Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

intrebarea mea este: de ce nu apara ortodocsii (nu ortodoxistii ca sa nu confundam) "ortodoxia" lor cu argumente reale, spre exemplu prezenta Duhului Sfant in viata lor? Nu crezi ca daca ar fi asa toti i-ar crede fara nici un fel de indoieli?

Doamnă Mihaela, vă înşelaţi privind lucrurile distorsionat. Nu eu sau alţii trebuie să aducem argumente, deja le-am adus apropo, ci aceia care au venit cu pozele acelea şi cu interpretarea lor fabulantă la acele poze. Înţelegeţi? Asta este ordinea lucrurilor!! Ei trebuie să îşi susţină interpretările şi veridicitatea fotografiilor şi a interpretării lor! Iar cei care vin în public cu astfel de iniţiative se supun deîndată criticii publice, care este legitimă, şi a fost făcută în mod legitim şi corect, având în vedere argumentele care au fost aduse din partea criticii.

[Decebal]

În prealabil postat de Miha-anca

Tipic ortodoxiei este sa vorbeasca despre Dumnezeu cel care L-a experiat in viata sa, si anume sfintii. Duhul Sfant se arata doar celor curati la inima si ajunsi la un inalt nivel de spiritualitate, aidoma Sf. Ioan Maximovici, a Pr. Mina Dobzeu si a multor altora care si-au dedicat viata rugaciunii.

Cand aparatul de fotografiat surprinde pe pelicula lumina in apropierea acestor persoane, lucrul se intampla cu ingaduinta lui Dumnezeu, ca noi, cei pacatosi, sa putem vedea cu ochii nostri la ce grad de sfintenie poate ajunge cel, care este mare iubitor de Dumnezeu: (...)

Daca unul intre acestia, care au vazut lumina, ne avertizeaza si ne spune sa nu luam drept bune fotografiile, pe care s-a surprins lumina, atunci este alteva; dar nu ascult de unul, care doar a auzit de lumina; sau de unul, care prin nu stiu ce practici orientale, a ajuns sa vada ceva ce seamana a fi lumina. E bine sa nu amestecam borcanele, domnilor!

Doamnă Miha-Anca, ce susţineţi dumneavoastră şi eu susţin.

Teza care se vehicula aici, dar se vede că iar aţi citit firul pe diagonală, era că din moment ce ochii umani pot surprinde o astfel de lumină minunată, şi aparatul de foto poate să o surprindă pe peliculă. Întrebarea pe care am pus-o, şi nu doar eu, pe lângă multe alte întrebări pe care le-am pus şi la care nu a răspuns nimeni concludent, este dacă în acele poze cu botezul au apărut acele "fiinţe de lumină" atunci de ce acea lumină, chipurile fiind la faţa locului în mod real, nu a mai fost văzută de nimeni altcineva decât de pelicula aparatului? Întrebarea este foarte logică şi simplă! Chiar nu înţeleg de ce unii trebuie să complice lucrurile?

În prealabil postat de Miha-anca

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.


Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

Dumnezeu n-a facut nimic inutil. Din punct de vedere anatomic ochii oamenilor si cei ai animalelor se aseamana foarte mult. Nu sunt la fel pentru ca, de exemplu, omul n-are nevoie de o vedere aproape perfecta, ca a vulturului. Dar un animal de prada, cu siguranta vede mai bine decat omul.

Si fiziologia este asemanatoare (nu identica dar nu in favoarea omului, in primul rand). Si cu adevarat si ochii oamenilor si cei ai animalelor sunt creatia lui Dumnezeu.

Omul vede mai prost decat vulturul, dar ceva mai colorat decat cainele. Specialistii ne spun ca albinele, de exemplu, vad lumea florilor mult mai colorata si mai frumoasa decat noi.
Referitor la simtul vazului (si nu numai), biologii vorbesc despre adaptarea acestui organ de simţ la nevoi.
Asa ca, afirmatia domnului cu nume de forum N. Priceputu nu este deloc „abracadabranta”.

