Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[BogdanF2]

În prealabil postat de Tzantzarika

Din pacate in familia mea e o traditie atee - parintii mei nu sunt cununati, fratele meu nu e cununat desi traieste de 13 ani cu aceeasi femeie....
Eu sunt singura mai "ciudata" din familie.

Dupa cum ar spune Cuviosul Paisie Aghioritul, faptul ca provii dintr-un asemenea mediu iti da niste circumstante atenuante, precum si acces mai usor la ajutorul lui Dumnezeu, pentru a te indrepta.

De fapt orice om este ajutat foarte mult de Dumnezeu la inceput, atunci cand incepe sa se indrepte. Abia dupa aia, cand mai creste duhovniceste, da si de ispite mai grele, dupa "puterea" lui.

Bogdan.

În prealabil postat de emanouela

veverita, esti fara pacat??? nu ai gresit niciodata in viata ta???? ce te aprinzi asa? eu zic sa citesti toate postarile si poate ai sa pricepi ceva ceva, daca le citesti pe sarite si selectezi doar unde dai cu parul, ft rau...pacatuiesti mai mult decat mine, mai mult decat ea mai mult decat multi

Nu sunt fara de pacat, mai ales ca sunt maritata de 17 ani si poate inteleg foarte bine situatia ei, mai mult decat crezi tu ca o pot face; am vrut doar sa spun ca nu o ajuta cu nimic compatimirile, iar daca va trai in continuare in pacat, se va afunda si mai mult in noroi si desnadejde iar pe zi ce trece lucrurile ii vor parea si mai complicate;de ce ne place oare sa cosmetizam pacatul atunci cand nu e cazul si sa ne invartim in jurul cozii mai mult decat trebuie?
Asa ca rezolvarea e una singura: cununia cu barbatul care ii ofera siguranta si apoi sa mentina o legatura permanenta cu biserica si duhovnicul;si cred ca stii de ce, nu?
Asa vad eu lucrurile, simplu si fara sa batem apa in piua;
O zi buna si fara de pacate!

[teatru-copii]

Eşti divorţată?
Ca tine suntem mulţi!

Suntem mulţi divorţaţi de soţi, nu ştim ce să facem. Se întâmplă să mai fim divorţaţi de copii, de părinţi, de fraţi şi surori, de vecini, de şefi, etc. De ce? Ce ar fi de făcut? Nimeni nu poate da un răspuns. Nu ni-l dă nici chiar Biserica, pentru

Subiectul este mult prea dureros pentru un comentariu, asa ca am scris un articol, este postat pe site.

[Fani71]

În prealabil postat de Tzantzarika

Cand l-am cunoscut eram intr-o perioada in care credeam a oricum datorita divortului sunt vesnic condamnata si nici nu mai intram in biserica. I-am spus de la inceput ca nu ma intereseaza casatoria. Ce m-a legat de el - a fost starea de liniste si siguranta pe care o am cand sunt langa el. Cateodata noaptea am vise inspaimantatoare si sunt foarte speriata si agitata si visez ca el vine si-mi pune mana pe dupa umeri - si in acel moment spaima imi trece.
Oricat de grea si stresanta a fost o zi cand intra pe usa si imi zambeste stiu ca totul o sa fie in regula pentru ca el e langa mine. Si poate ca astea suna a dependenta - dar... am nevoie de el.

Draga Tzantzarica, si eu as spune cum ti-au spus si altii sa ai incredere ca Dumnezeu iarta si daca iarta atunci iarta cu atat mai mult urmarile deciziilor pripirte din prima tinerete, luate in necunostinta de cauza (eductie atee, mediu ateu si poate usuratic, necunoasterea sensului Tainei etc). Si da, 'refacerea vietii' este posibila tocmai pentru ca Biserica Ortodoxa recunoaste acest lucru, recunoaste ca omul mai poate gresi si nu il condamna vesnic pentru o greseala (chiar si pentru una mai grava ca a ta!). Din cate zici ai avut toate motivele, si crestineste vorbind, sa divortezi - din moment ce sotul tau nu se ocupa de tine si de copii si numai tu te-ai straduit sa salvezi casnicia. Nu numai adulterul sau bataia este motiv de moarte a dragostei, mai sunt si altele...
Orcium, asta apartine trecutului, acum cred ca ar fi bine sa privesti in viitor, si sa incerci sa te casatoresti cu cel care este langa tine si care spui ca il simti ca pe un om solid, care te ocroteste si isi poate asuma responsabilitati pentru tine. daca chiar asa este, cred ca nu se va opune sa se casatoreasca cu tine.

As mai spune ceva ce mi se pare (dar poate ca ma insel) ca nu ti-a mai spus nimeni mai sus.
Pocainta nu e acelasi lucru cu sentimentul de compatibilitate si remuscarile vesnice (sa nu mai suporti sa intri in biserica, sa ai cosmare si altele asemenea). Pocainta ar trebui sa fie asa: iti recunosti greseala (hai sa zicem, partea ta de greseala, in cazul tau), te arunci la picioarele lui Hristos, te spovedesti in fata preotului, si pe urma traiesti iertarea lui Dumnezeu. O primesti, si nu te mai ingrijorezi, te lasi in bratele Lui. Stiind bineinteles ca ti-a iertat multe, dar tocmai de aceea iubindu-l si tu mai mult. De aici poate ve i mare folos pentru tine, o smerenie si o dragoste pe care nu le-ai fi avut poate daca Dumnezeu nu te-ar fi iertat. Cupabilitatea este intr-un fel un semn ca nu ai acceptat inca iertarea lui Dumnezeu. Cel putin asa inteleg eu lucrurile. Nu te ingrijora. Ai incredere in prima ta intuitie, cea care ti-a trimis preoti 'ingaduitori', cum zici, cand ai alergat la Biserica. Stie Dumnezeu ce face...
Unii ti-au recomandat sa te duci la un dohovnic sporit duhovniceste. Oricat de sporit sau nesporit ar fi cel care te-a spovedit, el are harul preotesc, deci Dumnezeu te-a iertat cu ajutorul lui. Asa ca nu te mai ingrijora, nu iti mai fa crize de constiinta. Insa poate foloseste sa vorbesti cu alti oameni induhovnoiciti sau cu oameni cu experienta si inteligenti ca sa incerci sa-ti dai seama ce greseli ai facut poate si tu, de a murit dragostea, cum ziceai, ca sa nu le mai repeti.

