Un preot a fost înjunghiat mortal la Focsani !

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca scenariul a fost un pic fortat, inclusiv privind caracterul ipocrit al sotului-tata.

Nu cred ca era ipocrit. Cred ca e un exemplu tipic de avorton afectiv, un impietrit monstruos, inuman, rece, de o rara stupiditate. Un penis testiculat in trup de om, cu aparente de fiinta umana. Oho, cati nu sunt ca el... Dar, culmea, din toti acestia se tot nasc copii, de mii de ani. Unii dintre copiii acestor retarzi ajung, uimitor, oameni de toata isprava. Numai Bunul Dumnezeu stie de ce si cum e posibil asa ceva.
Sa luam aminte!...

[cristiboss56]





Evenimentul tragic petrecut sâmbătă, 16 iunie 2012, în Focşani, când preotul Tudor Marin, de 69 de ani, a fost ucis în biserică, i-a întristat pe mulţi credincioşi din cuprinsul întregii ţări.

Aşa cum se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei, pentru Biserica noastră este o durere ca un preot să fie ucis chiar în sfântul lăcaş unde el a propovăduit iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

Patriarhia Română adresează condoleanţe familiei părintelui Tudor Marin şi parohiei îndoliate din Focşani. 'Este regretabil faptul că tocmai în biserică, unde preotul predică pacea şi iubirea faţă de semeni, un preot paşnic şi venerabil este ucis cu cruzime. Această crimă oribilă arată starea alarmantă de degradare, de violenţă şi de nesiguranţă din societatea românească de azi. Prin urmare, este nevoie ca şi bisericile, fiind spaţii de utilitate publică religioasă a comunităţilor locale, să fie mai bine păzite şi protejate', se arată în comunicatul transmis de Biroul de presă al Patriarhiei Române, citat de Ziarul Lumina.

De la purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, pr. Adrian Ionescu, am primit câteva date biografice referitoare la preotul trecut la cele veşnice. Preotul Tudor Marin s-a născut la 2 iunie 1943 în comuna Budeşti din judeţul Vrancea. Între 1961 şi 1966 a urmat cursurile Seminarului Teologic 'Chesarie Episcopul' din Buzău, iar în 1966 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1977. Pe 28 august 1966 s-a căsătorit cu Ana Agapie din comuna Scutelnici, judeţul Buzău, la 25 septembrie 1966 a fost hirotonit întru diacon, iar la 2 octombrie a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Boldeşti, din judeţul Prahova. În anul 1972 a fost transferat la Parohia Mirceşti din Vrancea, iar din 1991 a devenit parohul Bisericii 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul' din municipiul Focşani. Părintele are doi copii: Mălina, născută în 1970, şi Ioan Cristian, în 1974.

Cunoaştem jertfelnicia şi ostenelile sale

Am aflat cu deosebit regret de sfârşitul tragic al părintelui Tudor Marin din municipiul Focşani, care a fost ucis cu sânge rece - după ce oficiase Sfânta Liturghie şi făcuse pomenirea celor mutaţi la Domnul - în biserica pe care a slujit-o cu devotament vreme de mai bine de 20 de ani. Preacucernicia Sa s-a distins prin lucrarea depusă la Sfântul Altar în toate parohiile unde a activat de la hirotonie şi până când Dumnezeu a rânduit să-l cheme în lumea veşniciei.

Cunoaştem jertfelnicia de care a dat dovadă spre înfrumuseţarea sfintelor lăcaşuri de cult, iar Biserica 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul', ce străjuieşte centrul municipiului Focşani, va da mărturie, peste timp, despre strădaniile preotului Tudor Marin. El este cel care, cu binecuvântarea noastră, în anul 1990, a redeschis acest lăcaş de cult - monument istoric şi de arhitectură - şi s-a preocupat de restaurarea lui, împodobindu-l, la interior, cu pictură nouă.

