Barack Obama , a intors spatele lui Dumnezeu !

însă nu-ţi vei putea satisface curiozitatea asta decât, eventual, după ce vei trece şi tu dincolo.

Domnilor,unul dintre dvs are nume de imparat roman iar celalalt are drept semnatura un citat dintr-un imparat roman.Sper sa nu ma fac de ras in mijlocul acestei scurte conversatii in inima latinitatii :) Da,lumea se schimba,in bine sau in rau,sau in ceva diferit,este cert faptul ca se schimba.Sa va spun ce as dori sa nu se schimbe,sau ce incerc sa nu schimb printre ai mei,o sa creionez scurt cateva idei,prea multe de spus ar fi si timpul nu este aliatul meu acum.De la acei oameni am invatat si le multumesc pentru asta,peste timp si istorie.Nu a fost degeaba efortul lor.Lumea,in ansamblul ei,isi va urma calea pana la capat,sarcina mea ca si tata si cap de familie este sa am grija de familia mea si de oricine pot,cu toate ca nu voi putea eu nici salva si nici schimba lumea.Dumnezeu face asta si cand va veni ceasul vom avea un cer nou si un pamint nou,pentru copii Fagaduintei.

Mi-as fi dorit sa nu se schimbe mentalitatea lor despre munca.Erau adversari fara limite ai trandavie si mediocritatii,respingand mentalitatea lui ,,merge si asa"a compromisiului comun si facil.Cat timp faci ceva pentru Dumnezeu o faci,EL te-a pus acolo cu un scop si esti dator sa-ti faci datoria.Noi credem si azi ca Dumnezeu se uita la noi atat cand ne inchinam cat si cand muncim,datori fiind sa le facem pe ambele.Statornicia si competenta in profesie erau principii de baza,orientarea dupa aptitudini,in mod relist,dupa vocatie,nu dupa pretetii inchipuite,dupa doctrine inventate de tine ca sa-ti justifici esecul sau reusite in mod incorect.Dumnezeul are darul de a inlatura orice doctrina omeneasca care IL impiedica sa ajunga la inima fiintei.Singurul sens nobil in care suntem indreptatiti sa vorbim despre Credinta si munca este sa putem vorbi stiind ca ochii Sai patrunzatori sunt necontenit atintiti asupra noastra,si trebuie sa ne comportam in consecinta.Lenea este rusinea si cangrena sufletului si omul a gasit de-a lungul timpului multe metode sa-si justifice acesta pacatoasa inclinatie.Dumnezeu Atotputernic,Tatal Nostru Ceresc,a randuit ca Adam sa muncesca inca in stare de inocenta fiind si prin urmare nu va tolera o umanitate lenesa si mediocra,sclava a lasitatii ei,decazuta si fara curaj.Omul se naste pentru munca,la fel cum scanteia este nascuta sa se inalte.Cu toate acestea munca in sine nu trebuie sa devina in idol,un scop pervertit spre imbogatire aducatore de moarte spirituala,ci un mod de a-l glorifica pe Tatal Nostru,si punad munca la locul ei cu competenta si intelepciune,cu moderatie si eficacitate.Dumnezeu nu isi doreste sclavi nefericiti si oprimati,ci un popor al Sau care sa se comporte demn,cu bucurie si recunoastiinta, atat in viata spirituala cat si in ceea materiala.Orice beneficiu vei obtine prin munca cinstita este rodul harului Celui de Sus care binecuvanteaza pe cei ce ii aduc slava Numelui Sau prin modul cum isi indeplinesc menirea pentru care i-a pus in lumea asta.Toti sunt datori sa contribuie la bunastarea colectiva,toti fiind una si prin efortul lor Tatal sa fie slavit,pentru mila indurarilor Sale.

Mi-as mai dori sa nu se fi schimbat conceptia lor despre familie.Adica conceptia conform careia Dumnezeu sta in mijlocul ei iar familia este locul unde se deprind si unde este modelata prima data taria de caracter,credinta,cinstea si evlavia individului,barbat sau femeie.Un om crescut in ordine si disciplina,exigent cu el insusi,genereaza in mod natural buna randuiala in societate,acolo unde Cel deSus il va pune,conform talantilor ce ii vor fi dati,pentru a-si face datoria pe lumea acesta,pentru Dumnezeu. Sotul si sotia sunt egali din punct de vedere spiritual iar un camin fara grija si dragostea materna este de neconceput dar noi credem ca barbatul este capul familiei,el decide in ultima instanta.Sotul nu isi poate constrange sotia ci este dator sa-i explice ratiunile sale si sa tina cont de opinia sa,el insa avad responsabilitatea decizie finale,pentru care va raspunde in fata lui Dumnezeu.Sotia trebuie sa inteleaga rolul ei si sa-si indeplineasca chemarea de mama,sotie si lucratore.Credinta este liantul lor,fara ea sunt rupti,in conflict,individualisti si dezbinati.Este de preferat un trai auster si calculat,chiar daca ai primit mari bincuvantari financiare,noi credem ca lui Dumnezeu ii place moderatia si economia si nicidecum risipa si inconstienta,fastul si desfranarea.Si aici trebuie sa fii precis in ceea ce faci,destinele celor care sunt in grija ta de tata tin de tine iar Biblia da marturie ca noi suntem copii unui Dumnezeu al preciziei,nu al intimplarii si al hazardului.Sa pui deoparte si sa investesti intelept si profitabil este un dar al omului chibzuit si muncitor,sa ramii om echilibrat cand altora luminile stralucitore ale lumii le fura mintile pentru totdeauna.

