Vi se par normale intrebarile astea?

În prealabil postat de ovidiu b.

Cum participăm dacă noi tot mai des refuzăm? Și care mai sensul multora din rugăciunile din cadrul Sf. Liturghii? Și care mai e scopul ei, de a se împărtăși doar preotul și câțiva copilași dacă aceștia sunt prezenți?

Ovidiu, aș aprecia dacă nu îmi mai răspunzi pe acest subiect.

Nu refuz nimic. Ascult de cine îmi face bine. Dovedit.

În prealabil postat de CristianR

Or, tocmai aici simt că stau prost, că mă duc la întâlnirea cu Hristos, refuzând de fiecare dată invitația Sa la masă pe motiv că nu m-am pregătit. Ce m-a ținut să nu mă pregătesc? Lenea, nepăsarea, grijile vieții...
De fiecare dată suntem chemați să înviem cu El, dar Îl refuzăm politicoși. Ne-am obișnuit cu moartea și opunem rezistență la înviere.

Adică refuzăm politicos această invitație: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi*aţi‑vă!
Și ca să întăresc cuvântul tău postez un câteva idei ale ierom. Petru Pruteanu:

”Ce îndemn călduros! Ce invitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de biserică” (în comparaţie cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămânem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă, ne întrebăm care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi nimeni nu „bea”?! Pentru ce mai săvârşim atunci Liturghia în fiecare duminică sau chiar în fiecare zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în*vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?
[...]
Majoritatea Sfinţilor Părinţi însă, în baza tradiţiei apostolice şi a părinţilor din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ş.a.), a practicat şi a recomandat „oamenilor obişnuiţi” (fără o harismă specială) împărtăşirea deasă şi chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtăşania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoinţă ascetică. De aceea considerăm necesară prezentarea învăţăturii Sfinţilor Părinţi ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracţie de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice şi patristice, nu prin sofisme şi raţionamente omeneşti nefondate. Să vedem aşadar ce zice Biserica!

Sfinţii Părinţi, fără excepţii, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtăşirea clerului şi a credincioşilor mireni cu Trupul şi Sângele Domnului. Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât şi Sfinţii Părinţi nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtăşire. Această „regulă” este, de fapt, de origine apostolică şi era ţinută cu stricteţe în timpul Sfinţilor Apostoli (Fapte 2, 46) şi încă multe secole de‑a rândul după aceea. Au fost însă şi excepţii – tocmai de aceea Biserica s‑a văzut obligată să reglementeze anumite principii canonice.”

În prealabil postat de Annyta

Ovidiu, aș aprecia dacă nu îmi mai răspunzi pe acest subiect.

Iartă-mă, încerc și eu să-mi expun punctul de vedere legat de acest subiect sensibil. Am observat că nu vrei să primești, nici nu îți cer acest lucru. Ai duhovnic și e foarte bine că urmezi sfaturile lui.
Ești liberă să alegi ce crezi că ți-e mai potrivit, dar pot nu rămâne indefirent la idei de genul ”băutului cafelei” înainte de a merge la Sf. Liturghie.

În prealabil postat de Annyta

Nu refuz nimic. Ascult de cine îmi face bine. Dovedit.

Știm noi care e scopul Sf. Liturghii pentru a putea spune noi că nu refuzăm nimic?

În prealabil postat de ovidiu b.

Iartă-mă, încerc și eu să-mi expun punctul de vedere legat de acest subiect sensibil. Am observat că nu vrei să primești, nici nu îți cer acest lucru. Ai duhovnic și e foarte bine că urmezi sfaturile lui.
Ești liberă să alegi ce crezi că ți-e mai potrivit, dar pot nu rămâne indefirent la idei de genul ”băutului cafelei” înainte de a merge la Sf. Liturghie.

Știm noi care e scopul Sf. Liturghii pentru a putea spune noi că nu refuzăm nimic?

Tu scrii pentru mine, pentru tine, sau pentru cine mai poate citi, să nu cumva să se smintească de spusele mele?

Vrei să-mi faci bine cu forţa? Mai rămâne să-mi spui soră şi că mă iubeşti... chestii care nu mi-au plăcut niciodată.

Ești liberă să alegi, să crezi ce vrei.
Poți foarte ușor să ignori ceea ce am scris.

