cum stii ca el/ea e alesul/a?

[gabriela8]

În prealabil postat de ai2

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

Eu cred ca cei care sufera si trec dintr-un necaz in altul sunt iubiti de Dumnezeu si Dumnezeu ii tine aproape ca sa ii mantuiasca.
In scghimb cei care nu duc lipsa de nimic si nici credinta nu au, pot fi uitati de Dumnezeu, adica ii lasa "sa zaca in pofta inimii lor" si este un lucru grav. Pentru faptele lor bune sunt rasplatiti pe pamant si la urma judecata...
Deci sa nu privim trunchiat cum ca cei credinciosi sufera si nu se merita sa mai crezi in Dumnezeu. Insusi Dumnezeu a suferit si a murit pentru noi, iar in ortodoxie suferinta are un rol pedagogic si mantuitor pentru cei care inteleg si invata din necazuri!

[anna21]

Mi-am propus sa nu mai intru in subiecte sentimentale, dar curiozitatea (curiosity killed the cat.. sper ca nu ma ranesc rau) m-a impins aici unde gasesc stupefiata mesajele Casianei.

Casiana este exact ca sotul meu (minus plansul, desigur). Despre depresie nu stiu.. nu-mi dau seama.
El este atent (la suprafata, ca nu asculta niciodata cu adevarat) si civilizat, primesc cele mai extraordinare cadouri, nu-mi lipseste nimic teoretic.
Ajuns acasa este ca o oala in care fierbe apa.. mormaie, colcaie.. nu are stare, se plictiseste, viata de familie nu-i satisface nevoile. Dar nici nu-l tin.. usa e deschisa, pleaca, vine cand vrea, fara rost, fara scop.
Si la fel il suspectez ca ne-am casatorit el avand in minte doar amintirea unei iubiri. Care amintire probabil s-a sters si aceea intre timp.
Banuiesc ca in felul lui sufera. Nu voi afla niciodata cat si cum sufera.. dar mai aflu cate ceva despre asta de la Casiana. Si nu-mi imaginam ca este asa de rau! Chiar ma simt prost acum.

De aceea sunt ff curioasa: Casiana, pe tine ce te-ar multumi? Ce iti doresti cu adevarat?
Dincolo de libertate.
Sotul meu are libertate destula, chiar dupa standarde liberale... Dar altceva, de ce ai nevoie? Ce-ti alina tristetea, ce poate face el pt tine (nu sa dispara, asta e exclus.. ceva fezabil )

Eu am considerat ca sufera de "tristete metafizica" (nu radeti de mine) si ca trece de la sine.. dar vad ca s-ar putea sa fiu eu cauza.

@ Jane
Cred ca mi-ar folosi si experienta ta , daca simti ca m-ai putea ajuta.

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de ai2

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

cei care cred in Dumnezeu,sunt testati ca si Iov,li se testeaza credinta,prin oferirea de greutati,suferinte.Si de asemenea celor pe care ii iubeste Dumezeu,le ofera boli sau suferinte ca sa isi spele pacatele,sa se curete duhovniceste. altii se roaga pentru sufletul tau.In fiecare duminica la slujba ne rugam pt binecredinciosi,adica si pt tine si altii care spun ca nu cred.Prin aceasta polemica,tu strigi dupa ajutor,vrei sa ti se dovedeasca existenta Lui,dar fiule,tocmai pt ca Il cauti ,Il vei gasi.Dumnezeu sa fie cu tine,iar tu sa Il ai in inima!Doamne-ajuta!

[nela_27]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

Nu stiu ce inseamna faptul ca el ''nu corespunde deloc''.
Si, la fel ca si Fani, nu cred ca nu poti sa iubesti la 33 de ani. Iubirea nu are varsta. Daca insa visezi la o iubire ca in filmele de la tv, cu siguranta vei fi dezamagita. Iubirea crestina e diferita de cea din telenovelele de la tv. Este o iubire intermediata de Dumnezeu.

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

Cred că este bine, dacă se poate, să ceri şi sfatul părinţilor tăi.

[AlinB]

Da, probabil casatoria e mai grea, depinde si de firea fiecaruia spre ce are aplecare, depinde cu cine s-a casatorit, depinde in ce manastire a ajuns..etc.

Nu ne-ai spus de ce consideri ca persoana care ai intalnit-o nu e persoana potrivita..