Nu ne sunt străine ostenelile Preacucerniciei Sale întru slujirea lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor. Nu a precupeţit nici un efort pentru întărirea duhovnicească a Bisericii celei vii, a bunilor săi credincioşi, cărora le-a propovăduit învăţăturile Mântuitorului Hristos, îndrumându-i la iubire frăţească şi bună înţelegere.

Ne-am convins de râvna pe care o avea spre săvârşirea sfintelor slujbe şi a Dumnezeieştii Liturghii, de înţeleapta povăţuire dată în scaunul de spovedanie, precum şi de preocuparea pentru promovarea cântării corale în biserică. În acest sens, trebuie precizat că părintele Tudor Marin este cel care a sprijinit activitatea corului Parohiei 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul', de la a cărui înfiinţare au trecut puţin peste 100 de ani.

Ştim că, în toată această activitate, sprijin i-au fost credinţa nestrămutată în Bunul Dumnezeu, dar şi căldura şi înţelegerea pe care le-a găsit în familie, care a fost al doilea sfânt altar drag sufletului său. Nimic nu ar fi fost posibil fără rugăciunea întru ocrotire a dumneavoastră, doamnă preoteasă Ana, şi fără dragostea copiilor Mălina şi Ioan-Cristian, care vor purta vie în suflet amintirea părintelui lor după trup.

În aceste momente grele, vă suntem alături şi vă încredinţăm de rugăciunea pe care o facem înaintea Tatălui Ceresc pentru ca să aşeze sufletul preotului Tudor Marin în ceata drepţilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu aleşii Săi!

† Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

* Maine va avea loc inmormantarea Parintelui !
Dumnezeu sa-l odihneasca intru Imparatia Sa !+

[heaven]

Dumnezeu sa-l odihneasca pe parinte,este un martir!
Privind aceasta societate,nu pot decat sa observ cum atat bolile trupesti,cat si cele psihice se inmultesc si se agraveaza,insa putini sunt cei care iau pozitie in fata acestui fenomen sau macar sunt pe deplin constienti de el.
Pe de alta parte,mai este si ignoranta si lipsa de educatie a romanului,care inca traieste in niste prejudecati care nu pot decat sa dauneze,iar atunci cand exista cazuri de acest gen in familie sau ei insisi sunt bolnavi,putini sunt cei care apeleaza la ajutor specializat.
Butonam computerul si comunicam virtual,insa in era informatiei,am ramas,totusi,la credinte de Ev Mediu.La asta se adauga si multa indiferenta,raceala afectiva,lipsa de comunicare mai ales in sanul familiilor.Se nasc copii normali,insa mutilarea sufleteasca si lipsa unor repere sanatoase ii transforma in timp in bieti monstri cu mintile ratacite pe unii oameni.
Ei sunt acea fata a societatii pe care noi nu dorim sa o vedem sau eventual o privim cu furie,dezgust si in cel mai fericit caz cu o oarecare mila,dar,in tot cazul ca pe ceva ce nu ne priveste,decat poate in masura in care ne dam cu parerea sau ridicam piatra sa osandim.Insa deja au devenit prea multi acesti oameni bolnavi,pentru a mai putea fi ignorati,iar cazurile multe prea grave (cum a fost si cel de la Brasov,cu acel copil ucis de mama sa ori cei doi copii tarati in apele inghetate ale raului de tatal lor),traim vremuri apocaliptice cu adevarat...
Cred ca daca am darama din aceste ziduri care ne inconjoara si dupa care traim fiecare,daca ne-ar pasa mai mult de semeni si ne-am dori sa ne implicam si sa intelegem ca daca azi ridicam din umeri in fata cuiva care are nevoie de o vorba buna,de ajutor,de implicare,considerand ca nu ne priveste,poate ca maine nepasarea noastra se va intoarce ca un bumerang impotriva'ne!
Probabil ca Dumnezeu l-a luat pe acest preot pentru ca el si-a incheiat misiunea aici,insa felul in care a plecat,ne arata noua tuturor ca mai avem multe de invatat si este o oglinda pentru stadiul maladiv in care se tara o mare parte a omenirii.

