Iubirea de aproape-Iubirea de vrajmasi

[coralina]

Doamne ajuta!
Am citit astazi intr-un ziar de-aici despre 2 frati marocani care prin crimele / abuzurile lor au ingrozit un intreg oras.
Birocratia si mai ales political correctness-ul cu care europenii isi pun singuri piedica, au facut ca acesti 2 raufacatori sa poata ramane bine-merci in EU, desi se propusese expulzarea lor (ei locuind de 15 ani aici insa avand permisele de sedere expirate).
Functioneaza iubirea de aproapele precum political correctness-ul?
Tesem prin intermediul legilor niste fire in care ne prindem noi insine urechile iar criminalii zburda liberi?
Unde trasam linia bunului simt, a decentei si a sigurantei oamenilor?

Cum impacam ceea ce credinta ne invata - iertarea si iubirea - cu legile societatii in care traim?

[cristiboss56]

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!
Am citit astazi intr-un ziar de-aici despre 2 frati marocani care prin crimele / abuzurile lor au ingrozit un intreg oras.
Birocratia si mai ales political correctness-ul cu care europenii isi pun singuri piedica, au facut ca acesti 2 raufacatori sa poata ramane bine-merci in EU, desi se propusese expulzarea lor (ei locuind de 15 ani aici insa avand permisele de sedere expirate).
Functioneaza iubirea de aproapele precum political correctness-ul?
Tesem prin intermediul legilor niste fire in care ne prindem noi insine urechile iar criminalii zburda liberi?
Unde trasam linia bunului simt, a decentei si a sigurantei oamenilor?

Cum impacam ceea ce credinta ne invata - iertarea si iubirea - cu legile societatii in care traim?

Suntem datori să ne supunem legilor lumeşti , să le respectăm ,pentru că o societate nu poate practic exista fără aceste legi . Dar să nu uităm că mai la toate slujbele şi în multe rugăciuni citite , sunt pomeniţi mai marilor oraşelor, satelor , cei ce ne conduc , judecătorii , cei ce ne şcolesc, etc,tocmai pentru înţelepţirea lor, dreapta judecată a minţii, ş.a.m.d . Iubire şi iertare , nu înseamnă a lăsa în voia lor pe tâlhari ,violatori ,criminali şi hoţi , ci cu o dreaptă chibzuinţă , îndreptaţi , treziţi şi în unele cazuri izolaţi pentru o perioadă de restul celor "drepţi".Asta nu înseamnă răzbunare, mânie, ură ,ci îndreptare atât cât poate fi ea aici în astă lume. Discernământ şi echilibru !

[Noesisaa]

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!
Am citit astazi intr-un ziar de-aici despre 2 frati marocani care prin crimele / abuzurile lor au ingrozit un intreg oras.
Birocratia si mai ales political correctness-ul cu care europenii isi pun singuri piedica, au facut ca acesti 2 raufacatori sa poata ramane bine-merci in EU, desi se propusese expulzarea lor (ei locuind de 15 ani aici insa avand permisele de sedere expirate).
Functioneaza iubirea de aproapele precum political correctness-ul?
Tesem prin intermediul legilor niste fire in care ne prindem noi insine urechile iar criminalii zburda liberi?
Unde trasam linia bunului simt, a decentei si a sigurantei oamenilor?

Cum impacam ceea ce credinta ne invata - iertarea si iubirea - cu legile societatii in care traim?

Bun, si care-i solutia, eliminam political correctness-ul si atunci oricine care nu arata a European get-beget e luat de suspect dupa culoarea pielii/haine/mai stiu eu ce?

Probabil ca politia trebuie sa isi faca mai bine treaba, legile trebuie aplicate cu mai multa strictete. etc... Si asa ai si decenta, si bun simt, si siguranta. Sau trebuia sa se munceasca la integrarea acelor tineri, daca ei sunt de atata timp in EU...

Pe de alta parte habar nu aveam ca sunt chiar atat de multi musulmani...da, stiam de gastarbeiter-i, dar in Germania, si cand colo, venind cu trenul prima data in orasul care locuiesc primul lucru pe care il vad e ditamai moscheia cu acoperis verde cu doua minarete super inalte. Apoi vad ca au chiar un mic cartier in care in general stau numai ei, dar lucrul care ma intriga si ma amuza cel mai tare este ca acolo unde stau musulmanii mai toate strazile au nume de sfinti si teologi catolici, abatii... Nu stiu cam ce inseamna asta...apoi cand au construit moscheea se pare ca au semnat un acord cu primaria ca nu vor canta muezini niciodata din minarete. In fine...foarte ciudat pentru mine. Dar oricum, par foarte pasnici, desi foarte inchisi si cu ale lor, cu hainele lor si barbatii si femeile, au magazinele lor...:D

[Traditie1]

Iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu este de fapt un act "egoist", noi urmarind propria mântuire.


Nu este nimic gresit în aceasta, Însusi Mântuitorul ne învata sa cautam mântuirea noastra si nu altceva.


Iubirea devenita scop în sine este un idol filozofico-intelectualist. Nu ni se cere aceasta iubire, în ciuda a ceea ce cred unii. Nu ni se cere sa devenim niste guru ai iubirii. Maica tereza e exemplul ca falsa iubire este o masca a mândriei si închipuirii de sine.

