Divortul ca optiune

[Demetrius]

În prealabil postat de Lucian008

Vad ca insistati cu ideea preluata din filme cu juraminte. In BO in timpul Tainei Cununiei nu se rostesc juraminte. De asta e important sa fim atenti la slujba.

Iar forumul nu tine loc de duhovnic. Cine are nevoie de sfaturi trebuie sa apeleze la duhovnic, nu la forum. Asta daca nu discuta de dragul discutiei sau daca nu cauta ca cineva sa ii spuna ca are dreptate in ceea ce crede deja.

Oare tu citesti numai cuvintele, nu "citesti"(descoperi) si intelesurile de printre rabduri?
De asta e important sa fim atenti cum citim.

[ElisabetaCernea]

În prealabil postat de Iorest

Elisabeta, încă o dată e greu pentru un om duhovnicesc să-ți spună divorțează! e valabilă chestia asta și în situația femeilor care fac lobby pentru avort în fața duhovnicului la spovedanie, dacă tu te decizi spre asta ai ales, dar nu te aștepta în medii duhovnicești la încurajări spre divorț sau ca divorțul să devină o normă spre care să se îndemne.



Părinții trebuie să treacă pe locul doi, dar nu am văzut totuși să fie încuviințat divorțul din punct de vedere duhovnicesc pe motivele că:

- soții nu au bani la comun, acum există și regimul separației de bunuri adică soții pot dispune cum vor de bunurile dobândite înainte de căsătorie și de veniturile din timpul căsătoriei, nu toate familiile au regimul matrimonial de comunitate de bunuri - nu cred că s-ar băga prea mult duhovnicul la cum își împart soții banii;
- soții nu iau decizii împreună, e o greșeală dar nu văd cum ar intra în cazurile duhovnicești de excepție pt divorț;
- casa le este invadată de rudele soțului și fosta soacră;
- soțul ține mai mult la copii și mama lui decât la soție.

Doar în privința cazului când soțul își alungă soția s-ar putea să fie ceva nuanțări, dar pentru acel caz nu am citit încă nimic concret că s-ar permite ca pogorământ divorțul, nu sunt lămurit cum se procedează în acest caz.



Nu seamănă situația colegei cu a ta, deci nu ai putea justifica divorțul tău cu exemplul ei.



De obicei duhovnicul ar vrea să stea de vorbă și cu soțul în astfel de caz, nu e bine să-ți alungi soția, dar chiar aș vrea să văd toate motivele pentru care duhovnicii aprobă ca pogorământ divorțul, aici intră inclusiv omilii duhovnicești, orice care ar putea face lumină.

Soțul care-și alunga soția era certat de Biserică pentru asta și Sfântul Nifon cred că a mustrat o astfel de situație, dar n-am auzit să fie încurajată soția la divorț nici măcar în acest caz - dacă soțul cerea împăcarea sau dorea să o aducă înapoi.

Dacă totuși nu ești cununată la Biserică, s-ar schimba situația, nu înțeleg de ce ai vrea părerea Bisericii pentru divorț dacă ai doar un contract civil la baza relației.

Și nu în ultimul rând, un duhovnic te-ar putea sfătui total diferit de oameni, așa că acolo ar fi trebuit să începi.

Eu nu te osândesc, e decizia ta și viața ta și preotul va primi spovedania ori de câte ori un om vrea să se căiască, dar greu să auzi încurajări spre divorț.

Buna ziua, va multumesc pentru cuvintele dumneavoastra, mi-au fost de ajutor. Intr-adevar, vizavi de celelalte raspunsuri si citate ale mele, nu faceau referire la dumneavoastra, imi cer scuze de confuzie.

[ElisabetaCernea]

În prealabil postat de Demetrius

Buna ziua si Doamne ajuta!
Banuiesc ca mie imi raspunzi, desi nu folosesti vreun citat.

In primul rand in biserica nu exista casatorie; in biserica exista numai cununie. Casatorie este doar la starea civila, la primarie.
In unele locuri si in situatii in care nu se poate face cununia(precum prezenta situatie), unii preoti admit sa faca o ceremonie/rugaciune catre Dumnezeu pentru ca El sa "reverse" asupra... candidatilor milostivirea Sa, ocazie cu care ei isi spun cu gura unul altuia promisiuni(juraminte), mai mult sau mai putin credibile. Odata am fost invitat si am participat la o astfel de ceremonie. Asta nu e o cununie.
Aceasta imi pare cea mai probabila varianta petrecuta si-mi dau cu parerea fiindca spusele tale nu sunt ferme. Va trebui sa te interesezi si sa lamuresti asta la biserica(preotul) unde ati fost, sau la Episcopie.

Inca nu stiu si nici nu cred ca ati fost cununati religios pentru ca situatia... tatalui copiilor nu ar permite o noua cununie; poate doar in situatia in care prima lui casatorie(din care s-au nascut copiii) nu a avut o cununie la biserica.

Situatia cea mai grea ar fi ca fostii soti sa nu fi avut o cununie religioasa, iar voi sa o fi primit, insa mie imi suna ciudata si suspecta exprimarea "am vorbit de juraminte la Biserica". Citatul iti apartine.