[AlinB]

Imi pare rau, dar eu inteleg martirajul ca pe o alegere, atunci cand te expui unui risc mortal, previzibil si real in numele credintei.

Ori, un preot cred ca risca mai putin sa fie ucis in biserica decat risti sa fii ucis mergand pe strada de acasa la servici.

A fost poate un preot bun si capabil prin lucrurile care le-a facut in viata, dar nu e cazul sa facem dintr-un eveniment nefericit si cvasi-intamplator ceea ce nu este de fapt.

Ma intreb totusi cati preoti au totusi de a face cu persoane care au clar probleme de ordin psihic si nu au timpul, resursele sau vointa de a-i directiona spre ajutor de specialitate si poate chiar, de ce nu, asistenta spirituala mai speciala.

Comunicatul biroului de presa al Patriarhiei deplange violenta din societate, dar ce face Biserica pentru societate mai mult decat a pune preoti in biserici oricum insuficiente?

Se porneste de la premiza ca romanul este ~90% crestin cand de fapt este in jur de 5% crestin practicant (adica ceea ce conteaza), pentru crestinarea (in adevaratul sens al cuvantului) celor de 85% se face prea putin.

Iar in acest sens, solutia nu sunt gardienii si perchezitiile corporale la intrarea in Biserica.

[Lavrentiu]

In 1993, la Manastirea Optina s-a petrecut o crima oarecum similara: trei calugari au fost ucisi de un satanist in noaptea de Inviere. Cei trei sunt considerati martiri, iar la mormintele lor se arata multe minuni. (http://www.crestinortodox.ro/reporta...ina-72408.html).

Daca parintele a fost un martir, o va arata Duhul Sfant in mod lamurit. Frumusetea lucrarii lui Hristos este ca trece dincolo de mintea omeneasca si de impartirile si categorisirile acesteia.

[Yasmina]

În prealabil postat de Lavrentiu

In 1993, la Manastirea Optina s-a petrecut o crima oarecum similara: trei calugari au fost ucisi de un satanist in noaptea de Inviere. Cei trei sunt considerati martiri, iar la mormintele lor se arata multe minuni. (http://www.crestinortodox.ro/reporta...ina-72408.html).

Daca parintele a fost un martir, o va arata Duhul Sfant in mod lamurit. Frumusetea lucrarii lui Hristos este ca trece dincolo de mintea omeneasca si de impartirile si categorisirile acesteia.

Impresionant articol!
Nu am putut sa nu remarc o anumita idee: monahii respectivi au fost"chemati"la mucenicie dar pt asta este nevoie de o mana de calau,de cineva care se ocupa efectiv de beregata lor(mijlocul crimei).

Intrebare: in ce relatie se va gasi criminalul cu judecata divina?Mai poate fi vorba despre o urgie divina in cazul acesta?
Din punct de vedere logic,mucenicia are nevoie de un act deosebit de violent...Plecand de aici,se poate ajunge pana la a multumi criminalului care a conlucrat la acest proiect,are o contributie la mucenicie.
Un fel de munca de jos,pe care cineva trebuie s-o faca!

Nu stiu cat am fost de coerenta,si cum s-a inteles ideea...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Impresionant articol!
Nu am putut sa nu remarc o anumita idee: monahii respectivi au fost"chemati"la mucenicie dar pt asta este nevoie de o mana de calau,de cineva care se ocupa efectiv de beregata lor(mijlocul crimei).

Intrebare: in ce relatie se va gasi criminalul cu judecata divina?Mai poate fi vorba despre o urgie divina in cazul acesta?
Din punct de vedere logic,mucenicia are nevoie de un act deosebit de violent...Plecand de aici,se poate ajunge pana la a multumi criminalului care a conlucrat la acest proiect,are o contributie la mucenicie.
Un fel de munca de jos,pe care cineva trebuie s-o faca!

