Mantuitorului in Iisus si Hristos,ruperea culturala intra latura umana si ceea divina a ipostasului Mantuitorului,rationalismul mai arunca o provocare misticismului rasaritean: un Dumnezeu impersonal,jefuit de orice atribut miraculos,o lege stiintifica in fata careia nu trebuie sa te inchini pentru ca este,prin esenta ei,
implacabila si,ironic,eterna tot prin imposibilitatea de a fi redusa la simpla explicatie. In esenta acesta idee nu-ti va aduce nimic, nici macar linistea pentru ca ea, paradoxal, genereaza un alt sir de intrebari dar de acesta data pe sistem ,,angoasa" pentru ca solutia externa, mantuitoare, a fost inchis in derizoriul unui calcul matematic sau al unui experiment din fizica.Infrangerea sufletului uman va veni probabil,paradoxal,odata cu propria sa ratiune care ii va lichida legatura cu sursa sa primordiala,lasandu-l sa pluteasca prin spatiu precum pe un cosmonaut cu legaturile de sustinere rupte.Intunericul mascat sub aparenta cunoasterii,satul de lupta scolastica,da asaltul cu ajutorul stiintei,avangarda calaretilor Apocalipsei,domeniul care prin regula,,stiu pentru ca pot proba" va executa orice principiu ce vizeaza latura tainica a vietii umane.

Acum nu mult timp tot Hawking spunea ca ,,În cea mai celebră lucrare a sa, "A Brief History of Time", Hawking nu exclude varianta contribuţiei divine la crearea Universului. Omul de ştiinţă argumenta că nu poţi da un asemenea decret cât timp teoria asupra formării Universului nu este completă, verificată."

Ce anume l-a determinat pe eminentul savant sa renunte la precautia sa initiala si sa arunce destinul lumii in curtea intimplarii?In 1988 spunea ,,Dacă vom avea o teorie completă, ar fi supremul triumf al raţiunii umane - atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu"dar in 2010 optica s-a schimbat radical: "Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care Universul există, pentru care noi existăm".

Si iata cum savantul ce nu poate pronunta mai mult de 15 cuvinte/minut datorita bolii sale,ne-a rezolvat pe toti:nu exista nici predestinare,nici liber arbitru ci doar intimplare.Plecam din nimic,suntem nimic si ne intoarcem in nimic.Negatia suprema.Nihil sine Deo inversat in sens distructiv.Suntem pe un drum implacabil spre negarea propriei noastre naturi umane.Nebunia suprema.

Vazind aceste aspecte,ma intreb,cinic si putin trist,daca nu cumva adevarul cuprins in ideea conforma careia ,,Doamne,nu fii scump la lumina,setea de cunoastere l-a impins pe Faust spre Diavol"este mult mai aproape de de o realitate mai cruda decat credem.In interpretarea lui Rebenciuc in ,,Legenda Marelui Inchizitor"este o scena memorabila:

,,Inchizitorul este un om singur şi bântuit de gânduri, care se luptă cu mori de vânt, cu altfel de mori de vânt.În fapt, Inchizitorul nu cu Iisus vorbeşte, ci cu el însuşi. Cuvintele se nasc şi mor odată cu gândurile, iar la sfârşit rămâne un hău în care se cufundă.Abordarea va conduce personajul – unul dintre cele mai tragice create vreodată în literatura lumii – înspre o zonă în care devine seducător firescul unei demonstraţii nebuneşti şi demonice. Hristos e vinovat. E vinovat că le-a oferit oamenilor libertatea, cel mai periculos şi mai absurd dintre daruri. Iar Inchizitorul este el însuşi istoria vie a unei umanităţi nefericite, triste, acoperită de istorie, pierdută în propriile neputinţe, este un fals martir.

