Umorul in discursul religios

[orfelina1]

Ma nedumireste refuzul de a intelege ca subiectul a fost tratat de preoti, de literatura de specialitate si pot fi identificate elemente de umor la multi parinti. Demersul meu este fundamentat din toate punctele de vedere si este departe de mine gandul de a comite vreo blasfemie. Ma refer la o jovialitate si un spirit ludic pe care il gasim si la Parintele Cleopa sau la Parintele Porfirie. Le multumesc celor care au venit cu sugestii, participarea mea la discutie se incheie aici. Uneori, sa-mi fie cu iertare, dorim sa fim mai catolici decat Papa, daca-mi este permis. Si a rade, a zambi, nu e nici pe departe lucru diavolesc. Poti sa razi si din moive naturale, sa zicem. Ortodoxia nu presupune extremism!

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Demetrius, observatia ta este binevenita.

Un semnal de alarma - o reflectie atenta la ceea ce este de fapt "rasul" - fie ca este fin, fie ca este manifestat in hohote.

Rasul deriva dintr-o forma de bucurie generata in suflet atunci cand mintea sesizeaza o decadere sau o colapsare a calitatilor unui anumit aspect.

Rasul corupe pentru ca mintea gaseste o anumita forma de placere in identificarea unei anumite ipostaze a derizoriului (o lipsa a valorii).

Putem spune ca este o bucurie activata pe o coordonata axiologica negativa.

Aceasta forma de indulcire neutralizeaza - scoate din suflet - bucuria care valideaza valoarea (sens pozitiv axiologic).

De aceea, este o cadere in pacat care antreneaza o raceala specifica, facand loc caderilor mai mari.

Mintea curata se bucura exclusiv in identificarea valorilor.

Exact asta am vrut să spun.
Mărire Ție, Doamne, mărire Ție!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de orfelina1

Tema mea de licenta este Umorul in discursul religios. Va vin in minte preoti/ monahi care utilizeaza umorul in predici?

Iaşi, cu mulţi ani în urmă. Era zi lucrătoare, seara l-am aşteptat pe Părintele Galeriu la o conferinţă în aula Eminescu. S-a întîmplat că Părintele a întîrziat vreo 3 ore, din cauza traficului cred, şi conferinţa a început tîrziu de tot, pe la orele 8-9 seara. Cu toţii veniserăm de la şcoală, de la lucru, frînţi de obosiţi, dar am aşteptat cu (ne)răbdare să ajungă şi să ne vorbească...

Începe conferinţa, Părintele vorbeşte vreo două ore în continuu. Era probabil vreo 11 noaptea, era şi cald în sală. E vorba despre un amfiteatru pe două etaje, plin de oameni. Toţi abia rezistam de somn, dormitam de-a dreptul. Părintele a înţeles care e atmosfera generală, ne-a văzut ochii grei şi, la un moment dat, din senin, a ridicat palmele sus în aer şi le-a lăsat să cadă greoi pe catedra din lemn masiv, producînd un bubuit de-a dreptul care ne-a făcut pe toţi să ne sară somnul şi să rîdem în cor de faza neaşteptată... Iar Părintele şi-a continuat discursul ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

[delia31]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Părintele Galeriu....

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.

Mai nimeni nu mergea la biserica, in afara de cantor, vreo doua-trei batranele si vreo doi-trei mosnegei.

Intr-o duminica, la predica, parintele Galeriu le zice celor o mana de credinciosi veniti la slujba:
-„Oameni buni, rugati-va pentru mine ca mi-a aparut dracul si mi-a zis ca sambata la sase se arata la noi in Biserica la vecernie“.
Oamenii au zis:
-„Bine Parinte, ne-om ruga“.
S-au dus oamenii acasa si au raspandit vestea in tot satul: „a zis parintele la biserica ca sambata la ora 6 vine necuratul la biserica!”

Trece saptamana, vine sambata, si ce sa vezi? Inca de pe la ora 4 dupa-amiaza, incepe sa apara lume in preajma bisericii. Intai babutele si mosnegii, dupa aceea copiii, apoi si cei mai tineri curiosi sa vada ce si cum. Biserica plina ochi de lume.

Asteapta ei ce asteapta, se face ora 5, se face 6. Nici o miscare, nimic deosebit. Apoi 6 si un sfert. Vecernia trebuia sa fi inceput deja... Liniste totala in Biserica… Doar cateva soapte nelinistite. „Unde o fi parintele?”
„I s-o fi intamplat ceva?” Teama amestecata cu curiozitate si neliniste.

In sfarsit, apare parintele Galeriu linistit, jovial, in usa bisericii si le zice:
-„Fratilor, dracu-i tot drac, n-ai ce-i face! Iar ne-a mintit! Dar ma uit la voi si ma intreb: daca pentru necuratu' ati venit atatia oameni, pentru Dumnezeu, de ce nici macar jumatate nu veniti la Biserica?
In Biserica e Dumnezeu de-adevaratelea.”