Nu stiu cat am fost de coerenta,si cum s-a inteles ideea...

1. Depinde..poate criminalul se va pocai pana la urma.
2/ Aceleasi dileme si discutii inutile ca in jurul "muncii de jos" a lui Iuda...

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Yasmina

Impresionant articol!
Nu am putut sa nu remarc o anumita idee: monahii respectivi au fost"chemati"la mucenicie dar pt asta este nevoie de o mana de calau,de cineva care se ocupa efectiv de beregata lor(mijlocul crimei).

Intrebare: in ce relatie se va gasi criminalul cu judecata divina?Mai poate fi vorba despre o urgie divina in cazul acesta?
Din punct de vedere logic,mucenicia are nevoie de un act deosebit de violent...Plecand de aici,se poate ajunge pana la a multumi criminalului care a conlucrat la acest proiect,are o contributie la mucenicie.
Un fel de munca de jos,pe care cineva trebuie s-o faca!

Nu stiu cat am fost de coerenta,si cum s-a inteles ideea...

Chemarea la mucenicie o au toti crestinii care se sfintesc. Toti cei care ii urmeaza Mantuitorului doresc sa ii urmeze in mod real, chiar si pe cruce, cum s-a si intamplat in cazul unora dintre ei. Nu toti sfintii sunt mucenici, datorita iconomiei lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca n-au avut chemarea muceniciei.

De aceea fapta ucigasului este la fel de inutila ca cea a lui Iuda, dupa cum zice si fratele AlinB. Orice crima este inutila, ea nu adauga nimic la slava mucenicilor. Slava mucenicilor este rabdarea si dragostea lor pentru Hristos, iar acestea nu au nevoie de un criminal pentru a exista.

In ce priveste judecata lui Dumnezeu, numai El stie, ca este a Lui, nu a noastra. Au fost cazuri de ucigasi de martiri care s-au pocait si ei insisi s-au sfintit sau chiar au murit la randul lor martiri. Nu mai departe de Targu Ocna este cazul acelui tortionar care s-a pocait fata de Pr. Gherasim Iscu si au murit amandoi intru Domnul in aceeasi noapte (mai multe detalii aici sau aici).

Dar nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu este drept si "nu se joaca" de-a atotputernicia, predestinand pe unul sa fie rau si pe altul sa fie bun. Orice criminal va lua plata de criminal si orice drept va lua plata de drept, daca acesta este modul in care se va prezenta la judecata lui Dumnezeu, la care sa dea Domnul sa fim si noi cu oile, nu cu caprele.

[Yasmina]

Am inteles ideea,multumesc pt detalii!

[AlinB]

În prealabil postat de Lavrentiu

Daca parintele a fost un martir, o va arata Duhul Sfant in mod lamurit. Frumusetea lucrarii lui Hristos este ca trece dincolo de mintea omeneasca si de impartirile si categorisirile acesteia.

Nu e "mintea omeneasca" ci ghidul moral al Bisericii.

Oamenii aceia aveau o viata sfanta in primul rand si in al doilea rand au fost ucisi tocmai pentru aceasta viata sfanta de cineva care ii ura tocmai pentru asta.

Asa se explica in parte si minunile de la mormantul lor (pe langa credinta celor care se roaga).

In aceste circumstante se poate vorbi de un fel de mucenicie.

Nu poti fi martir doar daca esti ucis din betie, nebunie, neatentie, doar pentru ca esti botezat crestin sau chiar si preot fiind.

In cazul acestui preot este vorba de un om cu mintile zdruncinate, care a facut un lucru rau crezand ca face un bine.
La fel de bine se putea intampla sa fie calcat de o masina pe strada, sa cada tavanul bisericii peste el sau alte lucruri care n-au o logica sau certitudine facil accesibila mintii omenesti.

Daca trebuie onorat, este onorat pentru viata care a avut-o, nu pentru circumstantele nefericitei intamplari care i-a adus moartea.