deznadejde si disperare

[AlinB]

În prealabil postat de ilinca20

inainte cand ma spovedeam si mergeam aici la slujbe ma simteam mai bine. dar de o luna, moralul mi-a scazut mult, plang adesea, nu stiu ce sa fac.

Pai cred ca stii ce trebuie sa faci, trebuie sa faci ce faceai inainte.

Iar tensiunea cea mare vine de la ambitiile desarte.
In loc sa-ti propui un obiectiv abstract de care esti legata prin ambitii materiale, mai bine te-ai intreba ceea ce vrea Dumnezeu de la tine si ce ar vrea sa faci pentru El in viata asta.

Daca tu esti dispusa sa accepti orice iti va da El, atunci nu mai ai de ce sa-ti faci griji, stiindu-te in manile Lui.

Poate ca ceea ce vrei tu acum nu este ceea ce El STIE ca este bun si bine pentru tine..

[ilinca20]

În prealabil postat de AlinB

Pai cred ca stii ce trebuie sa faci, trebuie sa faci ce faceai inainte.

Iar tensiunea cea mare vine de la ambitiile desarte.
In loc sa-ti propui un obiectiv abstract de care esti legata prin ambitii materiale, mai bine te-ai intreba ceea ce vrea Dumnezeu de la tine si ce ar vrea sa faci pentru El in viata asta.

Daca tu esti dispusa sa accepti orice iti va da El, atunci nu mai ai de ce sa-ti faci griji, stiindu-te in manile Lui.

Poate ca ceea ce vrei tu acum nu este ceea ce El STIE ca este bun si bine pentru tine..

in cazul meu nu este atat de mult vorba despre ambitii abstracte, strict materiale. daca toti am gandi asa, ar fi mult mai putini oameni de stiinta, manageri, artisti etc.
nu inteleg ce inseamna sa accept ce imi da El. adica daca el imi da aceasta situatie foarte dificila in care ma gasesc, eu sa o accept? nu inteleg conceptul.
plus ca nu mi-am dat seama ca vrea El pentru mine. cred ca putini oameni au ajuns sa realizeze asta...

[AlinB]

În prealabil postat de ilinca20

in cazul meu nu este atat de mult vorba despre ambitii abstracte, strict materiale.

Sunt materiale prin prisma faptului ca sunt legate de lucruri materiale.
Cum iti spunea si Ioan Cezar mai sus, relatiile cu parintii ar trebui sa fie pe alte baze decat succesul profesional.

daca toti am gandi asa, ar fi mult mai putini oameni de stiinta, manageri, artisti etc.

Uita-te putin in jur si zi-mi ce lipseste din lumea asta de merge asa rau?
Oamenii de stiinta, managerii, artistii sau sfintii?

nu inteleg ce inseamna sa accept ce imi da El. adica daca el imi da aceasta situatie foarte dificila in care ma gasesc, eu sa o accept? nu inteleg conceptul.

Nu, el nu ne da situatii dificile.
El are un plan pentru fiecare dintre noi, prin care noi sa fim fericiti.

Problema este ca nu prea ne intereseaza care este acela si chiar daca ajungem uneori sa il intrazarim, din cauza unor patimi si ambitii absurde zicem ca nu e ceea ce ne trebuie, ceea ce ni se potriveste, ce ne-ar face fericiti, etc.

Si asa ne fixam diverse alte obiective, in care investim timp, energie, afectiune, pornind de la premiza ca asta este ceea ce ne trebuie si ne-ar face fericiti, fara sa ne intrebam daca e asa sau sa-L intrebam daca e asa, daca asta este directia in care ar trebui sa mergem.

Abia cand incepem sa realizam ca gustul alegerilor noastre este amar, incepem sa ne punem semne de intrebare dar chiar si atunci, refuzam sa chestionam fundamnetele spirituale ale alegerilor pe care le-am facut si le facem.

Si atat timp cat o sa refuzam sa vedem, o sa bajbaim pe intuneric, ne lovim de una, de alta, tipam ca ne doare si tot asa..pana cand o sa doara atat de tare incat o sa ajungem la concluzia ca e mai bine sa dam drumul la lumina mai intai.

plus ca nu mi-am dat seama ca vrea El pentru mine. cred ca putini oameni au ajuns sa realizeze asta...

Da.
Putini.
Si stii de ce? Nu pentru ca Dumnezeu este mut, ci pentru ca oamenii sunt muti atunci cand trebuie sa se raporteze la El.

De impartasit spui ca te-ai impartasit. Dar te-ai spovedit? Preotul ce ti-a zis despre momentele astea prin care treci? Ce sfaturi ti-a dat?

Daca te-ai impartasit doar "sa-ti poarte noroc in afaceri" si "sa-ti mearga bine", degeaba este.
Daca o faci, fa-o si roaga-te ca sa te lumineze Dumnezeu si cere-I sa-ti arate in ce directie sa o apuci, fie chiar si aceea de a reveni in tara.