<<Cainii par sa aibe o vedere dicromatica, ei pot vedea numai o parte a spectrului cromatic. Oamenii au vedere tricromatica, ceea ce inseamna ca pot vedea intregul spectru de culori.
Cainilor le lipseste capacitatea de a distinge culorile de la verde la rosu. Asta inseamna ca daca teoria este corecta, ei disting umbre de culoare galbena si albastre. Deocamdata este imposibil sa-i intrebam si de aceea nu stim inca exact daca ei vad culorile in acelasi fel cu oamenii. Desigur, e greu de spus daca este asa de important pentru caini sa distinga culorile.>>
http://goofypet.radgs.com/Article.csp?id=26


<<Oamenii, primatele, insectele, pestii, unele reptile si majoritatea pasarilor percep culorile.>>

http://www.animalutul.ro/trendy/tehn...-animale/1867/


<<DE CE VEDEM ÎN CULORI?
Retina conţine două tipuri de celule sensibile la lumină: conurile şi bastonaşele. Distribuţia acestora poate fi văzută în imaginea de mai jos. Ceea ce se observă cu uşurinţă este că cele mai numeroase sunt bastonaşele.
Nu toate animalele văd la fel cum vedem noi. Păsările, de pildă, au patru ori cinci tipuri distincte de conuri, ceea ce le permite acestora un contrast mai bun între culori şi observarea unor detalii care pentru noi sunt imposibil de văzut.>>


http://www.scientia.ro/biologie/37-c...l-vazului.html

Fragmente din VEDEREA-ANIMALELOR

<<Pisicile, fiind prădătoare nocturne, şi-au dezvoltat vederea în întuneric foarte mult.
Ochii pisicilor au mai multe bastonaşe şi mai puţine conuri decât noi, însemnând că în timp ce noi avem o percepţie mai bună a culorilor ele pot detecta mişcarea mai bine. Însa ele nu pot vedea obiectele apropiate foarte bine. Totuşi percep culorile: auriu, verde, portocaliu, galben, albastru, violet.>>

<<Ochii noştri funcţionează de la 7000 de angströmi până la 4000 de angströmi, din roşu până în violet, dar ai albinei pot vedea în ultraviolet până la 3000 de angströmi. Aceasta duce la o serie de efecte interesante. În primul rând, albinele pot face o distincţie între multe flori care nouă ni se par la fel, trebuie să ne dăm seama că, culorile florilor nu au fost inventate pentru ochi noştri, ci pentru ai albinelor; ele fiind semnale pentru atragerea albinelor către o anumită floare.>>
<<Dacă am putea vedea florile aşa cum le văd albinele, ele ar fi încă mai frumoase şi mai variate!>>
http://ro.scribd.com/doc/10036238/VEDEREA-ANIMALELOR

Aparent Off-topic

<<Domnul ne iubeşte fără sfârşit pe noi, păcătoşii, şi dă omului pe Duhul Sfânt, şi prin Duhul Sfânt sufletul cunoaşte pe Domnul şi îşi găseşte fericirea în El, Îi mulţumeşte şi-L iubeşte, şi în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume şi doreşte cu tărie ca toţi oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuşi doreşte aceasta pentru toţi.

Însă, într-adevăr, aceasta este cu putinţă numai prin har, chiar şi într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc.

Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creştinii ortodocşi, suntem norocoşi pentru că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Ne-a învăţat Duhul Sfânt. El ne învaţă să-i iubim pe vrăjmaşi.>>
(Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>>


Fara sa ne simtim jigniti, uitati ce ne propune un text de pe site-ul nostru crestin ortodox:

<<Experienta stiintei moderne dovedeste ca animalele pot fi mai mult decat s-a crezut multa vreme despre ele. Fara sa acceptam unele exagerari care se fac in acest sens, potrivit carora animalele pot deveni superioare omului, tinem totusi sa amintim un pasaj interesant al Psalmistului. In psalmul 103, "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu hrana lor". Iata un amanunt de scandal atat pentru materialisti, cat si pentru misticii minori care, atribuind omului trairea metafizica, gandeau ca l-au separat pentru totdeauna de lumea animala. Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija, deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeste porunca sa ia cu sine in corabie nu doar din "animalele curate", ci chiar si din cele "necurate", cate o pereche, "ca sa le pastreze soiul pentru tot pamantul" (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: "oameni si dobitoace vei izbavi Doamne" (Ps. 35, 6).>>



<<Iata, in cateva cuvinte, ratiunea dupa care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rau decat dobitocele si chiar decat dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales in epistolele pauline: "Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti; fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate" (Rom. 6, 16). "Caci si noi eram alta data fara de minte [fara ratiune, ca si dobitoacele], neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul; iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mantuit nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 3-4).>>



<<Daca am vazut ca si animalele se roaga (si se stie ca au si constiinta mortii), despre om trebuie sa spunem ca el nu numai ca se roaga, ci are posibilitatea sa devina ca si Dumnezeu, si nu numai ca are constiinta mortii, dar are puterea, data de Hristos, sa devina nemuritor! Asadar, ceea ce il deosebeste pe om de dobitoc, este calitatea de a-si insusi o invatatura concreta si corecta despre Dumnezeu, pe care sa o transmita si altora. Omul are sadita in fiinta sa nevoia de a raspandi stiinta despre Dumnezeu, exprimata in psalmul 50: "invata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce". Indeplinind aceasta conditie, omul incepe sa nu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.>>

Ierodiacon Savatie Bastovoi, „Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului”
http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html

În prealabil postat de catalin2

Asa este, doar glasul nu il auzeau, lumina au vazut-o toti, eu imi amintisem gresit.

