Ce inseamna a deznadajnui?

[costel]

Deznadejdea este cea care incearca sa ne convinga ca nu se pot face pasi spre bine si ca nu este nici de dorit.

Dar noi in Biserica vedem ca se intampla altceva - avem Taine prin care omul este ajutat sa se ridice din pacat sau sa se intareasca in bine. Asa ca nu are rost sa cadem in deznadejde, caci Taina Spovedaniei nu se savarseste o data pe luna, ci ori de cate ori avem nevoie.

În prealabil postat de windorin

Chiar aseara, un bun prieten imi spune: "Imi dau seama ca nu exista pacat mai mare decat deznadejdea."
Si am inceput si eu sa ma gandesc la aceasta. Parca din tot pacatul te mai poti ridica, afara din acesta.

Cand neznadajduiesti, ajungi sa negi puterea lui Dumnezeu, admitand ca diavolul este mai puternic.
In deznadejde ii refuzi lui Dumnezeu puterea de a te mai ridica.

Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea caderi, mai ales intr'o lume din ce in ce mai predispusa spre depresie si labilitate interioara.

Am trait candva cufundat in depresie si labilitate, precum spui. Ma plimbam in parc, unde de obicei imi regaseam buna dispozitie, si ma uitam la toata zidirea ca la o lume de tabla...
Mintea imi amintea de frumusetea resimtita de atatea ori, dar eu nu simteam nimic din acea frumusete. Parca eram eu insumi din tabla...
Nu participam pe atunci la slujbe, nu spuneam rugaciuni, eram crestin botezat in copilarie si ... atat.
Dar prin nu stiu ce imbold tainic am ajuns intr-o zi de duminica la Sfanta Liturghie. Am intrat intr-o doara... Cand am iesit, lumea era aceeasi - imi spunea mintea, ca un ecou... Dar simteam ca ma aflu in cel mai frumos univers care poate exista.
De atunci stiu bine ce putere are Sfanta Liturghie.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!

[windorin]

În prealabil postat de ioan cezar

De atunci stiu bine ce putere are Sfanta Liturghie.

Sfanta Liturghie este cea mai puternica, insa avem nevoie de multa pregatire spre a'i simti roadele.
Adesea am simtit mai multa odihna la o vecernie sau la o priveghere, decat la Liturghie.
Ba uneori chiar linistea dobandita in urma unei lecturi folositoarea sau a unei munci mi s'a intamplat sa fie mai mare.

Asta nu a putut decat sa'mi arate ca inca n'am inima pregatita sa traiesc Liturghia, mai puternic decat orice alta slujba/actiune.
Insa, oricum as fi eu (sau si altii), puterea din Sfanta Liturghie (Evanghelia, harul si Impartasania) biruiesc deznadejdea, moartea.

În prealabil postat de windorin

Insa, oricum as fi eu (sau si altii), puterea din Sfanta Liturghie (Evanghelia, harul si Impartasania) biruiesc deznadejdea, moartea.

Da, da, exact asta cred ca mi s-a intamplat atunci. Era o chestiune de viata si de moarte, ma aflam in mod cert in locul de care ma infior cand cuget la vesnicie... pe scurt, experimentam iadul in modul meu personal. Intrasem adinc sub influenta legilor duhovnicesti despre care scrie Gheron Paisie.
Fiind intr-o atat de cumplita stare, cred ca Vecernia sau alternativele nu ar fi avut impactul sufletesc regenerator, nu as fi revenit la viata si inca la o viata noua. Nu aveam cu ce sa particip...
Revenind la ce ai postat, apreciez modul in care ai nuantat subiectul. Iti sunt recunoscator pentru asta, Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

[glykys]

În prealabil postat de windorin

Adesea am simtit mai multa odihna la o vecernie sau la o priveghere, decat la Liturghie.

Imi aduc aminte ca tare mult imi placea sa merg cu bunica, atunci cand eram copil mic, la deniile din Saptamana Mare. Duminica ma lasam rugata sa merg, dar seara, la denii, de abia asteptam sa merg, mirosea in biserica numai a zambile, bunica purta un pulovaras galben, si era atat de liniste si pace.

[Sara I]

În prealabil postat de mihnea45

Iertare ca vin cu asemenea intrebare dar tot citesc si aud ,nu te ruga cu deznadejde,sau nu daznadajdui,ce inseamna mai concret acest cuvant,daca aveti exemple m-as bucura sa le spune-ti.

Draga Mihnea,

Eu inteleg aceasta stare ca o lipsa de speranta, ca o incapacitate momentana(sau de mai lunga durata), de a crede ca lucrurile se vor schimba in bine.

"Nu deznadajdui",nu dispera.. adica nu-ti pierde speranta...