[Florin-Dragoi Tm]

Nu sunt de acord cu ce a spus cineva mai sus ca daca Dumnezeu nu da un semnal negativ inseamna ca e OK si ca acela e sotul potrivit. Cred ca pot sa nu apara semnale negative. Unii primesc avertizari negative de la Dumnezeu iar altii nu, depinde de voia Lui. Cei care nu primesc, cred ca patesc asa pentru ca trebuie sa isi exerseze discrenamantul (o fi unul din motive, Dumnezeu le stie in cazul fiecaruia). Daca te bazezi doar pe neexistenta unui semnal negativ poti sa te autoamagesti.

[luminita-]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

dupa parerea mea,din moment ce ai intalnit persoana care te iubeste stai alaturi de el...e mai bine asa decat sa iubesti tu pe altul iar el sa nu te iubeasca pe tine...oricum sa nu uiti ca daca el nu corespunde idealului tau de barbat si daca nu te iubeste asa cum vroiai tu,nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul...stai alaturi de el,e pacat sa-l pierzi din cauza indeciziei tale care poate fi doar de moment

[casiana]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

Eu iti pot spun din proprie experienta ca nu e bine nici daca doar el te iubeste. Nimeni nu traieste viata ta, conteaza doar ce simti tu!
Sunt casatorita de un an de zile si mi se intampla foarte rar sa nu adorm plangand. Si asta nu pentru ca nu as avea un sot bun, dar pentru ca nu simt ce ar trebui sa simt si mai ales ca am ales sa ma casatoresc mai mult la indemnul celor apropiati, pentru ca eu nu eram pregatita pentru pasul asta. E baiat bun, credincios, are grija de mine, imi vorbeste frumos, ma ajuta in absolut toate ale casei…tin la el, dar nu-l iubesc. Nu stiu daca va puteti inchipui chinul meu prin care trec zilnic, pentru ca la prima vedere suntem un cuplu perfect, o familie perfecta…fara certuri, fara cuvinte urate..dar cu multe lacrimi. Amandoi suntem destul de retinuti in a ne impartasi sentimentele unul altuia, poate asa e si normal, dar asta ne va separa sau ne va instraina mult mai mult decat suntem acum. Suntem doi oameni care nu mai avem nimic in comun si chiar daca nu exista violenta de niciun fel asta nu inseamna ca exista linsite, fericire, implinire.
Eu sufar foarte mult, dar va inchipuiti ca si sotul meu simte asta si sufera la fel de mult desi ma iubeste si si-a dorit din toata inima sa se casatoreasca cu mine. Pentru mine casncia asta nu e decat un chin, un mare chin. In fiecare zi ma gandesc de ce m-am casatorit daca imi era bine inainte? Nu stiu daca sunt singura care trece prin asa ceva, dar cert este ca nu doresc nimanui asta si cand imi aud prietenele ca vor sa se casatoreasca primul impuls ar fi sa le opresc, sa le zic sa se gandeasca mai bine inainte de a face asta.. deci nu cred ca pentru toata lumea casatoria e o povara...pentru mine sigur este. De foarte multe ori simt ca suntem doi oameni care nu prea avem nimic in comun si ma gandesc cu teama ca daca acum la inceput e asa de greu,cum va fi pe viitor?Imi doresc sa-mi gasesc linistea, sa fiu eu insami, sa nu trebuiasca sa ma prefac ca-mi pasa ca a venit acasa, ca e ziua lui..as prefera singuratatea decat casnicia pe care o am. M-am tot intrebat cati din cei casatoriti trec prin asa ceva? Si ma refer aici si la soti si la sotii? Cati procedeaza ca mine stand la serviciu pestre program doar pentru a nu ajunge acasa? Ma apasa si ma oboseste foarte tare dependenta lui de mine si nu pot sa fac decat sa evit sa stam foarte mult timp impreuna... imi doresc sa fiu singura cat mai mult timp, singura ..eu si gandurile mele, atat.

Poate credeti ca exagerez, poate ati fi tentati sa-mi ziceti ca trebuie sa apreciez ce am langa mine, dar nu pot..pur si simplu nu pot... Desi multa lume uita, este f adevarat ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Nu stiu, poate noi suntem pentru barbati doar niste redute de cucerit si odata cu casatoria au impresia ca s-a terminat batalia pentru castigarea noastra.
Primele zile, saptamani dupa casatorie am trait doar cu gandul la divort, doar asa reuseam sa ma linistesc, stind ca exista o solutie ca acest chin sa nu dureze o viata intreaga. Nu am avut curaj sa divortez, imi este mila de el, stiu ca nu merita asta, dar ce sa fac daca prezenta lui langa mine imi provoaca atata suferinta?daca ma simt robita, impovarata si ravasita? Nu stiu ce e de facut.. Mai e ceva de facut?

