Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

Maica Domnului vindecă un preot paralizat

Atunci când lăcustele invadaseră satul Gomati din Peninsula Halkidiki, preot paroh era părintele Hristodul. Într-o zi i s-a făcut rău în vie şi a paralizat, astfel că rudele l-au dus în casă pe braţe. Când l-a văzut preoteasa în starea aceea de plâns, s-a repezit până la părintele duhovnic, venit de la Dochiariu să aducă Sfânta Cruce şi o icoană pictată după icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoarea şi să stârpească cu ele lăcustele. Preoteasa i-a povestit ce păţise. Duhovnicul a luat Sfânta Cruce şi icoana ce o adusese cu dânsul de la mănăstire şi a alergat la casa preotului. Şi numai ce i-a citit rugăciunile de dezlegare şi Paraclisul Maicii Domnului şi doar după ce bolnavul a sărutat cu credinţă sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare, acesta s-a ridicat din pat ca şi cum s-ar fi sculat din somn, teafăr şi sănătos. I-a mulţumit părintele Hristodul Fecioarei şi i-a preamărit minunile. Drept mulţumire pentru grabnica sa vindecare i-a dăruit icoanei de la Dochiariu un florin .


O apariţie minunată

Printre numeroasele şi feluritele minuni care evidenţiază nemărginita bunătate a Maicii Domnului, trebuie menţionată şi vindecarea sorei Veronica din mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, din suburbia Papagos.

Veronica suferea de cancer. Fusese internată de multe ori la spitalul din Vula. În cele din urmă, s-a întors la mănăstire ca să moară acolo, mâinile şi picioarele fiindu-i paralizate.

Călugăriţele au hotărât ca pe 8 martie 1970 să o tundă în monahism, ca să „plece” călugăriţă. Medicii nu-i dăduseră multe şanse de supravieţuire, de aceea călugăriţele au hotărât să o tundă în monahism înaintea zilei hotărâte, adică pe 5 martie, în timpul vecerniei.

O vor aduce în biserică pe braţe, în fotoliu. O doamnă i-a pregătit veşmântul de călugăriţă şi i-a adus un pacheţel care conţinea şi bumbac înmuiat în sfântul mir din Malevi.

Joi, vineri şi sâmbătă bolnava nu a mai putut vorbi. Sâmbătă a suferit întreaga zi din cauza durerilor îngrozitoare. După-amiază a reuşit să ceară să i se facă o injecţie pentru calmarea durerilor, care să-i producă şi somn. În timp ce dormea, aude o bătaie discretă în uşă.

- Cine este? a şoptit cu o uşoară tristeţe. Cine nu mă lasă să mă odihnesc?

Şi atunci vede cum se deschide uşa şi cum intră în chilie trei persoane. O femeie frumoasă şi maiestuoasă, un episcop şi încă o persoană, care purta o tunică lungă.

Pe când bolnava îi privea surprinsă, Doamna i-a spus:

- Te întrebi, desigur, cine suntem şi de unde venim la această oră. Eu sunt de la mănăstirea din Malevi şi de acolo vin. Înalt Prea Sfinţitul de aici locuieşte în Eghina (posibil să fi fost Sfântul Nectarie). Aici este îndrăgitul apostol al Domnului nostru, care este protectorul vostru şi locuieşte aici (posibil să fi fost Sfântul Ioan Teologul).

Aveam de gând să sosesc să te vizitez peste câteva zile. M-am gândit însă că ar fi mai bine să sosesc în seara asta, deoarece mâine vei deveni călugăriţă, să te ajut să te ridici, să te fac bine, încât să-ţi poţi îndeplini toate sarcinile.

- Eu, Doamna mea, a răspuns Veronica, nu pot sta pe picioarele mele, nu mă pot mişca. Vin două-trei surori ca să mă ridice şi nu mă pot vindeca.

- Crezi în puterea Domnului?, a întrebat-o Doamna.

- Cred.

