|
#41
|
||||
|
||||
Suferinta este o arvuna a muncilor vesnice sau o ispasire a pacatelor?
"Care este ratiunea si scopul suferintei?
Scopul suferintei pentru crestini este unul singur: ispasirea pacatelor pe pamant prin tot felul de boli, necazuri si dureri, spre curatirea si mantuirea sufletului. Pentru cei rai care nu voiesc sa se indrepteze, sa se pocaiasca, suferinta de pe pamant ramane ca o arvuna a suferintelor celor vesnice. Iar pentru cei ce primesc suferinta cu rabdare si cu multumire de la Dumnezeu si se intorc la pocainta, suferinta, de orice fel ar fi, este cea mai buna cale de indreptare si ispasire a pacatelor, izbavindu-i prin aceasta de chinurile cele vesnice. Noi vedem ca cei care sufera mai mult pe pamant, sunt mai impacati cu constiinta, mai buni, mai tari in ispite, mai aproape de Dumnezeu si se mantuiesc mai usor, precum dreptul Iov, saracul Lazar, Sfintii Apostoli, mucenicii, cuviosii si atatia altii. Iar cei care traiesc bine, sunt sanatosi, au averi si tot ce doresc pe pamant, sunt de obicei slabi in credinta, nemilostivi, tirani, lacomi, egoisti, se tem de moarte si mor in pacate grele, spre osanda vesnica. Suferinta ne este randuita de sus spre mantuire, spre iertarea pacatelor si spre crestere duhovniceasca, numai daca o primim cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu, precum spune si proorocul David: Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat( Psalm 22, 5 ). Deci, toiagul si varga suferintei, pe cei buni si credinciosi ii mangaie, ii sporeste in fapte bune, ii curateste de pacate si-i invredniceste de mai mare cununa si rasplata in cer. Iar pentru cei rai, toiagul suferintei este chemare de pocainta, este pedeapsa peste pedeapsa si frau in gura, pentru ca nu voiesc sa se apropie de Domnul (Psalm 31, 10 )". Parintele Ilie Cleopa |
#42
|
|||
|
|||
Umilirea duhului.
Last edited by Demetrius; 24.08.2012 at 19:42:01. Motiv: Taina suferinței |
#43
|
||||
|
||||
Citind citeva postari de pe fir mi-au venit in minte 2 cimilituri, 2 vorbe populare .
Primul spune ca : daca vrei sa il faci pe Dumnezeu sa rida , spune-i planurile tale ! Al doilea spune ca : daca vrei sa il vezi sau sa il auzi pe ispititorul, vorbeste si practica virtutile , si astfel el va turba !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . |
#44
|
|||
|
|||
Si inaltarea gandului/inimii la Dumnezeu...
|
#45
|
|||
|
|||
Umilirea gandului si inaltarea lui catre Dumnezeu...frumoase ganduri.De un lucru imi este teama si anume faptul ca uitam sa fim credinciosi in cele mici(Luca 16,10) dar ne dorim atat de mult sa zburam spre cer pe aripile credintei precum niste apostoli moderni.Uitam sa spunem rugaciunea inainte sa mancam dar ne place sa citim cum Hristos binecuvanta mancarea inainte sa fie data celor de langa EL.Uitam sa multumim dupa ce mancam dar vorbim despre dragoste pentru Dumnezeu.In cer Numele Sau este o sfanta taina rostita cu smerenie si cutremur de ingeri iar pe pamant mai tragem cate o injuratura cu Dumnezeu in ea.Si uitam de EL si cand plecam de acasa si cand apune soarele peste mania noastra,si cand ne ucidem sufletul in nesfarsite si nemantuitoare certuri de cuvinte,si cand dam timp la orice altceva mai putin Lui.Am uitat de ,,imperativul divin"din vietile noastre de acel ,,Sa fie.."cu care a fost adusa lumea-n fiinta.Cum,Doamne iarta-ne,sa ne smerim gandul si sa-l inaltam curat,ca o slujba a bucuriei credinciosiei fata de Dumnezeu din fiecare,daca in cele marunte,cotidine,simple,il uitam pe Dumnezeu? Privim asa,cu admiratie,la timpurile de demult,populate parca cu uriasi ai credintei.Uitandu-ma la viata lor am constatat ca nu faceau nimic din obligatie fata de Dumnezeu,era o sfanta bucurie in viata lor sa-i faca voia,sa-i multumeasca,sa se aduca pe sine ca o dovada vie a sfinteniei Lui in lume.