Inchei prin a-ti spune ca ce simti tu e important, poti sa nu tii cont de ceea ce zic eu acum, eu sunt doar o fata care a trecut prin multa suferinta...atat. Prin suferinta provocata de faptul ca nu am cugetat suficient de mult inainte sa ma casatoresc. Stiu ca pentru multi casatoria este o mare implinire, pentru mine doar o povara

[ella87ella]

În prealabil postat de casiana

Eu iti pot spun din proprie experienta ca nu e bine nici daca doar el te iubeste. Nimeni nu traieste viata ta, conteaza doar ce simti tu!
Sunt casatorita de un an de zile si mi se intampla foarte rar sa nu adorm plangand. Si asta nu pentru ca nu as avea un sot bun, dar pentru ca nu simt ce ar trebui sa simt si mai ales ca am ales sa ma casatoresc mai mult la indemnul celor apropiati, pentru ca eu nu eram pregatita pentru pasul asta. E baiat bun, credincios, are grija de mine, imi vorbeste frumos, ma ajuta in absolut toate ale casei…tin la el, dar nu-l iubesc. Nu stiu daca va puteti inchipui chinul meu prin care trec zilnic, pentru ca la prima vedere suntem un cuplu perfect, o familie perfecta…fara certuri, fara cuvinte urate..dar cu multe lacrimi. Amandoi suntem destul de retinuti in a ne impartasi sentimentele unul altuia, poate asa e si normal, dar asta ne va separa sau ne va instraina mult mai mult decat suntem acum. Suntem doi oameni care nu mai avem nimic in comun si chiar daca nu exista violenta de niciun fel asta nu inseamna ca exista linsite, fericire, implinire.
Eu sufar foarte mult, dar va inchipuiti ca si sotul meu simte asta si sufera la fel de mult desi ma iubeste si si-a dorit din toata inima sa se casatoreasca cu mine. Pentru mine casncia asta nu e decat un chin, un mare chin. In fiecare zi ma gandesc de ce m-am casatorit daca imi era bine inainte? Nu stiu daca sunt singura care trece prin asa ceva, dar cert este ca nu doresc nimanui asta si cand imi aud prietenele ca vor sa se casatoreasca primul impuls ar fi sa le opresc, sa le zic sa se gandeasca mai bine inainte de a face asta.. deci nu cred ca pentru toata lumea casatoria e o povara...pentru mine sigur este. De foarte multe ori simt ca suntem doi oameni care nu prea avem nimic in comun si ma gandesc cu teama ca daca acum la inceput e asa de greu,cum va fi pe viitor?Imi doresc sa-mi gasesc linistea, sa fiu eu insami, sa nu trebuiasca sa ma prefac ca-mi pasa ca a venit acasa, ca e ziua lui..as prefera singuratatea decat casnicia pe care o am. M-am tot intrebat cati din cei casatoriti trec prin asa ceva? Si ma refer aici si la soti si la sotii? Cati procedeaza ca mine stand la serviciu pestre program doar pentru a nu ajunge acasa? Ma apasa si ma oboseste foarte tare dependenta lui de mine si nu pot sa fac decat sa evit sa stam foarte mult timp impreuna... imi doresc sa fiu singura cat mai mult timp, singura ..eu si gandurile mele, atat.

Poate credeti ca exagerez, poate ati fi tentati sa-mi ziceti ca trebuie sa apreciez ce am langa mine, dar nu pot..pur si simplu nu pot... Desi multa lume uita, este f adevarat ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Nu stiu, poate noi suntem pentru barbati doar niste redute de cucerit si odata cu casatoria au impresia ca s-a terminat batalia pentru castigarea noastra.
Primele zile, saptamani dupa casatorie am trait doar cu gandul la divort, doar asa reuseam sa ma linistesc, stind ca exista o solutie ca acest chin sa nu dureze o viata intreaga. Nu am avut curaj sa divortez, imi este mila de el, stiu ca nu merita asta, dar ce sa fac daca prezenta lui langa mine imi provoaca atata suferinta?daca ma simt robita, impovarata si ravasita? Nu stiu ce e de facut.. Mai e ceva de facut?

Inchei prin a-ti spune ca ce simti tu e important, poti sa nu tii cont de ceea ce zic eu acum, eu sunt doar o fata care a trecut prin multa suferinta...atat. Prin suferinta provocata de faptul ca nu am cugetat suficient de mult inainte sa ma casatoresc. Stiu ca pentru multi casatoria este o mare implinire, pentru mine doar o povara

Imi pare rau Casiana,m-a impresionat mult mesajul tau si sinceritatea ta si curajul de a povesti prin ceea ce treci.
Chiar nu stiu ce sfat ti-as putea da .
Ai grija de tine!