Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Tăinuindu-şi la -nălţare chipul Său văzut, Hristos / A rămas cu duhu-n duhul Maicii Sfinte , luminos ; / Şi-mprejurul ei se-adună ucenicii-n foişor, / Unde-aşteaptă pogorârea Duhului asupra lor. / Stăruind în priveghere şi in post necontenit, / Meditează mai cu seamă un cuvânt ce l-a rostit / -Mi s-au dat puteri depline pe pământ precum şi-n cer ; / De aceea să străbateţi faţa-ntregului pănânt, / Crăinicindu-Mi Vestea Bună în tuspatru părţi de vânt ; / Fiţi lumină din lumină şi lumina lumii-ntregi, / Şi-i spălaţi cu foc obrazul şi cu Duhul Noii Legi. / Luminaţi cu fapta voastră decât vorba mai presus, / Şi-nvăţaţi pe toţi să creadă toate câte vi le-am spus ; / Cel ce crede în Lumină , va fi-n veci Luminii fiu ! / Cel ce n-are crez, rămâne rob al Beznei mort de viu ! / Iată, Eu cu voi de-a pururi voi rămâne prin iubire, / Ca un prieten, ca un frate, ca un tată, ca un mire ! / De vă-ncredeţi in Iubire, Ea rosteşte-n voi Eternul ; / Căci Iubirea-i Paradisul, iar refuzul Ei, Infernul ! / În acest concert de rugă, Preacurata, în tăcere, / Se lasă adânc pătrunsă de divinele mistere / Şi cu dorul ei străbate peste graniţi de văzduh / Să deschidă poarta lumii ca să sufle Sfântul Duh.
<< Va urma >>

Naia fragedei Biserici vrea să plece - acum în larg ; / Rugăciunea Maicii-i pânza ce-o întinde pe catarg / Ca să bată-n ea puternic vântul Duhului Iubirii / Să o-mpingă, peste valuri , spre limanul mântuirii. / Iar, Apostolii, năierii, neavând decât un dor, / De-a vesti lumină lumii, zic , în cugetele lor ; / -Mijloceşte-ne, Marie , tot belşugu-acestei clipe, / Căci să mântui fără tine, e să zbori fără aripe / Şi prin inima Fecioarei palpitează firea-ntreagă : Duh din patru părţi de ceruri, vino-n lume şi-o dezleagă / Din blestemul ce de veacuri o întunecă la faţă ; / Dă-le orbilor vedere şi scheletelor viaţă ! / Şi-n Cenacol, fără veste, Duhul Dragostei coboară / Să-nnoiască faţa lumii, s-o creeze-a doua oară. / Şi Apostolii sub scutul Maicii Domnului şi-a lor / Merg s-anunţe peste veacuri Vestea Bună tuturor. / Şi cu aripi mai uşoare şi mai repezi decât vântul / Răsuna pe la răspântii şi pe uliţe Cuvântul ; / La un semn, ca la poruncă, piatra stearpă din pustie / Se deschide şi ţâşneşte până-n ceruri apă vie . / Pe câmpia veştejită, din Tărie cade rouă ; / Apa-n râuri, se-nfioară, încreţindu-şi valuri nouă. / Însăşi Marea Moartă-nvie, botezată de Iordan / Cu talazuri de aghiazmă, înoite-n an de an.
<< Va urma >>

[sergiu]

Apropo de Sfantul Maxim Marturisitorul, am citit ca Biserica de la acea vreme a decis sa fie pedepsit, taindu-i-se limba si bratul drept. Mai tarziu a fost declarat Sfant si este printre Sfintii Parinti. Nu inteleg cum a putut cineva care cica urma calea aratata de Iisus Hristos sa mutileze un om in varsta (82 ani) si care era de fapt un Sfant, in acest hal. La scurt timp timp dupa executie a si decedat in chinuri. Practic omul a fost martir omorat de biserica. Sau nu? Ma lamureste cineva?

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...ianuarie21.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_M%C4%83rturisitorul

[patinina34]

pentru Sergiu:
si inca mai cauta aici
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...risitorul.html

Multumesc!