Unde Dumnezeu ne-am ratacit in halul acesta de am ajuns sa uitam ce trebuie sa fim?Priviti in jur,la ce spunem,la ce scriem,ce ne preocupa si veti vedea,intr-o covarsitoare proportie in ce hal ne-am departat de Dumnezeu.Probabil ca Dumnezeu,precum in Vechiul Testament,si-o fi pastrat pe unii ai Lui,care nu s-au inchinat Baal-ului lumii asteia in raspar dar ce facem noi restu,cand ne trezim?Cred ca indemnul din randurile celor doi colegi de forum este foarte actual.Ar trebui sa ne analizam fiecare cu severitate si cinste si sa vedem unde ne aflam fata de unde ar trebui sa fim,sa nu ne multumim cu mediocritatea,sa facem tot ce putem ca sa urcam in cresterea spirituala.Daca tot suntem asa de fericiti ca avem un asa Tata Sfant in cer atunci poate totusi ne aducem zilnic aminte de EL,un gand,o rugaciune de multumire,cum putem fiecare,da sa fie sincera si smerita.Am ajuns sa-l uitam pe Dumnezeu. Poate candva vreunu mai crescut in starea duhovniceasca de pe aici ne va spune la restu,mai aprinsi in patimi :,,Fratilor este seara,lasati cearta si hai sa mergem toti la rugaciune,sa nu-i dam prilej necuratului prin purtarea noastra".Cred ca l-as pupa pe frunte de bucurie pe un asemenea curajos :) da parca nici asta nu prea mai avem curajul sa spunem in micul nostru club social de vorbit discutii despre Dumnezeu. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim ceea ce trebuie sa fim si poate asa vom redescoperi si dragostea curata pentru cel de langa tine,sa-l ridici si pe el cand este cazut pt ca nu fuge nimeni singur spre mantuire.Doamne ajuta!+ |
#46
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#47
|
|||
|
|||
Inaltarea gandului la Dumnezeu o face crestinul in fiecare clipa, care e alcatuita desigur din cele "mici". Ori esti crestin, adica stai inaintea Domnului in fiecare clipa, ori te preumbli pe la ocazii, evantual intolit frumos si cu ochii dati peste cap. E limpede care e pozitia crestinului din astea doua alternmative.
Cum se facu de va veni alta idee, fratilor?...:) |
#48
|
|||
|
|||
interesant si articolul:
Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU "Pe noi ne doare lipsa bucuriei Acum eu spun, mărturisesc ca o realitate, că durerea omului este vocea lui Dumnezeu din om, este glasul lui Dumnezeu care a rămas în mine, este vocea lui Dumnezeu pe care nici o tehnica umană de anesteziere nu reușește încă să o închidă, e glasul conștiinței care străbate prin toate falsificările mele, prin toate construcțiile acestea ale egoului care mă despart de mine. Durerea strigă la mine:„Știi, eu sunt aici, pe mine mă doare ce faci tu”. Mergând pe firul durerii am devenit un terapeut, ca să zic așa, aceasta înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu, și am văzut că singura posibilitate să nu mori de durere este să o trăiești, să o accepți. Cu cât te împotrivești și te zbați mai mult, cu atât este mai chinuitoare, dar dacă zic doare-mă și fă-ți lucrarea și sfârșește cu mine, apare o bucurie, este încetarea unei împotriviri și trecerea la un alt nivel de conștiință. Conștiința te trezește, se lărgește, se adâncește." |
#49
|
|||
|
|||
Citat:
Rar am intalnit asa cuvant, in zilele noastre... O sinteza minunata, intre sufletesc (in sensul unei abordari psihologice de mare rafinament) si duhovnicesc, ca sa ma exprim cumva cat de cat, desi analitic, exterior, of... (Cum sa caracterizezi un astfel de cuvant?) Sa te rasplateasca Domnul pentru bunatatea de a oferi linkul acesta, frate! |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului? | mariamargareta | Secte si culte | 151 | 15.01.2012 12:59:46 |
Acceptarea suferintei | nicolescu vio | Intrebari utilizatori | 0 | 03.11.2011 21:11:36 |
Paradoxul suferintei. Fericirea de a fi prigonit pentru dreptate | Rodica50 | Intrebari utilizatori | 0 | 26.01.2011 12:01:34 |
Taina Casatoriei si semnificatia ei | Diana Carp | Intrebari utilizatori | 4 | 25.04.2010 19:27:26 |
Taina | yulyus | Rugaciuni | 0 | 28.01.2010 22:45:07 |
|