Mi-as mai dori sa nu se schimbe conceptia lor despre credinta,cel putin la ai mei,nu doresc sa vorbesc despre altii,nici nu stiu prea bine iar Dumnezeu decide si acolo si stie EL mai bine.In Biserica toate lucrurile trebuie sa fie curate,simple,cat mai indepartate de elementele si fastul acestei lumi.Daca credinta este spirituala,curata,simpla si umila,dupa cum intradevar asa este si Evaghelia,asa va fi si trairea credinciosului.Dumnezeu est Duh si trebuie sa i-te inchini in Duh.Asta inseamna ca desi EL este prezent pretutindeni,EL este in mintea si inima fiecarui om care ii iubeste Cuvantul si care se increde in promisiunile Sale,oriunde exista o inima libera de lume si care-l asteapta cu bucurie.Prin urmare desi suntem straini si trecatori prin lumea asta,noi nu suntem nicaieri straini ci fiecare palma de pamint ne poate fi casa pentru o vreme,pentru ca Dumnezeu este pretutindeni si ne aude oriunde,toiagul si nuiaua Sa fiind vesnic sprijin al nostru.Mereu a veghat asupra noastra si stim ca o va face pana la capat,in EL nu este umbra de schimbare.Caci traim prin credinta,care este o incredere in cele nevazute.Din pamint am plecat si acolo ne vom intoarce,cand Tatal ne va chema inapoi din lupta in care ne-a pus in lume asta.Plecarea nu ar trebuie sa fie o tristete ci un motiv de imbratisare pentru ca plecam acasa,vremelnic despartiti de trupul trecator dar vesnic impreuna,dupa cum EL va decide.

Domnilor,acestea sunt lucruri din trecut,pot parea stranii si bizare pentru dvs,depasite si de neinteles.Va inteleg.Lumea se va schimba iarasi si iarasi,cum o amesteca stapinul ei vremelnic,eu nu vreau sa ma schimb,ai mei nu vreau sa se schimbe.Urmariti lucrurile despre care spuneti ca nu pot fi crezute si ganditi-va la cele pe care de-a lungul timpului le-ati acceptat atat de usor.Cea mai mare lupta pentru un crestin este sa-l marturiseasca pe Hristos dar sa aibe grija sa nu traiasca ca si cum acesta ar fi neputincios sa lucreze in el si prin el.Dvs probabil aveti alt drum in acesta lume,faceti cum credeti de cuviinta si la final,sau mai devreme,veti vedea ceea ce Apostolul Pavel numea cunoasterea pe deplin.Sa stiti ca raman acestea trei:credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu sa va calauzesca pasii.

[DragosP]

În prealabil postat de Kronos

Sunt curios dacă până la sfârșitul vieții măcar unul dintre cei care l-au judecat acum pe Obama îi va întoarce și el spatele lui Dumnezeu.

Şi cu ce te-ar ajuta să ştii că da sau că nu?

[Kronos]

În prealabil postat de N.Priceputu

însă nu-ţi vei putea satisface curiozitatea asta decât, eventual, după ce vei trece şi tu dincolo.

Şi cu ce te-ar ajuta să ştii că da sau că nu?

Era retorică. Nu sunt deloc curios ce se va întâmpla cu viziunile dvs. spirituale, ci doar atrăgeam atenția mai elegant că s-ar putea ca într-un moment al vieții dvs. să întoarceți și voi spatele lui Dumnezeu. Și-atunci degeaba vă ambalați atâta că Obama nu l-a pomenit pe Dumnezeu. Chiar nu ați învățat nimic din pățania lui Petru care se bătea cu pumnul în piept că nu-l va părăsi niciodată pe Iisus? Cam așa se mândresc acum și cei care-l critică pe Barack, indiferent dacă pe forumul ăsta sau în America, neștiind ce-i așteaptă pe ei, poate.

Personal, n-am zis nimic de Obama. Mai bine un necredincios cinstit, decât un credincios prefăcut. Primul, chiar fără s-o ştie, e mai aproape de Dumnezeu.
Şi ai dreptate, e foarte riscant să judeci pe altul. Pedeapsa e, de multe ori, că te lasă Dumnezeu să cazi în acelaşi păcat.