Uite de exemplu tanarul bogat din Evanghelie, cel care de mic implinea Legea si aparent vroia sa-L urmeze pe Hristos. Aparent, pentru ca atunci cand i-a cerut sa renunte la avere, s-a vazut ca iubea averea mai mult decat pe Dumnezeu.

De asta Dumnezeu spune:

"Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." (Matei 6:31-32)

Deci reteta de succes a crestinului aceasta este, sa dea prioritate lui Dumnezeu si sa-si indrepte atentia spre Dumnezeu si de restul se va ingriji Dumnezeu.

Mai stim un caz in care cineva a plecat din tara, din motive probabil similare, sacrificand legatura cu Dumnezeu si apropierea de Biserica.
Si din compromisuri in compromisuri si peste compromisuri comoditate, a ajuns si la apostazie.
Sa te fereaca Dumnzeu.

[ilinca20]

În prealabil postat de AlinB

.

ma spovedesc si ma impartasesc pt linistea mea sufleteasca. chiar am fost f bucuroasa cand am primit drept de impartasanie pt ca nu l-am avut de la inceput.
Parintele imi spune sa am rabdare si mai multa credinta in Dumnezeu, sa ma las in voia Lui ca El imi va da cele de cuviinta cand va socoti ca este momentul.

pe moment sunt linistita. apoi cand vin facturile de platit, cand eu am diverse cheltuieli si raman fara bani, devin descurajata. si ma gandesc cand se vor misca lucrurile.

am inteles perspectiva ta asupra a ceea ce tine de cariera, dar pt mine sa ajung aici a fost un vis implinit. un vis la care am visat 2 ani de zile si pt care am facut numeroase eforturi. doar ca venind aici, a inceput partea mai grea.
compromisuri nu am facut nicioadata.

Nadajduiesc ca Ilinca se foloseste de sprijinul pe care il primeste de la fiecare, aici, cu atat de frumoasa buna voire. Pe mine ma lumineaza si ma intaresc cuvintele voastre, tot ce i-ati spus Ilincai am pus si eu la suflet. Va multumesc tuturor pentru dragostea voastra.

[AlinB]

În prealabil postat de ilinca20

Parintele imi spune sa am rabdare si mai multa credinta in Dumnezeu, sa ma las in voia Lui ca El imi va da cele de cuviinta cand va socoti ca este momentul.

Cam asta e ce am incercat sa-ti zic si eu mai sus, in plus cred ca ar trebui sa te rogi mai mult sa-ti arate drumul pe care trebuie sa mergi, nu atat sa te incapatanezi sa zici tu "sigur asta e drumul meu" si pe urma sa te intrebi de ce nu primesti ajutor.

pe moment sunt linistita. apoi cand vin facturile de platit, cand eu am diverse cheltuieli si raman fara bani, devin descurajata. si ma gandesc cand se vor misca lucrurile.

Nu stiu exact ce inseamna asta banuiesc ca totusi nu esti totusi in situatia de a fi data afara de unde stai sau a face foame, sper..nu?

am inteles perspectiva ta asupra a ceea ce tine de cariera, dar pt mine sa ajung aici a fost un vis implinit. un vis la care am visat 2 ani de zile si pt care am facut numeroase eforturi. doar ca venind aici, a inceput partea mai grea.

Si motivul pentru care ai vrut sa ajungi acolo?
Dincolo de mandria parintilor..
Si care e finalitatea care o vezi la povestea asta?

compromisuri nu am facut nicioadata.

Atat timp cat ai o biserica ortodoxa aproape poate ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele..

În prealabil postat de ilinca20

pe moment sunt linistita. apoi cand vin facturile de platit, cand eu am diverse cheltuieli si raman fara bani, devin descurajata. si ma gandesc cand se vor misca lucrurile.

....... dar pt mine sa ajung aici a fost un vis implinit. un vis la care am visat 2 ani de zile si pt care am facut numeroase eforturi. doar ca venind aici, a inceput partea mai grea.
compromisuri nu am facut nicioadata.

Sora (frate) draga! Daca Everestul putea fi urcat de oricine, acum poate era plin de oameni acolo! Vreau sa spun ca lucrurile mari se fac cu multa osteneala si numai de cei tari.

Doua lucruri (la rece, fiindca nu sunt date prea multe) ai de rezolvat: 1. calculeaza care sunt prioritatile in viata ta, in functie de importanta pentru mantuire, si 2. vezi ce efort iti solicita fiecare din lucrurile pe care le faci acum si daca este vreunul ce te aduce in stare de "faliment energetic", renunta la el, chiar de-ar fi si vis de 2 ani de zile.

