De ce Dumnezeu ne a creat?

[georgeval]

În prealabil postat de KittyNou

Cum poti sa fii asa de sigur ca exista viata dupa moarte?
De ce sa traim viata asta in suferinta cand sunt posibilitati ca dupa viata nu este nimic si ca asta este unica noastra?

Si daca este? Am pierdut totul.
Eu am certitudinea ca Cel care a biruit moartea nu ne cheama la o fericire iluzorie, ci la o fericire vesnica.

[KittyNou]

În prealabil postat de florinbrasov0

Nu traim in suferinta continua, suferinta e impletita cu bucuria, la fel cum sunt impletite ziua cu noaptea.
Suntem calatori pe acest pamant, cu un scop, sa ne intoarcem de la cine am plecat. Sutem liberi, vrem sa facem asta, e alegera noastra, nu vrem sa facem asta e tot alegerea noastra numai sa nu ne trezim dupa aia ca de fapt am fi vrut sa facem cealalta alegere.

Blaise Pascal spunea ca daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.

Pierd timp crezand in cineva care nu exista. Timp si energie. Daca Dumnezeul accesta exista, intai as vrea sa-i fac o lista de intrebari si daca ma trimite in iad, ok, mie imi sta bine, este cea ce-mi merit.
Chiar daca conceptul de suflet nu pot sa mi-l imaginez: cand un om moare, noi ne imaginam sufletul care se desparte se corp si incepe sa urce spre sus. In ce mod pot trece amintirile sale, ne natura cerebrala, de la stat solid la stat aereu adica la atomi de oxigen. Energie? Poate. Infrarosi, onda radio. Dar la celalalt capat trebuie sa fie cineva care sa descifreze informatiile. Ceva dincolo de pamant, poate spaziu. Infrarosii pot calatorii pe distanze foarte mari, deci poate fii o alta planeta, o alta galaxie, un asteroid, o stea. Dumnezeu poate fii toate accestea. Dumnezeu poate fii...... ops.... un extraterrestru. Este logic.

[florinbrasov0]

Esteo mare diferenta intre modurile de a aborda o problematica pentru ca daca din start ne punem problema de ce nu exista Dumnezeu, noi vom cauta orice motiv pentru a ne sustinem aceasta idee si vom vedea lucrurile asa cum vrem noi, nu asa cum sunt.
Daca ne punem problema "exista Dumnezeu sau nu? oare de ce ceilalti L-au cunoscut si eu nu? nu cumva s-ar putea sa fie la mine problema? Oare de ce imi spun ceilalti ca ma pierd in tentativa de a cuprinde cu mintea mea pe Cel ce este necuprins? De acum recunosc faptul ca nu stiu nimic despre Dumnezeu, te rog Doamne ajuta-ma..." s-ar putea sa avem mai multe sanse, asta depinde de sinceritatea pe care o avem fata de noi insine.

[andreicozia]

În prealabil postat de KittyNou

Pierd timp crezand in cineva care nu exista. Timp si energie. Daca Dumnezeul accesta exista, intai as vrea sa-i fac o lista de intrebari si daca ma trimite in iad, ok, mie imi sta bine, este cea ce-mi merit.
.

Nu este adevarat, nu meriti sa fi trimis undeva daca nu ai fost informat corespunzator, conform legilor "teritoriului" sau a mediului unde ti-ai trait viata...si adevarul este ca lumea NU ESTE INFORMATA asa cum ar trebui sa fii pe pamint.
Exista un termen american foarte CUPRINZATOR si elocvent pentru situatia unuia in TRIBUNAL si se numeste "HearSay"..acest hearsay sau "din auzite" nu are nici o valoare juridica punitiva pentru cel acuzat.
Daca un om ajunge la Judecata de apoi in fata lui Dumnezeu, acesta nu-l poate tine vinovat pentru ceva ce omul a invatat DOAR DIN AUZITE si ca urmare este IMEDIAT ELIBERAT!

deci pe romaneste...Omule, fa ca nea Cimpoaca si nea Caisa ca asa vrea biserica si traditia...nu prea are greutate la TRONUL INFLACARAT A LUI Dumnezeu!

