Colegele de munca

[delia31]

[quote=ElisabetaM;367434]Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
QUOTE]



Elisabeta, cu proxima ocazie cand colegele tale sunt puse pe barfa, lasa-le sa se desfasoare iar la un moment dat, sa intervii si tu in discutie.
Poti sa le zici ceva de genul:
- Sa va zic ultima barfa! Sigur n-o stiti. O tipa, asa ca noi, careia ii placea sa stea la cate o sueta, avea o hiba mare: era foarte clevetitoare, barfitoare si vorbitoare de rau, desi mergea la biserica si stia ca e pacat sa vorbesti de rau pe altii.

Preotul la care se spovedea i-a dat un canon bizar. Ghiciti ce? A trimis-o acasa sa aduca o perna si sa urce cu ea in varful clopotnitei, sa o desfaca si sa scuture toate penele in vant.

Dar canonul nu e gata. Partea a doua, mult mai dificila – sa coboare din clopotnita si sa adune toate penele imprastiate prin oras. Cu siguranta, sarmana femeie nu a reusit sa le adune.

Prin canonul asta, preotul incerca de fapt s-o faca sa inteleaga ca la fel cum penele odata risipite de vant nu mai pot fi adunate, tot asa sunt si vorbele rele despre altii risipite prin lume, nu mai pot fi adunate. Nu le mai putem aduna dar vom da seama la judecata de ce le-am raspandit.

Vorbele noastre rautacioase trec din gura in gura de la un barfitor la altul, se raspandesc si provoaca multa dezbinare.

Ideea e ca femeia respectiva a inteles canonul dat de preot si si-a pus lacat pe gura, insa daca nu s-ar fi oprit la timp din cleveteala ei, dupa moarte, sufletul ei s-ar fi chinuit in vreo cazna sisifica si absurda similara cu a culege pene in vant pana ce va umple perna la loc.

Am gasit un text foarte profund aici http://intreviatasicarti.blogspot.co...proapelui.html
poate e de folos. Doamne ajuta!

Despre judecarea aproapelui..

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a “solicitat mult efort”, în el începe să lucreze “trufia”. Cel ce slăbeşte se uită cu “dispreţ” la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar “instinctual” i-o ia înainte!”
Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de “venin”. Banii,care vin spre noi, ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii” ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci !Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră, nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart, este un pacat si o spurcaciune. Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie, orice cuvant greu este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "
Autor: NICOLAE STEINHARDT
Sursa:
http://www.certitudinea.ro/articole/...pacatul-insusi

Sincer, mie mi se pare un subiect atât de pueril şi de jignitor în acelaşi timp, încât mă surprinde faptul că i se acordă atâta atenţie!

Domnişoara nu îşi "suportă" colegele de muncă pentru că "nu au altă treabă decât să bârfească". Aşa cum îi ziceam chiar ei, mi se pare că nici ea nu prea are altă treabă decât să îi pese de capra vecinului! Şi până la urmă de ce nu le suportă? Pentru că bârfa e un păcat. Pentru că nu îi împărtăşesc principiile morale şi religioase, care spun să nu bârfeşti, să nu judeci etc.

Deci intră toată lumea aici ca să o ajute pe stimabila să îşi "suporte" colegele care au alte credinţe şi alte principii. Eu cred că problema s-ar pune altfel: cum să o suporte colegele pe ea?
Asta se numeşte imaturitate socio-emoţională. Inabilitatea de a te integra într-un grup şi de a te supune regulilor (atât scrise cât şi nescrise) de convieţuire într-un colectiv.
Nu spune nimeni să îţi renegi credinţa sau să faci ceva ce ţie nu îţi place doar pentru a fi pe placul altora. Dar fii mai tolerantă, Elisabeta! Crezi că greşesc? Lasă-le în plata Domnului! Tu eşti plătită să prestezi un anumit serviciu, la locul tău de muncă. Fă ce ai de făcut şi du-te acasă, dacă crezi că aşa ţi-e mai bine! Însă e un lucru demonstrat că o persoană care nu e în stare să cultive relaţii bune la locul de muncă, în timp ajunge să nu mai dea randament şi are mult mai slabe şanse de avansare în carieră.
În viaţă nu ne întâlnim mereu cu oameni plăcuţi şi situaţii favorabile. Asta e, uneori oamenii din jur ne calcă pe nervi. Înghiţim găluşca şi mergem mai departe, nu umplem forumuri despre cum nu ne suportăm colegele de muncă. Sincer, mi se pare că există şi o umbră de invidie aici. Din câte îmi dau seama, colegele par a fi un colectiv sudat, din care domnişoara nu face parte, din motive ce pot fi sau nu independente de ea. Mi se pare că miroase a îngâmfare, atitudinea ta! Iar asta nu te va ajuta la nimic!

