Este pacat sa gasesti bani pe jos si sa ii iei?

[sophia]

@glykys - eu nu vorbeam de obiecte (palton cu nu stiu ce in buzunare), sau casetofon, sau ce mai scrii tu acolo.
Acelea normal ca trebuie sa le duci undeva unde sa poat fi recuperate.
Mai ales ca tu vorbeai de obiecte lasate intr-o incapere, deci nu pierdute pe strada. Asa normal ca ai unde sa le duci, sau poti sa le lasi acolo cu sansa ca se intoarce pagubasul.

Eu spuneam de ceea ce a intrebat initiatorul firului, adica de o suma mica de bani gasita pe strada.

Ce lasi pe strada dispare oricum. Omul poate sa observe sau nu ca a pierdut 5-10 lei. Si nu cred eu ca se mai intoarce, cand poate nici nu mai stie unde a pierdut.

@mihaig - asa o fi legea in tara. Eu nu vorbeam de ea. N-o stiu.
In alte tari exista alte legi. De ex. pana la 10 Euro ai voie sa pastrezi. O suma mai mare o duci si o predai. Daca vine pagubasul ai dreptul la nu stiu cate procente recompensa. Daca nu vine in decurs de nu stiu cat timp, ai dreptul sa pastrezi banii sau obiectul gasit.

In tara nici nu stiu daca exista birou de obiecte pierdute. Nu stiu, poate ca la politie poti sa predai. Chiar sunt situatii in care nu stii unde sa te adresezi.
A incercat vreunul din voie sa mearga sa predea la politie o hartie de 5-10 lei, sau 20? Spuneti-ne si noua. Au primit-o? A venit pagubasul?
Sa vorbim la concret, nu asa, in rautate.

As ruga sa nu mai balacariti lumea aici, ca nu e ortodox sau mai stiu eu.
Fiecare stie anumite lucruri si cred ca nu intra sa scrie aici oameni care fura sau alti raufacatori.

V-as ruga mai degraba sa citati aici, in mod corect, ce spune legea romaneasca in astfel de situatii.

[costel]

In descrierea vietii parintelui Cleopa se mentioneaza ca in copilarie acesta a gasit un capastru pe drum. L-a luat si l-a adus acasa. Ce a facut tatal lui cand l-a vazut cu capastrul in mana? L-a trimis sa-l puna in locul in care l-a gasit.

Nu stiu cati parinti ar mai reactiona asa daca fiul lor ar veni acasa cu o bancnota.

Mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care omul nu se apleaca sa ia bunul altuia. Dar e greu de realizat, avand in vedere ca se duce o lupta zilnic pentru insusirea bunurilor semenilor.

[sophia]

Nu este adevarat, sa nu exageram. Nu se duce zilnic o lupta pentru insusirea bunurilor altora. Poate ca unii o fac, dar acum sa generalizam si sa-i bagam pe toti in oala?

Eu v-as recomanda sa cititi si povestea parintelui Galeriu si cum proceda cu oamenii: sarmani, sau hoti, sau altii.

Si cu capastrul ce s-a intamplat pana la urma?

Si ce este mai grav este ca toti ne inchinam la acesti bani. Nimic nu se face fara bani. Cata suferinta este din lipsa de bani. E prea mult. Alti se umplu de milioane si nu-i mai intreaba nimeni nimic.

Si uneori ti-i mai trimite si Dumnezeu cand ai nevoie si nu ai. Dar asa e omul, sa mocirleasca totul.

În urmă cu aprox. două luni mi-am pierdut port-documentul (carte de identitate, card bancar ș.a.). Eram într-o situație foarte neplăcută, cu atât mai mult cu cât peste o zi trebuia să mă mut din oraș și nu mai aveam timp să-mi refac actele.
Însă, cum între acte era și o carte de vizită de-a mea, după un oarecare timp am fost sunat de către găsitor, ne-am întâlnit și m-a scăpat de necaz.
Dacă nu s-ar fi aplecat să-l ia, fie ar fi rămas într-un loc unde eu poate nu l-aș fi găsit, fie ar fi putut să se piardă într-un alt mod.

Nu trăim într-o lume ideală, ci în una reală. Dacă găsești o bancnotă într-un loc aglomerat și o lași acolo, o va lua altcineva, pierzătorul neștiind, bineînțeles, că a pierdut-o și nici unde s-a întâmplat asta. Părerea mea este că într-o astfel de situație trebuie să cauți pierzătorul, iar dacă nu-l găsești și e vorba de o sumă mare să o duci la poliție. Însă dacă e vorba de 10 lei cred că a-i da unui nevoiaș e cel mai bun lucru.

Cât privește povestea cu căpăstrul: e foarte probabil ca cel care l-a pierdut să știe cam pe unde l-a pierdut și să-l caute.

[costel]

În prealabil postat de sophia

Nu este adevarat, sa nu exageram. Nu se duce zilnic o lupta pentru insusirea bunurilor altora. Poate ca unii o fac, dar acum sa generalizam si sa-i bagam pe toti in oala?

