Urgia economica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

principalii indici ai buselor de pe Wall Street au deschis,iarasi, sedinta de tranzactionare de azi în scadere cu pana la 1,1%.Avansul economiei Germaniei, cea mai mare din Europa, s-a redus abrupt de la 1,3% la 0,1%(asta da cadere).

Baieti e groasa rau.

Povestea cu tâlc din seara asta a Scoţianului ar merita un pic de reflecţie. Indiferent de emisiunile de obligaţiuni comune cu chipul lui Merkel pe o parte şi a lui Sarkozy dacă întorci foaia, miasma unei economii pestilente se menţine în nări. La urma urmei, obligaţiunile înseamnă încă un împrumut nou pentru a achita datoriile vechi. Adevărul este că nu mai avem bani, şi atunci soluţia pe care o vedem e să împrumutăm de la copiii noştri. Se vor descurca ei, mai emit nişte obligaţiuni, ceva.

Cum a reuşit Europa contraperformanţa de a intra în colaps economic după 60 de ani de pace ? Actualele căderi bursiere, care se repetă după cele de anul trecut, nu au fost provocate de niciun tsunami. De nicio ameninţare de război ori de vreo secetă. Asta e rău: că sunt organice. Îmi amintesc bine: când eram copil, mă jucam cu jucării româneşti. Aveam şi jucării nemţeşti, de calitate exemplară. Când am crescut mai mare, ascultam muzică de pe casetofoane nemţeşti. Blaupunkt, Palladium, Grundig ori Telefunken nu se găseau în magazine, în schimb găseam casetofoane româneşti şi, când aveam noroc, din cele poloneze ori ruseşti, de calitate satisfăcătoare. Vroiam să ofer cuiva un cadou să epateze ? Un stilou Schaffer sau Mont Blanc. Un ceas elveţian sau rusesc (fost nemţesc) din magazin.

Dar acum ? Copiii mei se joacă cu jucării chinezeşti. Chiar şi copiii nemţilor se joacă cu jucării chinezeşti. Casetofoanele nemţeşti au avut aceeaşi soartă cu jucăriile nemţeşti: au dispărut. Telefunken a crăpat, de Palladium nu a mai auzit nimeni, iar Grundigurile sunt la Muzeul Tehnicii. Scriem cu pixuri chinezeşti, sub formă de hieroglife, deoarece ne-am pierdut uzul scrisului din pricina calculatoarelor chinezeşti. Dacă tot ai un laptop Lenovo, nu mai simţi nevoia să ai nici ceas. Chinezesc, desigur, mai există şi altfel de ceasuri ? Cu un timp în urmă, tatăl meu şi cu mine ne aflam într-un Hypermarket, fiecare cu dorinţa de a ne cumpăra un cuptor cu microunde. Eu am luat unul, la ofertă. Un no-name. Chinezesc, bineînţeles. Mi-au dat rest la 2 milioane. Bătrânul meu tată, om cu respect faţă de producător, a dat o sumă triplă pe un cuptor cu microunde Panasonic, care făcea acelaşi lucru cu al meu. Era foarte bucuros că aflase un produs japonez autentic. Acasă, am găsit o mică etichetă pe spate: "made in RPC".

Deci, cum să nu se resimtă o economie care nu mai produce nimic altceva decât şou-biz, şi acela de proastă calitate ? De unde PIB şi de unde creştere economică, dacă tot ce găseşti pe piaţă, de la pixuri la sisteme de navigare GPS este chinezesc ? Făcut la o asemenea calitate încât să te ţină cât mai puţin, pentru a cumpăra un alt produs chinezesc în loc ?

Cu aproape trei secole în urmă, un tânăr, probabil de origine tracă, pe nume Romulus, înfiinţa un oraş cum nu a mai fost altul. Agricultori harnici, oameni cu credinţă în zeii lor şi cu spirit gospodăresc au făcut o împărăţie fără seamăn. Începutul sfârşitului a fost atunci când nimeni nu mai cultiva grâu în Italia. Devenise mai ieftin să imporţi grâu din Egipt. Vite din Germania. Lemn din Dacia. Cu timpul, nici nu mai avea rost să încorporezi tineri romani, ci mai simplu era să plăteşti mercenari de prin toată lumea. Roma ajunsese la un milion de locuitori, dintre care 600 000 nu făceau nimic, dar se bucurau de pâine şi circ de la stat. Cariera politică (cursus honorum) începea cu funcţia de edil. Cei mai buni edili erau socotiţi cei care organizau cele mai mari petreceri, cu cele mai mari cheltuieli. Din funcţia de edil al Romei, dacă dădeai ceva şi promiteai mult, puteai fi ales şi împărat, chiar dacă, de fapt, erai marinar beţiv. Un beţiv care se considera şi filozof, şi poet, a dat foc Romei şi a pus asta în cârca exact a celor mai obedienţi statului: creştinii. În plină strălucire aparentă, începutul sfârşitului a fost când virtutea romană a fost înlocuită cu dezmăţul şi goana după căpătuială uşoară, când patriotismul a devenit ceva ce comandanţi corupţi predicau mercenarilor străini, când principala grijă a unui tânăr roman nu mai era să înveţe ceva ori să producă ceva, ci era în clientela cărui senator intră.

Sună cunoscut ?