Inchizitorul lui Victor Rebengiuc stă la masă şi discută ca de la om la om cu un Iisus absent. Nu de la înălţimea filosofiei lui Dostoievski. Nu e chinul unui suflet pustiit de încercări, de pendulări între a crede şi a nu crede. Este, în schimb, discursul unui om pentru care lucrurile sunt tranşate de mult. E înţelegerea simplă a unor adevăruri umane, în care nu e loc de trăiri subtile.

Din ce în ce mai asumat, Victor Rebengiuc rosteşte cuvinte care ar putea întoarce cursul lumii. „Ai fost un Dumnezeu slab, n-ai înţeles că oamenii de pâine au nevoie, nu de poveşti şi adevăruri. De o mână care să-i conducă pe un drum sigur, nu de libertate de alegere, de evidenţă, nu de credinţă…”, ar fi, pe scurt, discursul Marelui Inchizitor.

Şi soluţia lui e la fel de „simplă”. „N-ai ştiut să te descurci cu propria creaţie, gata, acum te înlocuim noi. Şi te omorâm şi pe tine. Dar nu neapărat în numele credinţei în tine. Ci ca să ordonăm lucrurile. Contabiliceşte. Omeneşte. N-ai fost bun. Te eliminăm…”

Victor Hugo spunea ca ,,Este o nenorocire pentru om sa lase in urma lui o pata de intuneric care-i seamana".Sa va multumesc ca existati domnule Hawking?

[adrian010155]

În prealabil postat de Scotianul

Previzibil sau nu,se pare ca Hawking a spus,intr-un final,ceea ce vroia sa spuna demult ,,Întrebarea este: modul în care s-a născut Universul a fost ales de Dumnezeu, din motive şi după legi pe care nu le înţelegem sau a fost determinat de legi ştiinţifice? Eu cred că varianta a doua este cea corectă. Dacă vreţi, puteţi să numiţi legile ştiinţei "Dumnezeu", dar nu ar mai fi un Dumnezeu personal, de genul cu care v-aţi putea întâlni şi i-aţi putea adresa întrebări".

Si iata cum,in lupta din Apus si Rasarit,in despicarea Mantuitorului in Iisus si Hristos,ruperea culturala intra latura umana si ceea divina a ipostasului Mantuitorului,rationalismul mai arunca o provocare misticismului rasaritean: un Dumnezeu impersonal,jefuit de orice atribut miraculos,o lege stiintifica in fata careia nu trebuie sa te inchini pentru ca este,prin esenta ei,
implacabila si,ironic,eterna tot prin imposibilitatea de a fi redusa la simpla explicatie. In esenta acesta idee nu-ti va aduce nimic, nici macar linistea pentru ca ea, paradoxal, genereaza un alt sir de intrebari dar de acesta data pe sistem ,,angoasa" pentru ca solutia externa, mantuitoare, a fost inchis in derizoriul unui calcul matematic sau al unui experiment din fizica.Infrangerea sufletului uman va veni probabil,paradoxal,odata cu propria sa ratiune care ii va lichida legatura cu sursa sa primordiala,lasandu-l sa pluteasca prin spatiu precum pe un cosmonaut cu legaturile de sustinere rupte.Intunericul mascat sub aparenta cunoasterii,satul de lupta scolastica,da asaltul cu ajutorul stiintei,avangarda calaretilor Apocalipsei,domeniul care prin regula,,stiu pentru ca pot proba" va executa orice principiu ce vizeaza latura tainica a vietii umane.

Acum nu mult timp tot Hawking spunea ca ,,În cea mai celebră lucrare a sa, "A Brief History of Time", Hawking nu exclude varianta contribuţiei divine la crearea Universului. Omul de ştiinţă argumenta că nu poţi da un asemenea decret cât timp teoria asupra formării Universului nu este completă, verificată."

Ce anume l-a determinat pe eminentul savant sa renunte la precautia sa initiala si sa arunce destinul lumii in curtea intimplarii?In 1988 spunea ,,Dacă vom avea o teorie completă, ar fi supremul triumf al raţiunii umane - atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu"dar in 2010 optica s-a schimbat radical: "Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care Universul există, pentru care noi existăm".