"Nu te ruga cu deznadejde", presupun ca inseamna sa te rogi crezand ca Dumnezeu exista, ca e Bun, ca te aude, si, cel mai important,ca ti-e Tata, ca te iubeste, si-ti va face parte de tot ce e bun pentru tine....si nu ca la cineva care te uraste, si e rau, si de care trebuie sa te tot milogesti..

Cum sa luptam cu ea, pentru ca poate fi o stare ucigasa....Doamne, Tu Insuti sa ne luminezi

Daca deznadejdea e legata de lucrurile gen bani, servici,sanatate...ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute, dupa cum crede El de cuviinta

Daca e legata de ceva ce face/nu face un alt om...ne rugam la Dumnezeu, si pentru noi, si pentru omul respectiv, si, daca Dumnezeu ne da un indemn, ne rugam si de omul respectiv. Daca nu, atunci doar rugaciunea...

Daca insa e legata chiar de Dumnezeu..adica duhovniceasca, poate sa aiba o radacina/un gand.. de genul: ''Fie Dumnezeu nu poate sa ma ajute, fie Dumnezeu nu vrea sa ma ajute...or, eu sunt atat de distrus incat nici macar El nu ma mai poate ierta/salva/repara/ridica...adica, fie El nu e atotputernic, fie nu ma iubeste, fie...pacatele mele(si implicit eu) is mai mare ca El, mila Lui, bunatatea Lui, puterea Lui"

Si daca stim otzara despre El(sau, Il cunoastem un pic)...vom putea striga: MINCIUNA !

..si uite asa...punem mana pe serpoiul care ne-a zdrobit calcaiul(ne-a lovit exact la punctul slab)...si ii zdrobim capul..cam asa..)

"Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe pacatosi(ignoranti, distrusi,suicidali,drogati,ultimii ratati si gunoaie de oameni,hoti,curve,criminali,violatori de copii,ucigasi de copii,barfitori,invidiosi,mincinosi..&co)dintre care cel dintai sunt eu".
Cred ca Tu, pe Golgota, ai purtat si pacatele mele, si ai platit cu sangele Tau viata mea, m-ai rascumparat din felul haotic,demonic si inutil in care traiam inainte sa Te cunosc, si, ma iei de manutza, si ma duci catre Imparatia Cerurilor, prin Duhul Tau. Pentru simplul si extraordinarul motiv ca ma iubesti, si is al Tau...intr-un fel in care inca nu-l inteleg..dar daca Tu asa zici..eu Te cred
Cred ca eu nu Ti-s strain, nici ce se intampla acuma in viata mea, si in ochii Tai toate acestea fac un sens, chiar daca pentru mine nu fac, dar eu sunt mic,(si habarnist:-) si Tu esti mare, si ma duc mai bine pe vederea Ta decat pe a mea.
Si cred ca dragostea si iertarea Ta sunt mai mari decat pacatul meu, si credinta Ta e mai mare decat necredinta mea, si nadejdea Ta pentru mine,viata mea,viitorul meu cu Tine, e mai mare decat deznadejdea mea"

Si sa mai pandim cu cine vine deznadejdea...de pilda la mine am prins-o ca de obicei vine odata cu egocentrismul,(eu, si numai eu, si problemele mele, si neputintele mele, e plin de mine in gandirea mea:-) si asta naste pe cealalta..of,of..

Milei Tale ne dam, Doamne...si focului Tau curatitor...

[Marius22]

Daca avem in vedere ceea ce Sfantul Apostol Pavel ne spune despre credinta, faptul ca aceasta este "adeverirea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor celor nevazute", putem afirma ca deznadajdea este, mai intai de toate, o manifestare a necredintei.

Pentru noi, care marturisim, cel putin la nivel declarativ, credinta in Dumnezeu, deznadejdea este dovada slabirii in credinta sau chiar a pierderii ei. De aceea, cand ne aflam in cumpana deznadejdii, se cuvine a ne ruga cu smerenie lui Dumnezeu, spunand: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele!"

Am citit recent în cartea lui Savatie Baştovoi "A iubi înseamnă a ierta" că cea mai mare deznădejde pe care o putem avea este cea izvorâtă din neascultarea de duhovnic. Experienţa mea confirmă acest lucru. Este adevărat că am avut perioade de neagră disperare înainte de a avea un duhovnic, dar ceea ce am simţit în urma neascultării a fost diferit: deşi "cunoscusem" iertarea şi bucuria, am ales la un moment dat să nu ascult, şi rezultatele au fost pe măsură. Atunci nu am căzut în disperare, ci în deznădejdea celui care de bună voie s-a abătut de la calea cea bună, pierzând bucuria şi pacea sufletului.

Am mai auzit însă că "mai grea decât păcatul este deznădejdea", aşa că să nu deznădăjduim chiar dacă am căzut în păcat, ci să ne ridicăm, să ne pocăim şi să căutăm să ne îndreptăm de aici încolo.