În prealabil postat de Scotianul

Deci nu despre cunoaştere este vorba, ci despre distincţia dintre bine şi rău, distincţie pe care o ştie face numai Dumnezeu, Cel Care Îşi iubeşte creaţia în întregul ei, până la sfârşitul veacurilor, şi nu sărmanul om, această efemeridă limitată şi egoistă pentru care lumea se termină odată cu el. Aşa după cum arăta la vremea sa Nae Ionescu, Dumnezeu a exprimat prin această interdicţie însăşi condiţia umană ca şi când ar fi spus: „Măi omule, tu trebuie să ştii că asta nu este natura ta. Dacă tu faci asta calci nu legea Mea, calci legea ta. Vrei să treci peste condiţia ta?

Dumnezeu a stabilit această lege nu fiindcă s-ar fi temut de noul statut al omului, ci tocmai fiindcă ştia că omul, ca fiinţă imperfectă dar perfectibilă, nu avea aptitudini pentru un asemenea statut. Înzestrat cu inteligenţă şi cu voinţă, dar fără a putea fi Dumnezeu, omul s-a vrut a „fi ca un Dumnezeu” şi de aici toate erorile voluntarismului antropocentric.

Sa inteleg deci ca inainte de a se intimpla pacatul primordial, omul era inteligent, avea vointa, dar nu putea face distinctia intre bine si rau?
Si ca pacatul primordial este ca omul a vrut (avind vointa) sa faca si el aceasta distinctie?
Cum se comporta oare omul inainte de a putea face distinctia intre bine si rau?

În prealabil postat de georgeval

Si daca este? Am pierdut totul.
Eu am certitudinea ca Cel care a biruit moartea nu ne cheama la o fericire iluzorie, ci la o fericire vesnica.

Daca ai fi sigur ca nu exista viata dupa moarte, ai trai altfel? Ce ai face (si nu faci acum) daca ai fi ateu?

În prealabil postat de Erethorn

De la regula "platii nedatorate" exista o singura exceptie: Isus Christos, cel care a platit in intregime pentru greselile altora - inclusiv ale tale.

Cui i-a platit?

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Daca ai fi sigur ca nu exista viata dupa moarte, ai trai altfel? Ce ai face (si nu faci acum) daca ai fi ateu?

Dar nu-mi pot imagina cum este starea de ateism. N-am sa discut din perspectiva moralitatii/eticii. Am mai discutat despre acest subiect.
As fi mai sarac in privinta comuniunii, sa-l limitez pe semenul meu doar la viata aceasta inseamna sa-i neg valorea pentru vesnicie. Sa fiu lipsit de rugaciune? parca as fi fara oxigen.

În prealabil postat de georgeval

As fi mai sarac in privinta comuniunii, sa-l limitez pe semenul meu doar la viata aceasta inseamna sa-i neg valorea pentru vesnicie.

Ce te impiedica sa ii dai in cap, daca valoarea lui este vesnica? Numai frica de iad? Sau suferinta proprie la gindul ca nu mai ai cu cine vorbi?

În prealabil postat de georgeval

Sa fiu lipsit de rugaciune? parca as fi fara oxigen.

Adica ai suferi?

[florinbrasov0]

În prealabil postat de topcat

Cui i-a platit?

Cand spunem ca a platit ne referim la faptul ca a suferit consecintele pacatelor noastre. Consecinta pacatului este moartea. Omul nu a vrut sa faca ascultare desavarsita de Dumnezeu si i-a incalcat porunca, atunci firea lui a decazut. Din iubire Dumnezeu a ales sa se intrupeze pentru a ridica firea umana.
Prin botez omul e mantuit obiectiv, insa mai e nevoie si de putin efort din partea lui pentru a se intoarce de unde a cazut.