Ma intreb ce te face sa te indarjesti asupra unui lucru ce - tu afirmi asta - nici material nu te satisface si nici spiritual nu te implineste? O fi oare vreo ispita ce are drept scop pierderea ta prin slabire sufleteasca si trupeasca? O fi oare urmarea vreunei alergari spre "oriunde, numai aici nu", produsa fie de temeri din trecut sau din mandrie? O fi oare vorba de frustrare si de teren predispus spre depresie? Vezi cate intrebari apar? Nici duhovniceste nici psihologic nu se poate face prea mult aici. In afara de sfaturi la modul general nu poate nimeni sa faca prea mult. Colegii nostri de forum, crestini buni, te-au sfatuit cu dragoste si datoare esti sa extragi iubirea cuvintelor lor si sa o folosesti, spre slava lui Dumnezeu. Dar nu uita ca trebuie sa mergi la doctor daca simti ca esti bolnava. Doctorul tau (in directia aceasta ne-ai facut partasi) este Biserica; nu te departa de ea!

Eu nu as sta intr-o tara straina, pentru un proiect profesional ce-mi conditioneaza (aproape) viata, daca nu as putea justifica necesitatea lui pentru mine fie in plan duhovnicesc, fie material! Ai ales, se pare, sa fii robul altora si te plangi ca nu te platesc. Elibereaza-te sau intareste-te cu rabdare daca merita sa pastrezi proiectul. Oricum se observa ca "managerul de proiect" nu este prea profesionist spre bine: nici multumire (esti in pragul depresiei de multe ori) nici plata materiala suficienta ca sa justifice statul in robie! Stii cine lucreaza asa? Oamenii rai si ispititorul diavol! Bag' sama deci, ca nu ai o companie prea placuta. De ispititor scapi usor prin rugaciune, spovedanie si unire cu Hristos prin Impartasanie, dar de omul rau... Sper sa gasesti taria sa alegi calea cea buna. Nimeni nu striga din apa "ajutor, ma innec!" decat daca vrea sa traiasca, iar pentru asta trebuie sa iasa din apa sau sa lase sa fie scos. Mergi la duhovnic deci si cere-i sfat sa scapi de chin nu sfat sa rabzi! Si asculta(-l)!

Cu dragoste de Domnul, pr. Gheorghe.

[Miroslav]

Am postat in alta parte,imi cer scuze.Nu stiu cum sa sterg mesajul

[CelMandru]

În prealabil postat de ilinca20

salutari tuturor!

va scriu deoarece am o problema peste care nu reusesc sa trec. am o serie de probleme personale cauzate de faptul ca din motive profesionale traiesc intr-o tara straina, am greutati in a ma obisnui aici, nu gasesc de munca pt ca a putea trai aici pe durata studiilor, ma simt singura. de peste un an sunt aici, am ajuns cu mari dificultati, pt ca nu oricine e admis, dar imi este ff greu. si am avut o serie de intamplari f neplacute cu persoane de aici.
nu pot spune ca eram o tanara prea credincioasa, dar niste intamplari grave din familie m-au apropiat de Dumnezeu. in acest an, m-am rugat de nenumarate ori Maicii Domnului si Sfantului Nectarie sa-mi gasesc de munca si viata mea profesionala si personala sa intre pe un fagas bun. dar nimic.
eu stiu ca nu trebuie sa ma rog si sa merg la biserica asteptand un rezultat concret dar am ajusn sa fiu disperata. inainte cand ma spovedeam si mergeam aici la slujbe ma simteam mai bine. dar de o luna, moralul mi-a scazut mult, plang adesea, nu stiu ce sa fac.
cel mai rau este ca am dat in deznadejde, un mare pacat si ca pur si simplu nu mai am forta sa ma rog. rugaciuni pe care le citeam cu placere asta iarna, acum nu ma mai pot concentra, tocmai din cauza deznadejdii. nu mai am rabdare si imi zic "la ce bun?"nu am ganduri sinucigase, doar ca sunt f descurajata si obosita.
ce e de facut? va multumesc

Roagă-te Maicii Domnului să-ţi dea răbdare şi credinţă. Poate că tu nu ştii ce-i bine pentru tine, şi nu ar trebui să ceri ceva anume...Lasă-te-n voia Lui Dumnezeu...Acceptă totul cu pace şi bucurie în suflet...Răbdare...răbdând totul cu blândeţe, voi dobândi smerenia...cred că smerenia joacă un rol important, nu numai în cazul tău...te joacă diavolii pe degete, dacă n-ai smerenie, căci deznădejdea e arma diavolului asupra noastră...care-i fericit nevoie mare când te vede aşa...e maestru păpuşar care te joacă ca pe o marionetă, până-ţi soarbe orice strop de credinţă.......

Fereşte-te de deznădejde ca de ciumă...fii răbdătoare...iartă...şi zâmbeşte...

[guardian knight]

dar spune clar,ce tara, si ce experiente ai avut !
ai fost foarte eliptica !
cred ca ar trebui fiecare sa fim mai sinceri pe sait, si sa ne spunem problemele mai direct !
oricum nu ne cunoaste nimei aici, si nu ne inatalnim dupa -aia pe strada cu el !
de ce atata fereala ?