După aceea a luat o icoană care se afla în chilie (icoana Maicii Domnului din Malevi), i-a dat-o ucenicei şi i-a spus:

- Ia această icoană, ca să înţelegi cine sunt.

Atunci bolnava şi-a dat seama şi a strigat:

- Prea Sfânta mea Fecioară, tu eşti?

Maica Domnului, după ce i-a zâmbit, a dispărut împreună cu cei care o însoţeau, lăsând-o pe călugăriţă vindecată.

Prima care a văzut minunea a fost călugăriţa Nectaria, care o îngrijea pe bolnavă şi care a alergat să anunţe în biserică, deoarece era ora vecerniei. Bucuria i-a cuprins pe toţi.

Au urmat sunetele continue ale clopotelor, lacrimi de bucurie, cântările bisericeşti în cinstea Maicii Domnului, binecuvântarea şi împărţirea anaforei.

A doua zi după-amiază, printre mulţimea de lume şi manifestări emoţionante, s-a făcut şi tunderea ucenicei. Numai că Veronica, al cărei nume a fost schimbat în Magdalena, nu stătea paralizată în scaun, ci dreaptă şi sănătoasă

[cristiboss56]

În anul 1955 a fost adusă la Schitul Rarău o femeie demonizată. Avea părul răvăşit, faţa desfigurată, ochii înroşiţi, iar diavolul o făcea să urle ca lupii, să necheze ca şi caii şi să orăcăie ca broaştele. Diavolul nu o lăsa să facă Sfânta Cruce.

Stareţul, ieroschimonahul Daniil Tudor, i-a făcut Sfântul Maslu şi apoi i-a citit Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, lângă Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Când a fost blestemat diavolul ca să iasă din femeie, părinţii au văzut o Lumină Dumnezeiască ieşind din Sfânta Icoană, iar demonizata a deschis gura şi s-a auzit un răcnet neomenesc, care a zguduit toată biserica. Femeia a fost aruncată la un metru în sus şi apoi a căzut în nesimţire.

După câteva minute şi-a revenit şi a spus pentru prima dată în viaţă: „Mamă! Mamă! M-a vindecat Maica Domnului! Ea m-a atins cu mâna şi a alungat pe diavolul care se afla în sufletul meu"

[cristiboss56]

În ultimele zile (vineri și sâmbătă) siteurile grecești titrau despre situația critică din Munte, deoarece frontul de incendiu ajusese la 4 km și se afla la 1,5-2 km de Mănăstirea Hilandar. Duminică însă, pe 12 aug., mai multe pagini de știri grecești anunțau că ploaia a stins incendiu de pe Sfântul Munte Athos.

Ploaia, care a căzut intermitent, dar abundent pe timpul nopții, a fost un ajutor nesperat pentru pompieri (“un adevărat colac de salvare” cum s-a exprimat guvernatorul Sfântul Munte).

Monahi, pompieri, muncitori sau voluntari, toți au vorbit fără ezitare despre minunea săvârșită de Maica Domnului în stingerea focului din Sfântul Munte, care amenința mai ales Mănăstirea Hilandari. Deodată, un nor mare a întunecat cerul chiar deasupra locului în care flăcările se întețeau, iar o ploaie puternică a început, relatează agențiile de presă greceștiAgioritikovima și Romfea, care au stat de vorbă cu monahii și pompierii din zonă.

Trebuie precizat că Institutul Național de Meteorologie nu a prevăzut această furtună. Datorită acestei ploi abundente, mănăstirea a fost salvată de la un dezastru. Alaltăieri, chiar în locul de apariție a incendiului, Arhim. Metodie, starețul Măn. Hilandari, a săvârșit o slujbă de sfințire a apelor alături de o icoană a Maicii Domnului din mănăstire.



