Ati avut vreodata sentimentul... ?

[myself00]

În prealabil postat de ucenic

Sa-L fac cunoscut pe Hristos si Cuvantul Lui.

Cui? Negresit, cei ce sunt din Dumnezeu, asculta Cuvantul lui Dumnezeu.

să înțeleg că dvs sunteți genul de epistolar care încearcă să-și reliefeze paroxismul preconizându-și dihotomia față de adevăr și credință...

n-aș putea decât să-i compătimesc pe cei care apartin dintru aceași tagmă...

[catalin2]

În prealabil postat de ucenic

Sa-L fac cunoscut pe Hristos si Cuvantul Lui.
Cui? Negresit, cei ce sunt din Dumnezeu, asculta Cuvantul lui Dumnezeu.

Mai pe scurt prozelitism penticostal/neoprotestant sub umbrela ecumenismului. Pentru ca fiecare poate propovadui doar ceea ce crede, ce a invatat din cultul sau. Noi ortodocsii propovaduim drepta credinta, altii invataturi gresite, in cazul de fata rataciri penticostale, neadevaruri despre divinitate.

În prealabil postat de ucenic

Sa-L fac cunoscut pe Hristos si Cuvantul Lui.

Cui? Negresit, cei ce sunt din Dumnezeu, asculta Cuvantul lui Dumnezeu.

ucenicule tu esti un fel de smurd, sau pompier salvator al natiunii ortodoxe,s-au mai bine zis salvator de mina,tu scoti,ortodocsii la lumina dupa ce mina sa prabusit ca 'de a fuctionat citeva mi de ani fara ajutorul tau de salvamontist carpatin, de nu erai tu, trebuia ca cineva sa te inventeze.dupa cum esti de mestecus[vorbesti mereu neintrebat mestecindu-te unde nu ai traba]facind interventii in toate si in tot,prea te asemeni cu penticostalul din coiciu.ai schimbat putin optica, cea care nu a dat deloc rezultate,asigurindu-ti chiar repetarea citor-va banari cu suces.

[Yasmina]

În prealabil postat de bluester

Ati avut vreodata sentimentul ca, noi crestinii ortodocsi ne imputinam din ce in ce mai mult ?
Vreau sa spun ca , de ceva timp , observ ca multe persoane (crestin ortodoxe) sunt foarte indiferente fara de Biserica (mai exact , nu vor sa sa aiba tangente cu Biserica); Alte persoane se smintesc foarte usor ,chiar si din cauza unor lucruri marunte, si imediat il ponegresc pe Dumnezeu. Un alt lucru , ce ma face sa am acest sentiment , este ca : acum cateva zile , m-am intalnit in autobuz cu o femeie - care tot incerca sa ma atraga catre secta ei (apartinea de martorii lui Iehova) , insa , nu am stat mult sa combat ereziile ei , pentru ca am mers doua statii... si ma gandesc , ce s-ar fi intamplat , daca in locul meu ar fi fost cineva naiv si care ar fi ascultat-o pe acea eretica....
Vreau sa stiu daca mai este cineva care are acelasi sentiment pe care il am eu acum... sau macar daca a avut vreodata acest gand. Imi pare rau , sa stiu , ca pe viitor nu o sa mai fie atat de multa lume credincioasa , precum in prezent.

Eu traiesc cu acest sentiment de ani de zile,mai ales ca numai eu si cu tatal meu vitreg mai reprezentam ortodoxia in familie,deci...

In aceste vremuri suntem incercati ca argintul, spunea un duhovnic. Nu mai putem fi caldicei. Ori intelegem ce e Ortodoxia si o aparam in primul rand prin exemplul personal, ori alergam dupa avantaje materiale si , de dragul acestora, facem tot felul de compromisuri pentru a intra in gratiile unor persoane dubioase care ne pot influenta din aproape in aproape trairea credintei crestine ortodoxe.

Sa ne rugam sa avem curajul sa fim noi insine, sa avem pacea interioara, multumindu-ne cu mai putin, asa cum ne rugam in rugaciunea:
,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Sa avem curajul de a infrunta cuvintele urate ale celor care nu sunt de acord cu modul nostru de viata si de a ne asuma crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu in vederea mantuirii. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea puterea si taria de a face alegerile cele bune in fiecare moment cand suntem ispititi sa facem cele neplacute lui Dumnezeu.

Sa nu uitam ca prieteniile rele strica naravuri bune. Sa nu acceptam sa ne imprietenim cu persoane care ne influenteaza negativ si care nu au ca reper credinta dreapta.

Am intalnit chiar persoane ortodoxe care pareau interesate de credinta, veneau la biserica, dar de cate ori aveau ocazia relativizau toate adevarurile crestine. Daca suntem nevoiti sa discutam cu asemenea persoane, e nevoie sa avem trezvie permanent, pentru a nu aproba ceea ce nu este de aprobat si pentru a nu sminti prin lipsa noastra de atitudine. Nu negam adevarurile Bisericii noastre de dragul unei prietenii, caci astfel, in loc sa-l atragem si pe prietenul nostru spre mantuire, ne lasam atrasi spre iad.

Sa ne cream un scut protector pentru astfel de situatii. Nu e bine sa ne avantam in discutii contradictorii cu membrii ai unor secte care vor sa-si propovaduiasca ereziile lor. Nu avem taria Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava pentru a face fata tuturor ispitelor care ne pot aparea in urma unor astfel de discutii.
Sfântul Ioan cel Nou -

[costel]

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.

[ucenic]

În prealabil postat de costel

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.

Subscriu. Domnul sa te binecuvinteze!

În prealabil postat de costel

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.

Ai dreptate, nu vreau sa judec, doar va spuneam şi vouă ce "mi se întâmplă"...

Referitor la prieteni care nu sunt sau nu trăiesc ortodoxia aşa cum credem noi că ar trebui - eu una nu îmi pun obiectivul de a mă separa de ei. Pe de o parte aş rămâne foarte singură, pe de alta au şi ei părţi bune de care putem beneficia... Sunt de acord că nu este constructiv să intrăm în polemici cu asemenea oameni privind credinţa noastră, în schimb ne putem ruga pentru ei pentru a-i lumina Dumnezeu să meargă pe calea cea bună.
Este foarte posibil ca relaţiile cu ei să se termine "de la sine", nu ţin cu dinţii de ele, dar nici nu îi privesc ca pe nişte potenţiali duşmani.

Am găsit într-o carte recomandarea de a nu le spune celorlaţi sfaturile pe care le primim noi de la duhovnic, cel puţin nu toate, sau cele care ni se recomandă să le păstrăm pentru noi:

"Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie rişti să le banalizezi; rişti ca ele nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sînt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micşorezi importanţa. Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvîrşirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini. De aceea Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de
a le exemplifica prin viaţa lor"

[ucenic]

În prealabil postat de Annyta

"Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie rişti să le banalizezi; rişti ca ele nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sînt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micşorezi importanţa. Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvîrşirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini. De aceea Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de
a le exemplifica prin viaţa lor"

Cu adevarat Fericit de Hristos a fost acest Augustin, cata vreme intelepciunea Invatatorului sau, s-a revelat in el.

On topic:
Frustrarea apare cand gandim despre ceea ce trebuie sa facem dar piere indata atunci cand am faptuit.