Esecul (prea mare) distruge omul

[andrei_elena]

În prealabil postat de stireana

Uitam să spun ceea ce era mai important, şi te rog să primeşti remarcile fără să te strângi sub carapace :), căci un om care nu se vede cu ochi buni pe sine, se va retrage şi mai mult când i se aduc aprecieri.

No, una peste alta, îmi place cum scrii. Ai umor (am râs când ai pomenit ping-pongul materno-bunicesc, "AUTOmicindu-te" printr-o manieră care vădeşte haz), eşti inteligentă (se vede din mânuirea cuvântului) şi analitică (mult prea, aş zice). Am pus "şi"-ul cam devreme, aş fi vrut să mai înşir vreo câteva calităţi, da' mi-e că fugi de-a binelea la auzul propriilor atribute pe care, sunt convinsă, ţi le ştii - dacă nu, măcar bănuieşti - şi singură. :)

Aprob pozitiv!

[Georgetamay]

Draga mea, stiu ca ai sa fii fericita, caci ne spune Domnul "cel ce se inalta va fi coborat iar cel se coboara va fi inaltat". Tu te vezi in asa fel, ca si lui Hitler i-ai gasi calitati mai multe decat tie insati. Eu insa vad modestia ta, dusa la extrem si intr-o zi ai sa vezi adevarul ca frumusetea adevarata vine din interior, iar reusita in viata se masoara in pasii pe care-i facem catre Dumnezeu, nu diplome, nu reusite in business si altele. Priveste catre Dumnezeu, caci numai El poate sa ne dea valoare sau nu si sa te rogi sa-ti scoata in cale pe cel de care ai nevoie ca sa iubesti si sa fii iubita, fiindca daca el va spune "esti frumoasa" nu mai conteaza ce spun ceilalti 7 miliarde de locuitori ai Terrei, iar daca el te va aprecia, nu-ti mai trebuie alta apreciere. E mai simplu decat ai putea crede sa fii fericita: lasa in urma rautatea omeneasca si citeste in fiecare zi vorbele lui Isus apoi bucura-te de ce-i frumos si asteapta, rugand pe Dumnezeu sa rezolve El ceea ce noi oamenii nu putem: sa dea pace si bucurie sufletului tau.

[fallen]

Doamne ajuta!
Vreti sa va spun ce cred eu? Intr-un fel situatia imi suna cunoscut, tocmai de aceea mi se pare ca intrezaresc dincolo de cuvinte. In primul rand nu cred ca esti asa cum spui tu, adica nici urata nici proasta. Si de asemeni cred ca situatia nu a fost la fel de la inceput. Candva ai fost pe locul intai si apoi ai fost "detronata"? Sau ti s-a indus acest "spirit de competitie"? ca trebuie sa fii mereu pe locul intai pentru a fii iubita si apreciata de ceilalti? Cred de asemeni ca fratele tau cumva ti-a luat "locul" pe nedrept. E mai mare sau mai mic ca tine? Daca intr-adevar el ar fii meritat, i-ai fii recunoscut si tu de la inceput calitatile. De obicei parintii il favorizeaza pe copilul mai dezavantajat de proprile lui calitati (mai slab, mai prostut, etc) si pe acela il si ajuta, iar pe cel puternic il lasa sa se descurce singur. De obicei atunci cand spun lucruri "amenintatoare" (ca nu vei reusi, ca vei fii un/o ratat/a, etc), ori vor sa te avertizeze (sa faci ceea ce trebuie), ori isi exprima propriile temeri si frustrari, pentru ca nici ei nu au resuit mai mult, dar nici nu stiu ce ar fii de facut in acest sens, pentru ca alminteri ar stii sa te povatuiasca. Cred de asemeni (asa mi s-a spus si mie) ca daca intr-adevar erai slaba si neajutorata, Dumnezeu ti-ar fii dat mai putine de indurat. Daca ti-a dat sa duci e pentru ca El stie ca poti. Cand o sa realizezi si tu asta o sa Ii multumesti. Ce te rog sa ai grija insa este sa nu intrii cu atitudinea asta de looser si in relatia pe care o sa o ai in viitor cu sotul tau si cu familia lui, pentru ca sa nu ajungi ca mine. Mai bine asteapta pana iti regasesti self-esteem-ul. Insa ceea ce nu reusesc sa ma lamuresc eu este de fapt tu cu cine te compari? Cu ceea ce ai fost candva, cu ce vroiai sa ajungi, cu ce au vrut parintii tai sa fii, cu fratele tau, cu colegii? Daca te compari cu altii, nu e bine, pentru ca stii si tu asta si o stie oricine. Daca te compari cu ce ai fost candva, poate ca nu e totul pierdut. Daca te compari cu o imagine, o "himera" din capul tau, plasmuita acolo ori de ceea ce ar vrea parintii tai (= proiectie narcisista), ori de ce ai vazut tu prin filme sau prin carti, adica personaje care erau superoice si pentru asta le iubea toata lumea, atunci nu e bine. Poate e timpul sa iti construiesti un alt "model". Eventual unul care sa fie mai putin pe placul lumii si mai mult pe placul lui Dumnezeu. Desi si aici trebuie avut grija ce iti doresti si ce iti inchipui ca ar vrea dumnezeu de la tine. In orice caz sa stii ca nu vrea sa fim nici supereroi, nici sfinti, si in nici un caz sa incercam sa stralucim mai mult decat ceilalti, asemeni unor mici luciferi.
Afara de astea toate care presupun ca sunt factori favorizanti, predispozanti, care exista in casa si in mintea ta, eu cred ca aceasta stare pe care probabil o ai de cateva zile s-a precipitat si dintr-o cauza medicala, pe care o sa ti-o scriu pe pm.