[iustin10]

În prealabil postat de Traditie1

Iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu este de fapt un act "egoist", noi urmarind propria mântuire.


Nu este nimic gresit în aceasta, Însusi Mântuitorul ne învata sa cautam mântuirea noastra si nu altceva.


Iubirea devenita scop în sine este un idol filozofico-intelectualist. Nu ni se cere aceasta iubire, în ciuda a ceea ce cred unii. Nu ni se cere sa devenim niste guru ai iubirii. Maica tereza e exemplul ca falsa iubire este o masca a mândriei si închipuirii de sine.

Eu as zice asa : Iubirea fara Hristos e o iubiire incepatoare ,iubirea vechiului testament :"iubeste pe aproapele tau si uraste pe vrasmasul tau"
Doar prin Hristos a coborat norma perfecta a iubirii pe pamant :" iubeste pe cei ce te blesteama,binecuvanteaza pe cei ce te asupresc si te prigonesc,ca sa fii desavarsit asa cum Tatal tau in ceruri desavarsit este"
Datorita iubirii infinite care ne-o poarta Dumnezeu,nici iubirea noastra pe pamant nu trebuie sa mai aiba vreo limita !

[ory]

Personal , cred ca cel mai greu lucru nu este sa-ti iubesti dusmanul, care, de cele mai multe ori nu face parte integranta din viata ta, ci sa-ti iubesti " iubitul ", atunci cand te dezamageste, atunci cand te desprinde de propriile-ti iluzii despre perfectiunea iubirii, atunci cand acesta este natural, dar tu-i atribui calitatile zmeului doar pe premiza faptului ca, numai astfel iti permiti sa investesti iubirea in el.
Deci, cand acesta naruie egoismul tau, si-l transforma din placerea de-a se bucura de asazisa iubire, in dezamagirea si egosimul de-a narui aceasta simtire fata de sine.
Ce complicat !...dar, cat de adevarat ! ! !
In consecinta, iubim ceea ce simtim, si nu ceea ce oferim din simtire si sacrificiu...cand suntem pusi in fata acestui fapt, ne trezim ca nu mai merita, fiindca nu mai pare a fi vorba de sufletelul nostru.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Personal , cred ca cel mai greu lucru nu este sa-ti iubesti dusmanul, care, de cele mai multe ori nu face parte integranta din viata ta, ci sa-ti iubesti " iubitul ", atunci cand te dezamageste, atunci cand te desprinde de propriile-ti iluzii despre perfectiunea iubirii, atunci cand acesta este natural, dar tu-i atribui calitatile zmeului doar pe premiza faptului ca, numai astfel iti permiti sa investesti iubirea in el.
Deci, cand acesta naruie egoismul tau, si-l transforma din placerea de-a se bucura de asazisa iubire, in dezamagirea si egosimul de-a narui aceasta simtire fata de sine.
Ce complicat !...dar, cat de adevarat ! ! !
In consecinta, iubim ceea ce simtim, si nu ceea ce oferim din simtire si sacrificiu...cand suntem pusi in fata acestui fapt, ne trezim ca nu mai merita, fiindca nu mai pare a fi vorba de sufletelul nostru.

Citeam undeva ceva foarte interesant , ce suna cam asa :continutul inconstientului este terra incognito , pamant necunoscut si ne este complet necunoscut . Trairile noastre , starile noastre sunt in inconstient , in acest beci intunecat in care nu stim ce exista precis si nici nu-i putem controla continutul . Imn limbaj psihologic se spune ca acest continut al inconstientului dobandeste o autonomie , face ce vrea , nu tine cont de noi , nu ne intreaba niciodata . Faptul ca acest continut este autonom o stim cu totii . In clipa in care vrei sa faci ceva bun , o alta putere iese dinlauntrul tau si te obliga sa faci altceva , ceva pe care nu vrei sa-l faci si totusi il faci . Din punct de vedere religios cunoastem raspunsul si vinovatul , dar in limbajul psihologiei , axceste trairi sunt trairi inabusite , adica impinse in strafundurile inconstientului . Putem spune ca oricat de curata am avea casa ( dorintele noastre , trairirile noastre ) , de vreme ce exista acest continut in pivnita , de acolo va iesi in permanenta duhoare . Iar daca aceste gunoaie vor fermenta , vor arunca capacul si camera se va umple de un miros cumplit . In subconstientul nostru , al omului sunt impinse diferite trairi , inca din anii copilariei noastre .

[Rodica50]

Iertare fara uitare nu exista. E greu sa uiti, e greu sa ierti pe cei care ti-au grest... dar cine este fara de pacat? Iarta si mergi mai departe!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Rodica50

Iertare fara uitare nu exista. E greu sa uiti, e greu sa ierti pe cei care ti-au grest... dar cine este fara de pacat? Iarta si mergi mai departe!

"Aşa cum amintirea focului nu încălzeşte trupul, la fel şi credinţa fără iubire şi iertare nu luminează sufletul cu cunoaşterea lui Dumnezeu.

[Rodica50]

Asa este! Si Dumnezeu iarta multe din cele pe care le facem , care nu sunt in acord cu invataturila Sale!