Rautatea omului bun!

În prealabil postat de costel

Eu nu iert pentru ca si altii iarta. Iertarea pe care noi trebuie sa o daruim nu trebuie sa fie prezenta in functie de cat suntem iertati.

Oricat de mult am fi calcati in picioare, nu vom pieri. Paradoxal, ti se face rau, ierti, iar intalnesti raul facut de altii, iar ierti si dupa mai multe iertari observi ca nu esti slabit, ci dimpotriva, ai mai multa putere de a ierta.

Totuşi în rugăciunea "Tatăl nostru" nu spune:...şi ne iartă nouă greşiţilor Tăi / Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"?
Altfel spus cum pot eu spune "Doamne iartă-mă!" când eu ca un om ticălos nu am iertat pe fratele meu şi sunt asemenea datornicului nemilostiv...

[Marius22]

[quote=OmuBun;170722]Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi. [quote]

Pana a fi contrariat de alte persoane, de nenumarate ori am avut ocazia sa fiu contrariat de propria persoana. Sunt situatii in care observ ca ating cu usurinta si in scurt timp anumite limite peste care nu pot sa trec. Acesta este si cazul puterii de a ierta, a iubi etc. Situatiile concrete ne arata ca suntem mult mai "limitati" in acest sens decat credem.

Cu toate acestea trebuie sa incercam a impinge aceste limite cat mai departe cu putinta. Dar nu numai atat. Nu virtutile trebuie limitate, ci pacatele. Sa punem limita, pe cat putem, egoismului, parerii de sine, invidiei, rautatii. Atunci oamenii ni se vor parea mai buni, iar cele ce ei ne gresesc, nu ni se vor mai parea de neiertat.

[Iubirea]

În prealabil postat de OmuBun

Noi, in excesele noastre de a trece drept " oameni buni ", ajungem de fapt sa ne adaugam in fiecare zi pacate care nu-si au rostul !

Eu recunosc ca nu sunt deloc un om bun...dar sunt un om drept cu absolut toata lumea indiferent ca este vorba de familie, prieteni si restul societatii...
As dori sa se inteleaga ca ce am spus nu este modestie, este absoluta realitate...

Daca i se pare cuiva,intre voi,ca este intelept in veacul acesta,sa se faca nebun,ca sa fie intelept.Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu,pentru ca este scris:,,El prinde pe cei intelepti in viclenia lor''.Si iarasi:,,Domnul cunoaste gandurile inteleptilor,ca sunt desarte''.(I Corinteni 3,16-20)

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristian67

Daca i se pare cuiva,intre voi,ca este intelept in veacul acesta,sa se faca nebun,ca sa fie intelept.Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu,pentru ca este scris:,,El prinde pe cei intelepti in viclenia lor''.Si iarasi:,,Domnul cunoaste gandurile inteleptilor,ca sunt desarte''.(I Corinteni 3,16-20)

"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu ".

[Delirul]

În prealabil postat de OmuBun

Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi.
Auzim de foarte multe ori in preajma noastra, sau poate chiar noi am spus-o uneori: “Iert, dar nu uit!!” Ce inseamna iertarea fara uitare?

Stii cum este, de multe ori ierti, mintea insa nu ti-o poti sterge asemenea informatiilor de pe hard disk. Un lucru care mi s-a intamplat frecvent este ca dupa ce cineva mi-a gresit, l-am iertat insa cand mi-a gresit a doua oara atat vechea ura cat si cea noua mi se aprind in suflet. Cred ca asta depinde si de cel care-ti greseste, daca este dispus sa se indrepte sau nu, fiindca altfel poti sa ierti cat oi ierta dar nu ai cum sa uiti, fiindca practic nu te lasa sa uiti. Asta desigur presupunand ca dreptaea este de partea ta, de multe ori ai impresia ca ai dreptate insa s-ar putea ca lucrurile sa nu fie chiar asa.