Si iata cum savantul ce nu poate pronunta mai mult de 15 cuvinte/minut datorita bolii sale,ne-a rezolvat pe toti:nu exista nici predestinare,nici liber arbitru ci doar intimplare.Plecam din nimic,suntem nimic si ne intoarcem in nimic.Negatia suprema.Nihil sine Deo inversat in sens distructiv.Suntem pe un drum implacabil spre negarea propriei noastre naturi umane.Nebunia suprema.

Vazind aceste aspecte,ma intreb,cinic si putin trist,daca nu cumva adevarul cuprins in ideea conforma careia ,,Doamne,nu fii scump la lumina,setea de cunoastere l-a impins pe Faust spre Diavol"este mult mai aproape de de o realitate mai cruda decat credem.In interpretarea lui Rebenciuc in ,,Legenda Marelui Inchizitor"este o scena memorabila:

,,Inchizitorul este un om singur şi bântuit de gânduri, care se luptă cu mori de vânt, cu altfel de mori de vânt.În fapt, Inchizitorul nu cu Iisus vorbeşte, ci cu el însuşi. Cuvintele se nasc şi mor odată cu gândurile, iar la sfârşit rămâne un hău în care se cufundă.Abordarea va conduce personajul – unul dintre cele mai tragice create vreodată în literatura lumii – înspre o zonă în care devine seducător firescul unei demonstraţii nebuneşti şi demonice. Hristos e vinovat. E vinovat că le-a oferit oamenilor libertatea, cel mai periculos şi mai absurd dintre daruri. Iar Inchizitorul este el însuşi istoria vie a unei umanităţi nefericite, triste, acoperită de istorie, pierdută în propriile neputinţe, este un fals martir.

Inchizitorul lui Victor Rebengiuc stă la masă şi discută ca de la om la om cu un Iisus absent. Nu de la înălţimea filosofiei lui Dostoievski. Nu e chinul unui suflet pustiit de încercări, de pendulări între a crede şi a nu crede. Este, în schimb, discursul unui om pentru care lucrurile sunt tranşate de mult. E înţelegerea simplă a unor adevăruri umane, în care nu e loc de trăiri subtile.

Din ce în ce mai asumat, Victor Rebengiuc rosteşte cuvinte care ar putea întoarce cursul lumii. „Ai fost un Dumnezeu slab, n-ai înţeles că oamenii de pâine au nevoie, nu de poveşti şi adevăruri. De o mână care să-i conducă pe un drum sigur, nu de libertate de alegere, de evidenţă, nu de credinţă…”, ar fi, pe scurt, discursul Marelui Inchizitor.

Şi soluţia lui e la fel de „simplă”. „N-ai ştiut să te descurci cu propria creaţie, gata, acum te înlocuim noi. Şi te omorâm şi pe tine. Dar nu neapărat în numele credinţei în tine. Ci ca să ordonăm lucrurile. Contabiliceşte. Omeneşte. N-ai fost bun. Te eliminăm…”

Victor Hugo spunea ca ,,Este o nenorocire pentru om sa lase in urma lui o pata de intuneric care-i seamana".Sa va multumesc ca existati domnule Hawking?

Exceptional discurs!!! Iarta-ma Scotianule ca mi-am permis o asemenea apreciere, fiind ca ca nu am eu nivelul de cunoastere necesar pentru a face evaluari, dar m-au impresionat densitatea, elocventa si finetea ideilor din continut.

[The_Fallen]

"Gravitația este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forță a cărei intensitate depinde de masele acestora și distanța dintre ele. Este una din cele patru interacțiuni fundamentale din natură cunoscute, alături de interacțiunea electromagnetică, interacțiunea nucleară tare și interacțiunea nucleară slabă."

Daca nu exista nimic adica nici corpuri fizice cum exista gravitatia?Definitie luata de pe wiki, cred ca stirea e falsa.