De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?

[George.m]

Un pustnic poate fi "documentul" care atesta prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in natura umana. M-as bucura nespus sa am ocazia de a intalni un pustnic, o persoana care-L traieste cu adevarat pe Dumnezeu Cel Viu, un martor al Celui ce este, un om care poate spune "am vazut lumina cea adevarata" in mod firesc, fara falsitate.

[georgeval]

Intalnirea cu un pustnic produce o schimbare existentiala. Numai asa putem intelege cum foarte multi pustnici au castigat in jurul lor o serie de ucenici nu printr-o ideologie ci printr-un mod de viata.

[Gotcu Ioan]

În prealabil postat de andreicozia

Nu inteleg de ce unii forumisti sunt indignati de dorinta de a vedea un pusnic in carne si oase?..Ce este absurd in aceasta intrebare?

Un prieten imi spunea ca, pentru intarirea credintei celor tineri, o misiune ortodoxa din Toronto chiar organizeaza din cind in cind vizite la doi calugari sihastri care locuiesc singuri intr-o padure, undeva spre Montreal precum cei din trecut, intr-o casuta din lemn si la fel ca cei din pustie se hranesc din ce le da Dumnezeu, prin donatii si de la localnicii din jurul padurii.
Ei sunt chiar foarte bucurosi de tinerii care-i viziteaza si le pun intrebari.

Nu toti pustnicii fug de oameni, si au ales pustia pentru a se feri de ei.

Este foarte bine sa avem un duhovnic linga care sa crestem spiritual,dar nu trebuie sa inaltam omul deasupra Domnului IIsus Hristos pentru ca singurul care poate asculta marturisirea mea completa impreuna cu toate gindurile mele muldare este Domnul IIsus.Exzista pusnici si calugari foarte puternici spiritual,dar nici atunci nu trebuie sa-i ridicam mai presus de Domnul pentru ca l-am dezonora pe Domnul nostru IIsus care a murit pentru noi.Mie personal imi place foarte mult viata monahala pentru ca acesti oameni s-au pus deoparte in sfintire sfinta pentru tot restul vietii lor, dar nici acum nu pot uita pe Cel care sa jertfit pentru noi Sfintul lui Dumnezeu IIsus Hristos.

[moldoveanu]

În prealabil postat de andreicozia

Nu inteleg de ce unii forumisti sunt indignati de dorinta de a vedea un pusnic in carne si oase?..Ce este absurd in aceasta intrebare?

Pustnicii de aia fug in pustie ca sa fie departe de oameni. Vorbaria noastra li se pare o MARE pierdere de timp. Pentru el fiecare secunda in care nu se roaga la Dumnezeu este o pierdere! Si in randul monahilor sunt unii care au un fel de canon de exemplu sa nu vorbeasca mai mult de 7 cuvinte pe zi. Daca te duci sa-l intrebi nu mai stiu ce nazdravanie el iti va intoarce politicos spatele si va pleca. VREA SA FIE LASAT IN LINISTE SA SE ROAGE!
Plus ca pentru tot felul de intrebari exista preotii din biserici care si cunosc mediul in care traim si pot da sfaturi practice mai pertinente. Sau eventual monahii la manastiri care sunt dispusi sa vorbeasca cu mireni si sa dea sfaturi (care e si aia o pierdere de timp, ca putini le si indeplinesc).

[Profetul_getodac]

Andreicozia, nu stiu de ce unele persoane simt nevoia sa deformeze realitatea. Pustnicii din padurea de langa Montreal despre care prietenii tai ti-au vorbit nu sunt pustnici ci calugari ortodocsi vietuind in "casuta de lemn", mai exact manastirea ortodoxa "Monastère de la Protection-de-la-Mère-de-Dieu" (nu stiu de ce au numit-o manastire si nu schit, acolo fiind doar doi vietuitori...un canadian-francez si un roman). Este vorba de o manastire ortodoxa romana, parintele Cyril (canadian-francez) fiind un indragostit de crestinismul oriental, convertit evident la ortodoxie. L-am cunoscut personal, un om bland, mic de statura, bucuros sa-ti raspunda oricand la intrebari. Este un loc frumos, retras, in vastele paduri ale regiunii Laurentides (Quebec).
Ma rog, ceea ce doream sa scot in evidenta, dupa umila mea parere, este faptul ca pustnicii ar trebui lasati, linistiti, sa-si traiasca viata retrasa de lume fara sa fie asaltati de turisti, cautatori de senzational, etc. Banuiesc ca daca nu ar fi dorit linistea, ar fi ramas in viata de obste care iti ofera totusi o anumita siguranta.
Doamne-ajuta

[windorin]

"Cât de ciudat şi de aparte e un pustnic... pe lângă faptul că nu are curent electric şi maşină de spălat, nu are nici vecini. Locuieşte într-o peşteră sau colibă amărâtă şi „stă” toată ziua. Evident, face ceva: se roagă pentru el şi pentru toată lumea. Dar ce ştie el despre noi şi despre lume? Habar nu are ce înseamnă să îţi “cadă” internetul sau să rămâi blocat în trafic. Cu un astfel de pustnic s-a întâlnit odată un monah. Şi l-a întrebat cum e cu sfârşitul lumii, când va veni oare? Sihastrul i-a răspuns: „Când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul!” Cred ca pustnicul acesta ştia mai multe despre noi decât ni se pare nouă că ştim. Noi, cei care nu ne cunoştem nici vecinii de palier. Şi în răceala aceasta, Antihristul se strecoară încet‑încet, obişnuindu-ne cu ideea că nici nu există poteci de la unul la celălalt."