[Tomita]

În prealabil postat de Jamaica

Nu am realizari in viata asa cum au cei din familia mea, nu am posibilitatile intelectuale, fizice sau de adaptare ca ei. Nu am reusit sa ma integrez niciodata langa ei si am fost mereu in cel mai bun caz tolerata. Poate si din cauza aceasta nu am reusit sa ma integrez nici in societate, nu am avut niciodata prieteni, prieten, oamenii in general ma resping si dau rateuri dupa rateuri social si profesional.

Alor mei le e rusine cu mine , nu vorbesc niciodata despre mine altora (se lauda numai cu fratele meu care este intr-adevar foarte reusit) si cu fiecare vorba care mi-o arunca ma ranesc de ma baga in depresii si cu fiecare privire vad numai dezamagirea lor, iar eu nu stiu cu ce gresesc.
Nu seman deloc cu familia mea nici macar fizic, mama saraca ca sa scape zice ca seman cu soacra ei , soacra zice ca seman cu mama, toti arunca vina de la unul la altul de ce sunt cum sunt : proasta, urata, neindemenatica si saraca. Nu ma mai suport nici eu pe mine, mi-e scarba de propria persoana, din prea multe esecuri si batai de joc am devenit anxioasa, depresiva cu tot tacamul de probleme de socializare.
Mi s-a zis destul de vag ca nu am fost un copil dorit pt ca sunt fata, si ca am fost blestemata la nastere de cei din familie (nu parintii ).
Nu ies cu mine in lume, in casa abia schimba 2 cuvinte cu mine, daca e vorba prea "lunga" ma gonesc, iar cand vine fratele in vizita se strang in jurul lui si-l servesc, il pupa il lauda si ma ofilesc cand vad cum le sclipesc ochii de bucurie.
Nu stiu cum sa ies din situatia aceasta, sunt bolnava sufleteste , cu fiecare vorba a lor picura otrava in inima mea, oricine ar veni in vizita ma inchid in alta camera de rusine si nu ies pana nu pleaca . Uneori simt ca imi urasc familia, si am excese de furie de as putea sa o lovesc pe mama cand imi vorbeste. Nu mai suport critica si ma simt ca o handicapata. Nu stiu ce am de ce ma resping toti incepand cu familia si terminand cu vanzatoarea de la colt. As vrea sa schimb ceva dar nu stiu ce, si nimeni nu imi zice, toti ma evita.
CE sa fac ca sa scap de sentimentul de rusine, de scarba de propria persoana si sa ma simt ca un om normal??????

Nu conteaza realizarile profesionale sau integrarea pe cat de mult conteaza sa devii o persoana mai buna.
Daca vezi ca parintii tai il iubesc pe fratele tau mai mult..asta e...nu e o intrecere in sentimente ..Ii ajuti cand ti se cere si pe fratele tau cand poti...sa faci ceva util si sa-i ajuti, cand poti, ar trebui sa te bucure in loc sa te intristeze (poti chiar sa-i faci sa fie veseli cu o stire sau gluma..si daca te simti obosita poti foarte bine sa-i refuzi si sa argumentezi de ce...iar la fratele tau puteti spala vesela cu randul cand mananci la el....sau poti sa spui "azi nu e ziua potrivita pentru vesela"...dar te revansezi eventual cu altceva).
Nu trebuie sa te simti handicapata pentru ca nu esti iubita. Gandeste ca Cineva Sus ne iubeste pe toti. Viata poate avea perioade foarte grele, care nu trebuie sa ne darame.
Incearca sa schimbi ceva: un job daca nu ai (incearca si ceva ce nu ti se potriveste si nu prea-ti place pana gasesti altceva), o forma de studiu (fac, master, cursuri, etc.)..sa te relationezi cu o prietena sau fa un efort sa te intelegi bine cu cumnata ta (o activitate comuna)..daca ai drumul tau si faci ce e bine (deci putina independenta) si incerci sa aduci in familie un elemen de noutate sau de bucurie.. relatia cu familia ta se va imbunatati in vizibil. Succes!