Increderea in propria persoana

[luminita-]

nici eu nu au incredere in mine si nici in incurajarile celor din jur pt ca stiu oricum ca sunt vorbe spuse de politete dar oricum viata merge inainte chiar daca am incredere in mine chiar daca nu:D

[sergiu]

În prealabil postat de coralina

Da, Bogdan, insa cum putem aplica acest indemn tinand cont de coordonatele sociale / culturale / economice in care traim?

Ma gandesc de multe ori ca noi interpretam gresit timpurile noastre vis-a-vis de timpurile de acu 1000 de ani de exemplu. Nu prea cred ca atunci era vremea celor blanzi. Gandeste-te ca din cand in cand satul(regatul) vecin putea sa vina cu bate si topoare si sa jefuiasca satul tau. Si nu exista nici politie sa suni, nici judecatori, nimic. Si nu doar jefuiau ci si violau ce mai se gasea: femei, fete, copii. Din cand in cand barbatii din ostiri diferite se adunau pe cate un camp de batalie si-si cioparteau unul altuia corpurile, asa, ca sa se distreze. Si daca un consatean cu parcela alaturata zicea ca pamantul tau e al lui trebuia sa-ti aperi dreptul in cel mai direct sens: cu pumnul. Si chiar boierul (care era de fapt un fel de sef de clan mafiot) putea sa-ti ia oricand ceva ce era al tau: fie nevasta ca era frumoasa, fie fiica, fie pamantul, fie roada etc etc. Deci nu mai dati vina pe vremurile noastre ca s-ar putea sa fie cele mai blande traite vreodata (ma refer la tarile civilizate, nu Africa). Asta de fapt si este minciuna vrajmasului, sa te faca sa crezi in democratie, ca totul e sigur, frumos etc , si cand te vei trezi va fi prea tarziu, ca vei avea implantate in trup si in casa si pe strada toate mijloacele de supraveghere posibile incat sa nu te mai poti rascula sau protesta impotriva vreunei nedreptati. Dar repet, dpdv cotidian nu mi se par deloc asa dure vremurile de astazi.

[mich3ll3]

În prealabil postat de C.tin

Un crestin cu traire autentica se descurca mult mai bine in societate decat oricare robotel occidental programat-antrenat dupa sabloanele ateiste...
Cum asa? Pai, cel ce-si stapaneste propriile simturi, ii stapaneste si pe ceilalti...care fac apel doar la o tehnica de suprafata, schimbarea in ceilalti nefiind in profunzime, ca la crestinul ortodox autentic.

In ce priveste INCREDERA IN SINE, pt un atei/pagani e MANDRIE! Caci ei se incred in EU-ul propriu.
Pt un crestin ortodox traitor, nu este mandrie! Dece? Pt ca-l are pe Hristos in el, si in Acela se increde, dupa spusa Sf Ap Pavel.... nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine...ceva de genul asta... De aceea e difereanta intre cele doua afirmatii...

Inaintand pe calea duhovnicesca ortodoxa cu metanoia, schimbarea in profunzime a firii celei vechi in una cu adevarat vredinica de cel ce a sadit-o, devenim cu mult superiori semenilor de alta factura spirituala...

Si atunci daca vre-o dama olandeza mi-ar strange mana mai mult decat i-am strans-o eu, atunci o consider dominanta, mandra, care vrea sa ma depaseasca si atunci n-o bag in seama....
Caci aici e calea de mijloc sa nu strangi mana celuilalt mai tare decat ti-o strange acela. Daca-i moale, tot moale sa i-o dai, Daca-i tare, la fel de tare sa i-o strangi. Nici mai mult nici mai putin...

Intr-adevar,subscriu intru totul la spusele tale

Ceea ce se greseste in zilele noastre e ca se vrea din ce in ce mai multa superficialitate...aparenta ca esti un om increzator in propriile forte si ca o sa poti atinge orice target e lucrul care "te vinde " cel mai bine atunci cand e vorba de vreun interviu...si nu numai..la fel se intampla si intr-un cerc de asa-zisi prieteni care vor sa vada in tine un invingator,un puternic(doar asa ai mai multa atentie si respect din partea lor).

Se gandeste oare cineva ca in spatele fiecarei masti se afla un suflet?..un suflet pe care daca ne-am da un pic silinta sa-l gasim,sa-l cunoastem,am descoperi ca pe lumea asta nu exista doar bani,putere,laude din partea sefului...

[windorin]

Cand cineva dorea un sfat de la Sfantul Siluan Athonitul, acestuia nu-i placea sa dea raspuns "din mintea sa". El avea in amintire cuvantul Cuviosului Serafim de Sarov: "Cand vorbeam din mintea mea, se intampla sa gresesc", iar la aceasta se adauga ca greselile pot fi mici, dar pot fi si mari.

Sa luam aminte la duhul unei incredere daunatoare in sine !
Sa umblam cat mai des la duhovnic si la Spovedanie, la cartile Sfintilor Parinti si la slujbe !
Cred ca nimic nu este mai usor decat a cadea si a ramane in inselare.