NU, nu v-ati amintit gresit.
In Faptele apostolilor 9,7 se spune ca cei care-l insoteau pe Saul au auzit glasul Mantuitorului Hristos, dar n-au vazut lumina.
<<Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni.>>

<<Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s'au înfricoşat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit.>> (Fapte 22,9) (In capitolul 22 in care” Pavel se apără în faţa Iudeilor din Ierusalim; mărturiseşte cum s'a convertit şi cum a fost trimis la neamuri. Pavel şi tribunul roman.”)

<<în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi al celor ce mergeau cu mine. Şi căzând noi toţi la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă;>>(Fapte 26, 13-14) (In cap. 26 in care ”Pavel se apără în faţa lui Festus şi a regelui Agrippa; amândoi îl găsesc nevinovat.”)


Imi pare rau ca, atunci cand am scris pe topic, din Faptele apostolilor, capitolul 9, am citat doar versetele 1-6 in care e prezentat Saul. (Biblia nu se citeste doar pe bucatele; cand citim si trimiterile de la fiecare verset, avem o imagine completa a aceea ce a vrut Dumnezeu sa ne transmita. Si poate important ar fi sa nu ne grabim. M-am grabit si am gresit.)

Asa gresim si iii smintim si pe ceilalti. Inca o data, pentru toti cei care au citit, va rog frumos sa ma scuzati.
Suntem responsabili pentru cuvantul rostit si/sau scris.

Poate privind asa lucrurile, prin prisma responsabilitatii cuvantului (rostit sau scris) nu ne-am mai certa, nu ne-am mai arunca vorbe (de ocara) nu ne-am mai privi in oglinzi strambe. Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini si prin fapte, gandire, iubire… nu numai prin Botezul ortodox care a ajuns sa fie „fotografiat” ca marturie pentru veridicitatea lui. Cu asa MARTURIE, nu e de mirare ca ne certam si ne impartim in tabere, desi Apostolul Pavel ne spune sa nu fim dezbinati si sa nu dezbinam Biserica.

Ma adresez acum tuturor forumistilor de pe acest topic si va rog frumos sa nu va suparati.

Poate recititi comentariul parintelui Petru Pruteanu (referitor la „minunea” cu botezul etc.), chiar daca din prima, nu sunteti de acord cu ce scrie acolo.

Poate, n-ar fi rau, sa cititi atent si cu sufletul si cu mintea, ce scriu Sfintele canoane despre Botez. Chiar nu mai sunt importante? Din Sfintele canoane nu reiese CLAR ca botezul romano-catolic nu este valid/ dar nici ca ar fi valid. Sunt nuanţe. Trebuie citit, inteles. Si oricum, trebuie sa apelam la un duhovnic.
Poate n-ar fi rau sa recitim din sfintii parinti despre minuni, idoli, idolatrie, false minuni etc.

Revenind la poza topicului, cred ca ideea e din aceeasi categorie (si sunt si altele dar acum n-am avut vreme sa caut) cu topicul: „Intoarcerea raului Iordan – numai pe stil vechi”. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15960
<<Raul Iordan se intoarce, imaginile acestea sunt elocvente. Dumnezeu ne trimite un semn pentru noi necredinciosii. Data este aceasi ca si acum 2000 de ani, de Boboteaza pe stil vechi.>>


Daca ortodoxia are nevoie de astfel de dovezi pentru a demonstra validitatea Botezului, atunci:
1. ori ortodoxia nu e ceea ce tot spunem la fiecare doua mesaje din cinci
2. ori nici unul dintre noi nu e ortodox
3. trebuie sa-i dam dreptate domnului Decebal care vorbeste despre „ortodoxisti”
Mesajul domnului Decebal:<<Dar ce este tipic Ortodoxiei......propaganda ortodoxistă cu fotografii trucate, falsificate? Credeţi cumva că are Ortodoxia nevoie de o atât de dezavantajoasă propagandă? De ce nu apără ortodoxiştii "ortodoxia" lor cu argumente reale, spre exemplu cu prezenţa Duhului Sfânt în viaţa lor? Dar este mai uşor să-L "prinzi pe Duhul" în poze trucate şi măsluite decât să Îl ai prezent şi lucrător în viaţă, nu-i aşa?>>
Cred ca este printre putinele mesaje care, referindu-se strict la fotografia de pe topic, spune exact ce trebuia sa spuna: ca ortodxia nu are nevoie de astfel de propaganda pagubitoare. Ba chiar astfel de mesaje, poze, idei etc. sunt impotriva ortodoxiei. Si atunci, se naste intrebarea:
Sustinem ortodoxia, sau o denigram?