[delia31]

Orfelina, pentru lucrarea ta despre umor in discursul religios, ti-l recomand cu drag pe maestrul Dan Puric.
Iti scriu mai jos o mostra de discurs a la Dan Puric, in care imbina cu talent si savoare valori crestine cu hazul de necaz:

„Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină. Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez. Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, şi
m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă. Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.


Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut,
mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când colo, mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!". Am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic. Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu
m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot. Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul.

Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul?
Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti. Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

[delia31]

Orfelina, poate iti foloseste la lucrare si urmatoarea pilda cu un pustnic, vehiculata deseori prin omilii, in special cand e vorba de capcana caderii in extreme: fie a excesului de griji pentru cele lumesti, fie extrema cealalta, a totalei nepasari si caderi in pacatul trandaviei.
O pilda in care replica de final e rostita de un inger simpatic cu un fin simt al umorului, cum de altfel cred ca sunt toti ingerii.


„Un pustnic văzu odată într-o pădure un șoim.
Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.

Pustincul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o altă specie.
Înțeleg de aici cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință; și noi ne preocupăm într-atât de noi înșine…
De acum încolo voi înceta să mai am grijă de mine!
Dumnezeu m-a făcut să pricep ce am de făcut.
Nu am să-mi mai caut de mâncare !
Dumnezeu nu lasă în părăsire pe nici una dintre creaturile sale : nu mă va abandona nici pe mine.”

Zis și făcut: se aseză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc: se ruga și iar se ruga; nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și trei nopți, fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste zile, pustnicul era atât de slăbit încât nu mai era în stare nici să ridice mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi.

Și iată că în vis i se arată un înger. Îngerul îl privi șăgalnic și grăi:
,,Este adevărat că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului nu pe cea a ciorii!”

off topic: Delia, astea m-au facut sa rad si sa-mi amintesc de prima mea lectie de soferie. Am fost mai rau ca Puric, cand am coborat din masina, de la umeri in jos eram atat de uda de ziceai ca am facut baie!!! Cred ca am dat jos doua kile, pe loc..

În prealabil postat de delia31

Orfelina, pentru lucrarea ta despre umor in discursul religios, ti-l recomand cu drag pe maestrul Dan Puric.
Iti scriu mai jos o mostra de discurs a la Dan Puric, in care imbina cu talent si savoare valori crestine cu hazul de necaz:

„Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia.

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.

Mai nimeni nu mergea la biserica, in afara de cantor, vreo doua-trei batranele si vreo doi-trei mosnegei.

Intr-o duminica, la predica, parintele Galeriu le zice celor o mana de credinciosi veniti la slujba:
-„Oameni buni, rugati-va pentru mine ca mi-a aparut dracul si mi-a zis ca sambata la sase se arata la noi in Biserica la vecernie“.
Oamenii au zis:
-„Bine Parinte, ne-om ruga“.
S-au dus oamenii acasa si au raspandit vestea in tot satul: „a zis parintele la biserica ca sambata la ora 6 vine necuratul la biserica!”

Trece saptamana, vine sambata, si ce sa vezi? Inca de pe la ora 4 dupa-amiaza, incepe sa apara lume in preajma bisericii. Intai babutele si mosnegii, dupa aceea copiii, apoi si cei mai tineri curiosi sa vada ce si cum. Biserica plina ochi de lume.

Asteapta ei ce asteapta, se face ora 5, se face 6. Nici o miscare, nimic deosebit. Apoi 6 si un sfert. Vecernia trebuia sa fi inceput deja... Liniste totala in Biserica… Doar cateva soapte nelinistite. „Unde o fi parintele?”
„I s-o fi intamplat ceva?” Teama amestecata cu curiozitate si neliniste.

In sfarsit, apare parintele Galeriu linistit, jovial, in usa bisericii si le zice:
-„Fratilor, dracu-i tot drac, n-ai ce-i face! Iar ne-a mintit! Dar ma uit la voi si ma intreb: daca pentru necuratu' ati venit atatia oameni, pentru Dumnezeu, de ce nici macar jumatate nu veniti la Biserica?
In Biserica e Dumnezeu de-adevaratelea.”

Superba anecdota,mi-a mers la suflet :)
Multumim Delia!

[delia31]

În prealabil postat de Yasmina

Superba anecdota,mi-a mers la suflet :)
Multumim Delia!

my pleasure!

În prealabil postat de delia31

Tot despre Parintele Galeriu, circula o anecdota de pe vremea cand era tanar preot la o parohie, unde nu se prea inghesuiau oamenii la Biserica.
..........

Mi-a placut .....