[Florinvs]

Aici cred ca este important ca ceea ce facem- mersul la biserica- sa facem din convingere, si atunci daca ne intreaba cineva nu vad de ce am mai aveea ezitari sa-i raspunde clar.
Daca insa sunt persoane mai curioase, care incearca sa puna intrebari legate de viata personala sau de familie atunci- cu tot respectul- trebuie sa-i spunem persoanei respective ca astfel de intrebari chiar nu-si au rostul.
Iar daca se gasesc persoane care sub "masca" unor intrebari "nevinovate" incearca sa vada cat de mult credem in Dumnezeu- atunci singurul raspuns care se poate da ar fi- "Numai Dumnezeu poate sti cat de tare sau slab sunt in credinta".

[Demetrius]

În prealabil postat de Solveig

Nu ati facut nimic rau, de unde ideea asta? A fost foarte buna ideea de a lua micul dejun cu sotul dvs!
Doamna respectiva are un comportament deplasat, care nu are nimic de-a face cu trairea credintei ortodoxe, care inseamna in primul rand libertate! Faceti-va un bine si ignorati-o complet. Sau raspundeti-i vag, foarte vag (nu stiu, poate; vedeti, suntem diferiti; etc)..
Si nu exista nici o regula care sa reglementeze mancatul/nemancatul inainte de Liturghie, desigur daca nu ne Impartasim si nu luam anafura.

Înainte de Liturghie nu se mănâncă și nu se bea nimic; doar cei sub tratament au dreptul s-o facă.

Libertatea credinței ortodoxe înseamnă în primul rând împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos.

Dacă merg la Liturghie și nu mă împărtășesc înseamnă că nu m-am eliberat prin spovadă de tina de pe suflet, deci nu sunt liber de păcate și în plus, sunt ”spectator” sau martor la jertfa Lui; precum cei care strigau Lui:
30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!(Mc15,30)

[anita]

În prealabil postat de Annyta

De când trebuie un creștin să se laude?

De când e obligatoriu să nu mănânci dimineața ca să mergi la Liturghie?

Problema cu nemancatul inainte de sf.Liturghie e o problema personala care tine de neputintele fiecaruia si de ravna in alte situatii.
Sa ne bucuram ca putem sa stam nemancati ca sa luam sf.anafura dupa ce se impartasesc ceilalti. Parintele spunea ca nu avem nevoie sa mancam inainte de sf.Liturghie pt ca luam la slujba hrana duhovniceasca. Dar acelasi parinte nu a spus ca e interzis sa mancam inainte.

[anita]

În prealabil postat de Annyta

E

Mi se pare că ispitele lovesc din tote părțile. Poți să nu mănânci, ba chiar să te împărtășești des, dar să te enervezi, să judeci, să te lauzi etc. Sau nu te împărtășești mereu, bei chiar cafeaua de dimineață, dar ești mai atent la slujbă, participi mai bine la rugăciune, ții minte predica și chiar pui în practică ce auzi. Ideal e să le facem pe toate. Eu am constatat că e greu... se întâmplă uneori, dar nu e chiar în controlul nostru. Noi încercăm, dar sunt perioade destul de scurte când le facem pe toate ca la carte și suntem și mai linișțiți, împăcați, iubitori etc. Cine e oare mereu așa?

Ba chiar și sfinții, fiecare avea cumva harisma lui, unul era mai blând, unul mai aspru... De ce să ne poticnim într-un program rigid? Cădem, ne ridicăm, mergem înainte. Și Domnul se milostivește de noi când și cum consideră El.

Annyta ,ispite avem toti ,dar a te enerva sau a judeca nu reprezinta o ispita ci un obicei.
O ispita este atunci cand te enervezi foarte rar ,sau gandul judecatii ne da tarcoale cateodata.
Noi suntem datori sa alungam aceste obiceiuri cu armele credintei.
De aceea ni se recomanda sa ne rugam dimineata ca sa avem pace in cursul zilei si sa pacatuim mai putin.
Pentru unii credinta e un program rigid ,pentru altii care se roaga mai de multi ani nu reprezinta chiar o cazna.Si chiar Hristos a spus sa ne silim ca sa ne mantuim.

În prealabil postat de anita

Problema cu nemancatul inainte de sf.Liturghie e o problema personala care tine de neputintele fiecaruia si de ravna in alte situatii.
Sa ne bucuram ca putem sa stam nemancati ca sa luam sf.anafura dupa ce se impartasesc ceilalti. Parintele spunea ca nu avem nevoie sa mancam inainte de sf.Liturghie pt ca luam la slujba hrana duhovniceasca. Dar acelasi parinte nu a spus ca e interzis sa mancam inainte.

Mulțumesc pentru răspuns!
Mie mi-e foarte greu să nu beau apă. Cu nemâncatul nu am o mare problemă.
Și nu am auzit vreodată la noi la biserică, de vreo 11 ani, că e păcat să vii mâncat, sau mare folos să stai nemâncat/ nebăut la Liturghie...