Notă: Textul este o sinteză a informațiilor apărute pe diverse pagini web, în special de limbă greacă.
Foto: Starețul Metodie al Hilandarului


http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/08/13/minunea-savarsita-de-maica-domnului-in-stingerea-focului-din-sfantul-munte/

[cristiboss56]

Maica Domnului este pentru crestini pilda de lumina, îndemn si mângaiere în osteneala si grija pentru Biserica si viata. Ea este descoperirea facuta de Sus, ea este marturie firii omenesti a lui Hristos, adevar de credinta, temelie si descoperire în Biserica Ortodoxa.

Sfânta Fecioara este amintirea binecuvântata a Intruparii Mântuitorului. Este chipul, pilda si învatatura Lui între preoti si între crestini. Este semnul prezentei lui Iisus Hristos în lume, în Biserica. Ii purtase toata dragostea de Mama sfânta, I-a fost înger ocrotitor având parte de toate bucuriile si durerile unei mame.

Pentru preoti, Maica Domnului este si astazi, dar, mai ales astazi, sfintenie si binecuvântare, este ajutor de Sus, este ocrotitoare a tuturor si a Bisericii, este gândul si inima lui Iisus, între noi.

Cât va fi Biserica, si în chip deosebit Biserica Ortodoxa, Maica Domnului va fi nelipsita din credinta, din evlavia, din dragostea si din cinstea noastra, pentru ea. Numele ei îl poarta cele mai multe femei, icoana ei se gaseste în toate bisericile si în cele mai multe case de crestini, sarbatorile ei fiind între cele mai cinstite, rugaciunile catre ea, din cele mai obisnuite.

Prea Sfânta Fecioara si maica, ne esti tuturor mama, ne esti ocrotitoare, ne esti ajutatoare, ne esti solitoare catre Domnul, iarta-ne în bunatatea ta, întareste-ne în credinta, ajuta-ne în nevoi si necazuri, cheama-ne la calea cea buna a Domnului si ne învredniceste sa n-o parasim. Ajuta, Maica, sa ne mântuim spre preamarirea Ta si spre Slava lui Dumnezeu.
Asa sa fie, acum si în vecii , vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Procesiune la Alba Iulia

În perioada 15-16 martie 2013 la Alba Iulia va fi adusă în procesiune icoana Maicii Domnului Pantánassa – Împărăteasa tuturor de la Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos (Grecia). Este o icoană pictată pe lemn, copie a icoanei făcătoare de minuni Pantánassa, vindecătoarea de cancer, de la această mănăstire. Această icoană va fi donată bisericii parohiei din cartierul Orizont, Alba Iulia.

Icoana va sosi la Alba Iulia vineri, 15 martie 2013, ora 14:00, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, prilej cu care se va organiza cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, o procesiune specială. Ea va rămâne la Catedrală, spre închinare, până a doua zi, după care se va face o procesiune la două biserici din Alba Iulia şi la Secţia de Oncologie de la Spitalul Judeţean Alba, după care icoana va fi aşezată la Biserica „Sfinţi Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Grigorie Palama” din Alba Iulia, cartierul Orizont.

[cristiboss56]

Minunea pentru cântarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim…), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil

Cântarea aceasta la început se cânta la o chilie a Mănăstirii Pantocratorului ce se numeşte Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocratorului, este o vale mare unde se află multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ucenic al său. Şi fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate cineva la uşa chiliei, iar fratele aleargă şi deschide şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea utreniei, sculându-se au cântat amândoi rânduiala utreniei. Şi când au ajuns la: „Ceea ce eşti mai cinstită…” monahul de loc cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări, iar monahul cel străin făcea alt început cântării, aşa: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adăugat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…” până la sfârşit.
Aşadar, auzind monahul cel de loc s-a minunat şi a zis către cel ce părea străin: „Noi cântăm numai Ceea ce eşti mai cinstită…, iar Cuvine-se cu adevărat… niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei dinainte de noi. Deci te rog, fii bun şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu”. Iar acela răspunzând a zis: „adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu”; la care cel de loc a zis: „Nu am nici cerneală, nici hârtie”. Atunci monahul cel ce părea străin a zis: „Adu-mi o lespede”. Şi monahul alergând a aflat o lespede şi i-a adus-o. Deci luând-o pe ea, străinul a scris pe dânsa cu degetul lui zis-a cântare, adică: „Cuvine-se cu adevărat…” Şi, o, minune! Atât de adânc s-au săpat slovele în lespedea cea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi şi toţi dreptcredincioşii”. Şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul cel scris deasupra la sinaxarul lunii iunie, în ziua 11, adică Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin. Căci părinţii, de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la zisa chilie din Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi slăvind pe Arhanghelul Gavriil, care din început până la sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu, şi hrănitor şi slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a slujit şi spre descoperirea acelei cântări a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă.
Deci după ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat în chilie a început ascultătorul lui a cânta: Cuvine-se cu adevărat… după cum îngerul îi poruncise şi a arătat bătrânului său şi lespedea aceea, cu îngerească scriere săpată. Iar el auzind şi văzând a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger au mers la Protatul şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare pentru prea slăvita această minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarh şi la împărat, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. Deci de atunci această cântare îngerească s-a transmis în toată lumea, ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu de către toţi dreptcredincioşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se află în biserica celei chilii, în care s-a făcut minunea, s-a dus de către părinţii Sfântului Munte în Biserica Protatului şi acolo se află şi astăzi, aşezată în Sfântul Altar, deasupra scaunului celui de sus. Pentru că înaintea acestei icoane s-a cântat, de către Arhanghelul Gavriil, cântarea aceasta. Iar chilia a fost numită „Axion estin”, adică „Cuvine-se cu adevărat”. Şi valea aceea, în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi „Adin”, care înseamnă „a cânta”, sau „cântare”, pentru că întru aceasta s-a cântat întâia îngerească şi prea cuvenită Maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Balsam-pentru-suflet-b1-p1900.htm

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului de la Nămăieşti va fi adusă la Biserica Icoanei În Duminica Ortodoxiei, la Biserica „Icoanei” din Bucureşti va fi organizată manifestarea religios-culturală intitulată „Icoana - fereastră spre Dumnezeu”. Bucureştenii se vor putea închina cu acest prilej şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea argeşeană Nămăieşti. Aceasta va fi adusă joi, 21 martie, şi va fi aşezată în curtea bisericii, într-un baldachin special amenajat. În ajunul primei duminici a Postului Mare, icoana va fi purtată în tradiţionala procesiune „Lumina Ortodoxiei”, organizată în jurul Parcului Icoanei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Icoana Maicii Domnului de la Nămăieşti va fi adusă la Biserica Icoanei În Duminica Ortodoxiei, la Biserica „Icoanei” din Bucureşti va fi organizată manifestarea religios-culturală intitulată „Icoana - fereastră spre Dumnezeu”. Bucureştenii se vor putea închina cu acest prilej şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea argeşeană Nămăieşti. Aceasta va fi adusă joi, 21 martie, şi va fi aşezată în curtea bisericii, într-un baldachin special amenajat. În ajunul primei duminici a Postului Mare, icoana va fi purtată în tradiţionala procesiune „Lumina Ortodoxiei”, organizată în jurul Parcului Icoanei.

Icoana de la Nămăiești este una dintre cele mai cunoscute reprezentări iconografice ale Maicii Domnului de la noi din țară, fiind totodată legată și de întemeierea mănăstirii în care sălășluiește. Icoana este considerată a fi una dintre cele 12 pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

„Maica Domnului a spus Sfântului Apostol să facă 12 icoane după numărul celor 12 apostoli. Apoi a spus: Fiecare dintre apostoli când va merge la propovăduire să lase icoana acolo unde se va simţi atras de un anume loc. Se spune despre Sfântul Apostol Andrei că, deşi a stat în Scitia Minor, Dobrogea de astăzi, 20 de ani, a plecat într—un pelerinaj în ţară şi icoana ar fi adus-o chiar aici în părţile noastre”, a declarat pentru TRINITAS TV Monahia Lucia Nedelea, stareța Mănăstirii Nămăiești.