Ce inseamna sa crezi in Dumnezeu? Credinta e totuna cu confirmarea? Atunci de ce ne spune Biblia: ”Cred Doamne, ajuta necredintei mele?” (Marcu 9,24)

Si, in tot ceea ce spunem si scriem sa plecam de la Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie si atunci, cu siguranta, n-am mai bate campii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Pot vorbi despre Dumnezeu cu o dorință aparentă de a fi de folos interlocutorului, însă în spatele ei să se afle propria mea vanitate, care poate fi cu atât mai mare cu cât am adunat mai multe „podoabe” (cunoștințe teologice, filosofice, de toate felurile, talent literar ș.a.). Iarăși, pot vorbi din dorința, mărturisită sau nu față de mine însumi, de a primi răsplată de la Hristos, fără, însă, a avea dragoste față de celălalt.

Sau pot, pur și simplu, vorbi prost, fără pricepere, hrănindu-l pe celălalt cu propriile mele greșeli.

Păcatele mele se transmit – adesea camuflate în virtuți – și prin (sau mai ales prin) cuvintele mele. Și ele pot să-l vatăme pe celălalt, dacă nu este el însuși pregătit să le recunoască și să le respingă.

Cel căruia îi vorbesc simte imediat falsitatea cuvintelor mele, atunci când ele nu sunt sincere, din inimă, din viața mea, și va respinge credința asociind-o cu ipocrizia. Sau va cădea și el în aceeași greșeală pe care eu i-o propovăduiesc.

De aceea cred că mai de folos este tăcerea, cel puțin în cazurile astea, atât pentru el, cât și pentru mine, pentru că și pe mine mă surpă lăuntric o astfel de vorbire (hrănindu-mi, de exemplu, părerea de sine).

Și trebuie, prin urmare, cum spunea adam000, să nu uităm să ne rugăm înainte de a vorbi (dar și atunci când vorbim) și să luăm aminte la duhurile care ne împing la fapte care pot fi doar în aparență bune.

După toate acestea am putea ajunge la concluzia că este mai bine să nu mai vorbim noi, pentru că suntem păcătoși, și să-i lăsăm doar pe sfinți, dând numai citate. Cuvintele sfinților sunt, cu siguranță, hrană duhovnicească adevărată, ziditoare. Însă cel căruia i le oferi caută, mai întotdeauna, să intre în dialog cu tine personal, să primească ceva de la tine, să vadă o credință pe care o trăiești în viul vieții tale, care nu există doar în cărți.

Iar pentru asta trebuie ca tu însuți să digeri, să metabolizezi hrana pe care ai primit-o, făcând-o roditoare în viața ta. Să te aprinzi tu însuți de la lumina primită de la sfinți, pe care și ei au primit-o de la alți luminători, Cel dintâi fiind însuși Hristos.

Deci n-avem decât o soluție: să ne pocăim, să ne curățim, să ne luminăm; toate, cu harul lui Dumnezeu.

Adevarat. asa este.

[Decebal]

Doamnă Nastya, aş vrea de asemenea, pe lângă cele argumentate aici de mine şi de Cezar Ioan, să vedem chiar aşa mai îndeaproape lucrurile şi "dovezile".

Rog pe oricine să observe că povestea, aşa cum ne-a fost livrată, este cusută cu foarte multă aţă albă şi este prezentată într-un chip foarte ciuntit şi fragmentar.

Nu ni se arată efectiv cine şi când a fost botezat.

Nu ni se arată fotografii cu persoanele, chipurile în cauză, înainte de botez. Deci nu avem pe ce baze să facem vreo diferenţiere.

Din câte văd, acea "fiinţă de lumină" îmi pare mai mult a avea conturul unui bărbat cu părul tuns scurt decât al unei femei, chiar şi cu batic în cap. Repet încă o dată, nu sunt date fotografii dinainte de botez să vedem cine ar fi persoanele, chipurile lor şi pentru a putea face vrei comparaţie. Altfel pe acea "fiinţă de lumină" cu cine o comparăm? De unde are cineva certitudinea că nu este o făcătură?