Nu exagerez, am convingerea ca zilnic exista cineva care lupta sa ia bunurile altuia.

Sophia, sunt semeni pentru care banii nu inseamna nimic, pentru ca inseamna foarte mult harul lui Dumnezeu. Asa ca nu toti se inchina in fata banilor.

[costel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu trăim într-o lume ideală, ci în una reală. Dacă găsești o bancnotă într-un loc aglomerat și o lași acolo, o va lua altcineva, pierzătorul neștiind, bineînțeles, că a pierdut-o și nici unde s-a întâmplat asta. Părerea mea este că într-o astfel de situație trebuie să cauți pierzătorul, iar dacă nu-l găsești și e vorba de o sumă mare să o duci la poliție. Însă dacă e vorba de 10 lei cred că a-i da unui nevoiaș e cel mai bun lucru.

Asa arata lumea cand Dumnezeu nu este prezent in ea. Oare nu poate Dumnezeu sa-l intoarca pe cel ce a pierdut sa caute bunul pierdut? Si nu poate el sa pazeasca acest bun pana la sosirea pierzatorului?

[Tomita]

Eu nu ma mai aplec sa iau bani de pe jos de cand m-a pacalit cineva cu o ata legata de bani. A fost o gluma.
Pentru mine a fost o buna invatatura de minte.
Eu cred ca banii nu trebuie luati. Sa ii ia cine are nevoie disperata de bani (ca si resturile de vie ramasa neculeasa...pentru saraci).
Daca erau mai multi, eventual un portofel , etc trebuia mers la Politie, si asta cred e legea.
Nu imi place nici ideea de milostenie..milostenie pe seama altora?...Ne credem Robin Hood?

Cred ca reactia celui care gaseste bani pe jos depinde de varsta lui duhovniceasca. Sfantul Antonie, fiind ademenit de diavol in pustie cu argint, a sarit peste el ca peste un sarpe si a mers mai departe. Dar sfantul isi vanduse averile si voia sa dobandeasca votul monahal al saraciei, sa se desprinda complet de cele lumesti.

Chiar daca nu ne vede nimeni cand ne aplecam dupa o bancnota pierduta de altcineva, ne vede Dumnezeu. Pacatul lacomiei are multi frati. Daca suma e mica si avem absoluta nevoie de acesti bani, putem sa-i luam multumindu-i lui Dumnezeu si facand rugaciuni pentru pagubas. Dar daca nu avem absoluta nevoie de ei, fiind vorba tot de sume mici, nu e cazul sa ne hranim pacatul lacomiei. Putem sa-i lasam unde se afla, gadind ca-i va gasi ori pagubasul ori un om mai sarac decat noi.


In cazul unor sume mari, situatia se complica, asa cum deja s-a scris.

.................................................. ......

[glykys]

Draga Sophia, te rog sa ma ierti ca scriu iarasi, dar eu nu vad nicio diferenta intre 1-5 lei gasiti pe strada si un casetofon / telefon sau stiu eu ce. Pentru ca daca unui om ii sar ochii dupa un leu care nu e al lui, cum crezi ca nu o sa ii sara dupa o bancnota de 10 lei, dupa una de 100 sau dupa un bun care valoreaza mai mult? Eu cred ca zicala romaneasca "Azi un ou, maine un bou" e perfect adevarata. Vezi tu, lucrurile importante stau tocmai in detalii.
Stai linistita, ca si mie mi s-a intamplat sa imi uit, cand eram mica, la scoala, in sala de clasa, caciuli, fulare, pixuri, creioane, pe care, in majoritatea cazurilor, nu le-am mai recuperat.
Eu una am fost educata de mica sa nu pun mana pe niciun lucru strain, chiar daca proprietarul e sau nu prin preajma, si asta nu de frica politiei sau a pedepsei, nu, ci pentru ca nu este lucrul meu, nu am muncit pentru el si nici nu l-am capatat de pomana. Si nici sa ravnesc la lucru strain, ci sa ma multumesc cu ce am eu. De aceea m-am mirat foarte tare dand peste acest topic si citind anumite raspunsuri. Daca ar vedea aceste raspunsuri niste amici de-ai mei atei cu vederi liberale, ar avea o parere si mai proasta despre noi, crestinii.
Ultima ta replica mi-a adus de o colega varstnica, e pensionara, dar vine si la serviciu. Are foarte multe probleme de sanatate si de familie, dar cel mai des se plange ca nu are bani, ca e saraca, batuta de soarta, ca tot ce i se intampla e din cauza lipsei de bani etc etc. Are cel mai mare salariu din sectie, mai are si pensia, dar nu se indura nici sa isi ia de mancare, tot colegii ei mai tineri ii mai iau cate ceva... Pai daca ea e saraca, de colegii ei ce sa mai spun! Tare mi-e mila de ea, caci stiu ce necazuri are, dar totodata imi vine in mintea si cantarea finala de la vecernie:
"Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-l cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele..."