Mi-am dat si eu cu parerea.. Sa mai ierti daca ce am spus nu foloseste.

Doamne ajuta! Putere, curaj si mai ales: nadejde si parce, Dumnezue ne iubeste si ne vrea binele.

[Fani71]

.. pardon, cu compatibilitate, ci culpabilitate am vrut sa zic. ;-)

[AltulDesigur]

Tzantzarika, parerea mea e ca undeva minti si incerci sa ne pacalesti. Se vede ca minti prin incercarea disperata de a arata cat de nefericita ai fost tu, cum incerci sa pui presiune pe cei din jur luand atitudinea defensiv-autocompatimitoare si spunand jumatati de adevar. Parerea mea e ca iti meriti soarta, roaga-te mult, incearca sa vezi TOT adevarul si dupa aceea cere iertare. Spovedania nu e o discutie cu psihologul de serviciu....
Dar el, ex-sotul, el cu ce a gresit? Cu faptul ca era din greseala langa o femeie care de fapt se culca cu altcineva? Nu cred in ruptul capului ca ai plecat de-acasa pentru...nimic. Concubinul era deja acolo.
Nu cred ca ai copii, familia nu e atee, dimpotriva, si Moldova..eee Moldova e mare.Eu cred ca tu iti inselai sotul inca inainte de a fi divortata. Ce te-a impiedicat sa faci pasul atata timp fost tocmai lasitatea ta.
Sunt convins ca ai plecat de-acasa fara sa-i zici nimic, ai disparut pur si simplu la o prietena...
Nu cauta sfaturi, cauta-te pe tine.

[philalex]

ce sa zic.....traim niste vremuri dure, in care pactul predomina...suntem slabi in fata lui, dar prin apropiere de Domnul...izbandim si ne merge bine...prin departare.....suferim....asa ca ne cufundam in singuratate, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, totusi, El vrea sa nu fim singuri....si de aceea trebuie sa luptam...toate viata e o lupta in aceasta viata dura, dar nu trebuie sa uitam de cele sfinte...pacatul e cel care ne distruge....trebuie indepartat..

[AltulDesigur]

Si chiar daca ar fi adevarat faptul ca nu l-ai inselat si ai plecat pur si simplu pentru ca nu mai rezistai... la tine se aplica regula urmatoare: fidelitate = lipsa ocaziilor favorabile. Ai asteptat sase ani sa vina o ocazie si cand a venit Deosebitul ti-ai luat zborul fara regrete. S-ar putea ca peste inca 6 ani sa iti dai seama ca nici asta nu-i barbatul de care ai nevoie si tot asa...toata viata, o sa astepti urmatoarea ocazie favorabila. Si o sa scrii pe forum istorii lacrimogene din care n-o sa lipseasca evident faptul ca vrei sa te calugaresti, ca de ce ti se intampla numai tie astea, ca si fostul dar posibil si actualul sunt vanatori de zestre...
Si ne zici despre copii abia la a patra postare :" mai ales ca am si doi copii..." - ca si cum ai vorbi de doua pisici sau ficusii aia batrani din sufragerie care trebuie udati in perioada concediului de cineva...vorbesti despre copii ca despre o povara.
Eu m-am lamurit despre ce este vorba in povestea asta si-ti mai zic o data ceea ce cred: minti.

[Fani71]

AltulDesigur, ar fi bine sa nu mai acuzi si sa insulti un alt participant al forumului.
Aici toti suntem mai mult sau mai putin incognito, fiind virtuali, tot ce spunem despre noi este neverificabil, si nu are nici un sens sa contestam pe cineva in felul asta. Poti sa spui despre tine ca traiesti in cea mai deplina curatie si de fapt lucrurile sa stea altfel, este valabil si pentru tine, si pentru mine, si pentru toti. Pana la proba contrarie ar trebui sa ne acordam unul altuia beneficiul increderii.
Pe langa ca nu mi se pare crestineste sa arunci cu piatra intr-un semen.

[emanouela]

AltulDesigur...e problema ma personala daca tu crezi ori ba...pana la proba contrarie e corect din partea noastra sa dam crezare celor spuse pt ca motiv de minciuna nu vad, e o dovada din partea noastra ca inca nu ne-am pierdut total increderea in oameni....nu stiu ce divinitate iti da tie dreptul sa judeci si sa jignesti....sau poate judeci dupa propriul tau caracter...e, iti place? sigur ca nu! ti-ai spus paretea o data, nu intr-un mod civilizat, ca sa nu mai spunem de crestineste..... dar ca sa revii sa mai si completezi cu alte rautati esteeeeeee....too much