În prealabil postat de Lilith23

Şi până la urmă de ce nu le suportă? Pentru că bârfa e un păcat. Pentru că nu îi împărtăşesc principiile morale şi religioase, care spun să nu bârfeşti, să nu judeci etc.

Eu cred că problema s-ar pune altfel: cum să o suporte colegele pe ea?
Asta se numeşte imaturitate socio-emoţională. Inabilitatea de a te integra într-un grup şi de a te supune regulilor (atât scrise cât şi nescrise) de convieţuire într-un colectiv.

Sincer, mi se pare că există şi o umbră de invidie aici. Din câte îmi dau seama, colegele par a fi un colectiv sudat, din care domnişoara nu face parte, din motive ce pot fi sau nu independente de ea. Mi se pare că miroase a îngâmfare, atitudinea ta! Iar asta nu te va ajuta la nimic!

De obicei in orice colectiv exista o astfel de persoana. Toate persoanele pe care eu le-am vazut cu aceasta atitudine, erau marginalizate de fapt nu de restul colectivului ci chiar de propriile neajunsuri: rautatea si invidia. Si uneori de autosuficienta care le creea falsa impresie de superioritate si le indemna sa nu se "amestece" cu ...plebea..

[George.m]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Nimic nu se petrece fara voia lui Dumnezeu. Gandeste-te la faptul ca El Insusi a ingaduit sa ai colegele respective. Iar in aceasta situatie, incearca sa iti exersezi rabdarea, blandetea, iubirea.
Ma intreb, oare cum suntem noi inaintea lui Dumnezeu? Ne mai poate indura? Mai are rabdare cu noi?

Vorbeste-i duhovnicului tau despre situatia respectiva si incearca sa te rogi pentru colegele tale.
Eu am convingerea ca schimbarea celorlalti incepe cu noi insine, cu schimbarea inimii noastre.

[AlinB]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Si ce anume vrei de fapt?
Asta este nivelul lor de intelegere, nu le mai judeca si ai sa te simti mult mai bine.

[Danuta]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Draga mea, stai linistita si nu te amara atat, pentru ca asa este peste tot. Sa stii ca am observat si eu ca femeile sunt foarte rele in colectivitate, tu trebuie sa-ti vezi de treburile tale si sa le ignori. Viecare are virtutile lui/ei in viata. Pentru ele singurele virtuti sunt moda si barfa, tu se pare ca ai alte virtuti pe care trebuie sa le preturiesti si sa ai grija sa nu le pierzi. Incearca sa nu le judeci si nici sa nu te superi prea tare cand rad de tine, si parerea mea este sa-ti mentii punctele de vedere in continuare si sa nu-ti fie rusine nicodata cu credinta ta. Eu sincer pentru persoanele care nu ma plac sau gasesc ceva de ras/batjocura la mine le zic o vorba din popor ''asta sunt si n-ai ce-i face, alta mama nu mai face''. De asemenea iti recomand sa te rogi pentru ele si vei vedea ca se va schimba simtitor atitudinea lor. Dumnezeu sa te ajute in tot ceea ce faci !

Ce nu au inteles persoanele de pe forum care m-au criticat este ca eu chiar le iubesc pe fetele astea.

Acestea fiind zise, imi reiterez cererea catre Admin.

[lore86]

in ultimele posturi fetele iti vorbeau frumos si te incurajau.nu cred ca e cazul sa te superi ptr ca nu te intelege toata lumea.atunci cand ai deschis threadul trebuia sa te astepti la asta.
daca primim si critica cu rabdare, ca sa nu zic cu bucurie, vei vedea ca vei primi putere.
Critica e buna, ca de multe ori are rolul de a ne smeri.asa ca ar fi bine daca te-ai folosi si de acele posturi.
nimeni nu-i perfect, toti avem greselile noastre si intempinam destule probleme la locul de munca.
asta e un semn bun:"daca ati fi din lume , lumea v-ar iubi".Asadar nu te necaji, inima sus, acolo la Domnul, de unde vine puterea si rabdarea.
Sus sa avem inimile!

Mi-a trecut supararea.
Dovada e faptul sunt aici inca.
Dar totusi doresc sa fie inchis acest thread.

Admin, daca esti pe receptie....