Vicisitudinile au făcut ca biserica și icoana să fie uitate. Acestea au fost, însă, redescoperite, de trei ciobani care pășteau oile prin părțile locului.

„Rămânând cu oile peste noapte toţi trei au avut acelaşi vis: li s-a arătat un înger şi le-a spus: aici în sânul acestei stânci stă de multe veacuri ascunsă o icoană zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii Domnului. S-au trezit ciobanii dimineaţa, au spus unul altuia ce au visat. Au încercat ciobanii să pătrundă în stâncă şi după trei zile şi trei nopţi şi s-a arătat Maica Domnului chiar deasupra turmei unde este acum şi le-a spus: aici este intrarea în grotă, aici este icoana cu chipul meu adevărat, aici veţi face lăcaş de închinăciune în slava şi cinstea intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria”, a spus monahia Lucia Nedelea, stareța Mănăstirii Nămăiești.

Icoana Maicii Domnului de la Nămăiești este cunoscută pentru ajutorul dat femeilor care se roagă pentru a naște copii, bolnavilor, și tuturor celor care se află în necazuri.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Icoana de la Nămăiești este una dintre cele mai cunoscute reprezentări iconografice ale Maicii Domnului de la noi din țară, fiind totodată legată și de întemeierea mănăstirii în care sălășluiește. Icoana este considerată a fi una dintre cele 12 pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

„Maica Domnului a spus Sfântului Apostol să facă 12 icoane după numărul celor 12 apostoli. Apoi a spus: Fiecare dintre apostoli când va merge la propovăduire să lase icoana acolo unde se va simţi atras de un anume loc. Se spune despre Sfântul Apostol Andrei că, deşi a stat în Scitia Minor, Dobrogea de astăzi, 20 de ani, a plecat într—un pelerinaj în ţară şi icoana ar fi adus-o chiar aici în părţile noastre”, a declarat pentru TRINITAS TV Monahia Lucia Nedelea, stareța Mănăstirii Nămăiești.

Vicisitudinile au făcut ca biserica și icoana să fie uitate. Acestea au fost, însă, redescoperite, de trei ciobani care pășteau oile prin părțile locului.

„Rămânând cu oile peste noapte toţi trei au avut acelaşi vis: li s-a arătat un înger şi le-a spus: aici în sânul acestei stânci stă de multe veacuri ascunsă o icoană zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii Domnului. S-au trezit ciobanii dimineaţa, au spus unul altuia ce au visat. Au încercat ciobanii să pătrundă în stâncă şi după trei zile şi trei nopţi şi s-a arătat Maica Domnului chiar deasupra turmei unde este acum şi le-a spus: aici este intrarea în grotă, aici este icoana cu chipul meu adevărat, aici veţi face lăcaş de închinăciune în slava şi cinstea intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria”, a spus monahia Lucia Nedelea, stareța Mănăstirii Nămăiești.

Icoana Maicii Domnului de la Nămăiești este cunoscută pentru ajutorul dat femeilor care se roagă pentru a naște copii, bolnavilor, și tuturor celor care se află în necazuri.

Program manifestari :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=5118&page=37

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului potoleste intristarile noastre Din darul lui Dumnezeu, această icoană a Maicii Domnului aflată la Moscova a săvârşit multe minuni în a doua parte a veacului al XVIII-lea, mai ales în vremea molimei din 1771. Icoana a fost adusă la Moscova de cazaci în anul 1640 în vremea ţarului Mihail (1613-1645) şi aşezată în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Pupişevo al Moscovei.
In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.
Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.
Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."
Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.
Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci, s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.
Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".
Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare ne-ai arătat cinstită icoana ta, Stăpână a lumii, spre care căutând şi cu inima credincioasă rugându-ne Ţie Născătoare de Dumnezeu, grăim: Tu ne eşti scut nebiruit şi zid nestrăpuns nouă, celor ce strigăm Ţie: Aliluia!