[anna21]

În prealabil postat de sergiu

Ma gandesc de multe ori ca noi interpretam gresit timpurile noastre vis-a-vis de timpurile de acu 1000 de ani de exemplu. Nu prea cred ca atunci era vremea celor blanzi. Gandeste-te ca din cand in cand satul(regatul) vecin putea sa vina cu bate si topoare si sa jefuiasca satul tau. Si nu exista nici politie sa suni, nici judecatori, nimic. Si nu doar jefuiau ci si violau ce mai se gasea: femei, fete, copii. Din cand in cand barbatii din ostiri diferite se adunau pe cate un camp de batalie si-si cioparteau unul altuia corpurile, asa, ca sa se distreze. Si daca un consatean cu parcela alaturata zicea ca pamantul tau e al lui trebuia sa-ti aperi dreptul in cel mai direct sens: cu pumnul. Si chiar boierul (care era de fapt un fel de sef de clan mafiot) putea sa-ti ia oricand ceva ce era al tau: fie nevasta ca era frumoasa, fie fiica, fie pamantul, fie roada etc etc. Deci nu mai dati vina pe vremurile noastre ca s-ar putea sa fie cele mai blande traite vreodata (ma refer la tarile civilizate, nu Africa). Asta de fapt si este minciuna vrajmasului, sa te faca sa crezi in democratie, ca totul e sigur, frumos etc , si cand te vei trezi va fi prea tarziu, ca vei avea implantate in trup si in casa si pe strada toate mijloacele de supraveghere posibile incat sa nu te mai poti rascula sau protesta impotriva vreunei nedreptati. Dar repet, dpdv cotidian nu mi se par deloc asa dure vremurile de astazi.

Cred ca mai demult omul era fortat de imprejurari sa strige zilnic catre Domnul..

Azi, se descurca "singur".

[windorin]

"Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic." (Ioan 15, 5)

Fara Dumnezeu nu putem face nimic.
El ne tine, El ne da putere. Chiar si acelora dintre noi care nu vrem sa auzim de El.

Parintele cel bun nu isi lasa stingher copilul neascultator, ci il ocroteste in continuare si ii da de toate.
A ne increde in noi, cum ca suntem ceva mare si puternic, este o mare inselare. Asta nu inseamna ca trebuie sa spunem neincetat "nu sunt bun de nimic" si altele asemenea. Domnul a sadit in fiecare un talant, doi sau trei, drept pentru care nimeni nu poate spune ca nu e bun de nimic. Insa a crede ca avem putere prin noi insine, chiar fara Dumnezeu, este cadere si inselare.

Domnul ne da putere pentru toate.
Oare ar putea mama sa reziste durerii pierderii fiului ei, fara intarire de la Domnul ?!
Oare ar ramane omul intreg la minte dupa ce ar omora din greseala, in accident, un alt om ?!

[costel]

În prealabil postat de windorin

Fara Dumnezeu nu putem face nimic.
El ne tine, El ne da putere.

Multa vreme, m-am tot intrebat cu ce s-a hranit Maria Egipteanca in pustie. Din scrierea vietii sale, reiese ca s-a hranit si din cele cateva paini pe care le cumparase cu banutii primiti de la un milostiv. Deci, painile nu se imputinau, erau ca si faina vaduvei din vremea lui Ilie. Dar, sa nu uitam ca nu se imputina nici plansul sau pentru pacatele savarsite. Asa este, "El ne tine, El ne da putere".

[LapetiteMoc]

In Domnul sa ne punem nadejdea; daca ne bazam pe noi, vai de capul nostru pe unde ratacim.

Domnul sa ne ocroteasca in toate caile! "Faca-se Voia Ta!"

[cristiboss56]

În prealabil postat de LapetiteMoc

In Domnul sa ne punem nadejdea; daca ne bazam pe noi, vai de capul nostru pe unde ratacim.

Domnul sa ne ocroteasca in toate caile! "Faca-se Voia Ta!"

Înţelepciunea se bazează pe teama de Domnul , iar nebunia pe încrederea în sine ! A crede în Domnul Iisus înseamnă a te rezema de El, cu alte cuvinte a renunţa la propria noastră încredere de sine, şi a ne încrede , sau a ne abandona Lui !

[Rodica50]

Asa este, la drum sa ne insotim cu Hristos si Maica Domnului. La mine, in satul meu, oamenii se insemnau cu semnul Sfintei Cruci si cand plecau la drum, si la munca si cand treceau pe langa Sfanta Biserica- doar acolo se afla CINSTITUL TRUP SI SANGE al MANTUITORULUI.LA FEL PROCEDEZ SI EU SI MA SIMT PROTEJATA.Mersul la Sfanta Biserica imi da putere sa trec peste orice incercare pe care as avea-o. Fara Dumnezeu nimic nu suntem.