Imi pare nespus de rau si-mi cer iertare, dar am citit cu mare atentie(de mai multe ori) cuvintele tale si din ele reiese exact situatia pe care apelativul meu o descrie; ai intrat in aceasta situatie din necunostinta si naivitate, adica din lipsa unei invataturi bisericesti. Trebuia sa stii ca un sot/sotie poate avea o alta cununie doar daca fosta sotie/sot a murit.
Apreciez, de asemenea, ca tatal copiilor a proftat de tine si ne-"respectarea juramintelor din Biserica" tocmai asta o dovedeste.
Sau inseamna ca ori numai tu ai facut juraminte, ori nu ai fost atenta la juramintele lui... subiective/prefacute.

Din cuvintele tale reiese ca esti foarte tanara, iar... "sotul" mai in varsta. Apreciez o diferenta de cel putin 10 ani, doar la buletine, si asta pentru ca nu oferi detalii precise.
Din ortografia si formularea ta reiese o exprimare ingrijita si instruita, dar si o personalitate inca neformata in aprecierea unor situatii grele de viata. Cred ca sentimentele tale sunt inca neincercate. Esti majora?



P.S. Cu toate ca formularea mea e dureroasa, insa mi-am cerut iertare pentru ea si am sters "pe la spatele sotiei", totusi va trebui sa intelegi ca nu eu sau formularea mea sunt de vina pentru ceea ce simti, ci ca te-ai bagat intr-o relatie cu un tata de copii, destul de comuna, de altfel. Insasi faptul ca ai ajuns in acesta situatie mie imi este foarte suspecta; de aceea imi pun intrebari despre consilierea de care ai avut parte inainte de casatorie, dar si despre sfatul apropiatilor si rudelor(daca ai asa ceva), iar despre asta, din nou, nu spui nimic. Nici despre sfatul duhovnicului tau nu spui nimic, ceea ce foarte probabil demonstreaza ca nici nu ai avut.

P.P.S. Recunosc ca esti intr-o situatie foarte grea si te rog sa ma ierti ca din cuvintele mele ai aflat despre greutatea ei. Cum am spus, tu pari necajita, nu revoltata, de situatia grea in care esti. As vrea sa pot face mai mult, dar nu ne spui nimic de situatia anterioara a familiei tale, cea sociala, de studii...

Buna ziua! Va multumesc pentru clarificari. Sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa iau decizia corecta. Am 30 de ani, si da, suntem cununati religios. Si tatal meu este recasatorit religios. Se accepta "ca sa nu traiasca omul in curvie". Diferenta de varsta ati intuit-o bine, insa as dori sa punctez in primul rand ca atitudinea lui era aceeasi fata de prima sotie, lucru pe care l-am descoperit pe parcurs, chiar in privinta copiilor lor, fara diferenta de vartsa intre cei doi soti.

De asemenea, sunt cupluri cu diferente pana la 20 de ani care au stiut sa razbata, pentru care am tot respectul. Nu pe asta am pus accentul.

In orice caz, multumesc tuturor pentru raspunsuri si sper ca totul sa se rezolve cu bine. Singurul lucru spus de duhovnic pe care imi permit sa il dezvalui este ca "trebuie sa facem totul pentru salvarea relatiei, dar nu peste demnitatea proprie".

[Demetrius]

În prealabil postat de ElisabetaCernea

Buna ziua! Va multumesc pentru clarificari. Sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa iau decizia corecta. Am 30 de ani, si da, suntem cununati religios. Si tatal meu este recasatorit religios. Se accepta "ca sa nu traiasca omul in curvie"...

Dumnezeu nu poate fi pacalit, insa omul da.
Daca la prima cununie mirii se prezinta in fata lui Dumnezeu pentru sfintirea relatiilor lor trupesti, la a doua ei se prezinta "ca sa nu traiasca omul in curvie", deci ca sa-L santajeze omul pe Dumnezeu cu pacatul pe care altfel il comite.
Nu este tot cununie.

Faptul ca si tatal tau e recasatorit iti da tie sentimentul ca asa e cat se poate de normal, iar motivul sub care s-a si re-cununat("ca sa nu traiasca omul in curvie") e cam cinic, iar pe tine te pune intr-o situatie jenanta fiindca pe de-o parte te obliga sa accepti situatia care pe de alta parte te nemultumeste.

Diferenta de varsta ati intuit-o bine, insa as dori sa punctez in primul rand ca atitudinea lui era aceeasi fata de prima sotie, lucru pe care l-am descoperit pe parcurs, chiar in privinta copiilor lor, fara diferenta de vartsa intre cei doi soti.

Cred ca ai vrut sa spui chiar in prezenta copiilor lor, nu-i asa?

In orice caz, multumesc tuturor pentru raspunsuri si sper ca totul sa se rezolve cu bine. Singurul lucru spus de duhovnic pe care imi permit sa il dezvalui este ca "trebuie sa facem totul pentru salvarea relatiei, dar nu peste demnitatea proprie".

Frumos a grait duhovnicul. E acelasi care v-a facut cununia?