Din nou, aşa cum am mai spus, sunt suficiente întrebări şi argumente logice, care stau sau pot sta de fapt la mintea oricui pentru a investiga acele poze şi veridicitatea lor.

Cum de nimeni nu a mai surprins acea luminare minunată în afară de, chipurile, aparatul de fotografiat?

Cum de nimeni din cei prezenţi nu mai sunt înveşmântaţi în vreo lumină măcar asemănătoare cu a presupusei nou botezate? Să fi pierdut toţi, inclusiv preoţii de acolo, harul Botezului, de nu mai străluceşte nimeni precum acea "fiinţă de lumină"?

Întrebări logice, doamnă şi ceilalţi, întrebări simple şi logice la care văd că nu se răspunde, pentru că nici nu poţi răspunde, dacă vrei să întreţii obscurantismul şi superstiţia, decât prin divagaţii de la subiect, apelul la tot felul de încrengături şi abordări obscurantiste.

În prealabil postat de N.Priceputu

Pot vorbi despre Dumnezeu cu o dorință aparentă de a fi de folos interlocutorului, însă în spatele ei să se afle propria mea vanitate, care poate fi cu atât mai mare cu cât am adunat mai multe „podoabe” (cunoștințe teologice, filosofice, de toate felurile, talent literar ș.a.). Iarăși, pot vorbi din dorința, mărturisită sau nu față de mine însumi, de a primi răsplată de la Hristos, fără, însă, a avea dragoste față de celălalt.

Sigur, oricine poate gresi; dar inseamna asta oare ca nimeni nu e in stare, ca din inima curata sa vorbeasca despre Dumnezeu?!? Prea am devenit paranoia! Ca raul exista e adevarat; dar trebuie neaparat sa-l punem inainte in orice situatie? Sa ne straduim sa vorbim din inima curata si atunci nu vom mai fi tentati sa punem raul inainte.

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Miha-Anca, ce susţineţi dumneavoastră şi eu susţin.

Teza care se vehicula aici, dar se vede că iar aţi citit firul pe diagonală, era că din moment ce ochii umani pot surprinde o astfel de lumină minunată, şi aparatul de foto poate să o surprindă pe peliculă. Întrebarea pe care am pus-o, şi nu doar eu, pe lângă multe alte întrebări pe care le-am pus şi la care nu a răspuns nimeni concludent, este dacă în acele poze cu botezul au apărut acele "fiinţe de lumină" atunci de ce acea lumină, chipurile fiind la faţa locului în mod real, nu a mai fost văzută de nimeni altcineva decât de pelicula aparatului? Întrebarea este foarte logică şi simplă! Chiar nu înţeleg de ce unii trebuie să complice lucrurile?

In privinta fotografiilor cu cei botezati nu ma pot exprima, dar m-as fi bucurat sa existe o asemenea dovada palpabila; dar ma pot exprima cu privire la fotografiile cu Sf. Ioan Maximovici scaldat in lumina. Acestea din urma cu siguranta sunt reale.
Dar nu sunt de acord ca ceea ce vede ochiul poate neaparat sa surprinda pe pelicula si aparatul foto, caci ochiul poate vedea ceva ce nu este, adica poate avea o iluzie (ca doar traim in vremea magiei) si atunci aparatul nu are ce surprinde; pe de alta parte, ochiul, sustinut de o inima curata poate vedea ceea ce alti oameni, cu un nivel de spiritualitate scazut, nu pot vedea si ceea ce aparatul fotografic nu poate surprinde.
Doar in cazuri exceptionale, din voia Domnului, atunci poate vedea toata lumea, indiferent de gradul de spiritualitate la care a ajuns.
Parerea mea!

Cuv. Seraphim Rose reda in cartea sa un episod petrecut in India, unde un grup de crestini se duc la un ascet budist, care prin concentrare le prezinta pe cer, ca pe un mare ecran, scena cu vaporul cu care sosisera; desi erau in pustiu, ei se pot vedea la bordul vaporului. Unul dintre ei este un preot crestin, care parca trezit din transa, se intreaba ce cauta el acolo si spunand o rugaciune, se spulbera imaginea pentru el, ceilalti ramanand in transa si fiind absorbiti de ceea ce "vad" pe cer. La plecare, preotul a vazut cea mai rautacioasa privire indreptata asupra lui din partea acelui budist.
... asta, ca exemplificare ca nu tot ce vedem noi este si adevarat.