[sergiu]

Deci practic biserica a fost in eresie si a omorat un Sfant.
De unde avem garantia ca nu va mai face acelasi lucru cu altii?
De unde avem garantia ca nu a mutilat Scriptura (sa fie conforma cu ideile lor) inainte sa apara in forma prezenta in sec III? Cum poate fi dovedit ca ceea ce citim astazi este ce a fost lasat de catre Iisus Hristos (banuiesc raspunsul, vreau pareri)?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Naia fragedei Biserici vrea să plece - acum în larg ; / Rugăciunea Maicii-i pânza ce-o întinde pe catarg / Ca să bată-n ea puternic vântul Duhului Iubirii / Să o-mpingă, peste valuri , spre limanul mântuirii. / Iar, Apostolii, năierii, neavând decât un dor, / De-a vesti lumină lumii, zic , în cugetele lor ; / -Mijloceşte-ne, Marie , tot belşugu-acestei clipe, / Căci să mântui fără tine, e să zbori fără aripe / Şi prin inima Fecioarei palpitează firea-ntreagă : Duh din patru părţi de ceruri, vino-n lume şi-o dezleagă / Din blestemul ce de veacuri o întunecă la faţă ; / Dă-le orbilor vedere şi scheletelor viaţă ! / Şi-n Cenacol, fără veste, Duhul Dragostei coboară / Să-nnoiască faţa lumii, s-o creeze-a doua oară. / Şi Apostolii sub scutul Maicii Domnului şi-a lor / Merg s-anunţe peste veacuri Vestea Bună tuturor. / Şi cu aripi mai uşoare şi mai repezi decât vântul / Răsuna pe la răspântii şi pe uliţe Cuvântul ; / La un semn, ca la poruncă, piatra stearpă din pustie / Se deschide şi ţâşneşte până-n ceruri apă vie . / Pe câmpia veştejită, din Tărie cade rouă ; / Apa-n râuri, se-nfioară, încreţindu-şi valuri nouă. / Însăşi Marea Moartă-nvie, botezată de Iordan / Cu talazuri de aghiazmă, înoite-n an de an.
<< Va urma >>

Şi-n ardoarea pocăinţei crăinicite cu tărie / La răscruci de cale nouă, ori în pârg de veşnicie, / La botez, intrau în ape chipuri negre de prihană, / Şi ieşeau mirese albe, cu privirea diafană. / Moşi bătrâni de-atâtea rele şi ologi ca vai de ei / Vin din ţara lor de patimi, de zeiţe şi de zei, / Vin şotâng, abia sărmanii, clătinându-se în cârji, / Şi răsar, sărind în apă, ca flăcăii, drepţi şi dârji. / Robi şi roabe fără număr trec prin vadul apei sfinte / Şi ieşind pe maluri liberi, intonează imn fierbinte. / După ei intrau tiranii şi de ura lor scăpaţi / Îşi dădeau acuma seama că şi robii le sunt fraţi. / Cavaleri ce se luptă în război ca nişte lei / Hotărăsc de-acum să lupte şi cu hidrele din ei. / Mesaline-mbătrânite de blestemul Zânei Vineri, / Ies din ape ca fecioare, cu obrajii albi şi tineri. / Şi pe cât măritul Soare al sfinţeniei, Iisus, / Îşi revarsă-n oameni harul şi-i înalţă tot mai sus, / Pe atât mai tare creşte Ziua Mare, focul sfânt / Şi lumina se întinde tot mai tare pe pământ !

[cristiboss56]

Când în noaptea lui de ură, intr-o bună dimineaţă / Şi-a deschis întunecatul sclipitorii ochi de gheaţă / Şi-a văzut că Ziua-şi face tot mai larg în oameni vad, / Şi-a trezit cu-nfrigurare toate oştile din iad. / Şi-n zadar năimiţii beznei se luptau din răzputeri, / Aruncând săgeţi aprinse de mânie către cer, / Căci de sus Seninul Soare le zâmbea strălucitor, / Şi săgeţile-azvârlite se-ntorceau asupra lor. / Vechii zei ce-mpodobiră cu povestea lor Olimpul, / Şi credeau că vor învinge, neînvinşi de nimeni,timpul, / Cad în golul nefiinţei şi pe socul lor apare / Crucea Domnului Stăpână pe deplin din zare-n zare. / Toate zidurile urii şi cetăţile -ngâmfării / Se prăvale cu răsunet în mormintele uitării ; / Iar în turnurile beznei n-a rămas decât ruină / Peste care -nvingătoare trec efluvii de lumină. / - O ! fericite bezne, strigă- Apostolul prooroc, / Nu vedeţi că pe măsură ce suflaţi mai tare-n foc / Cu furtuna urii voastre, îl aprindeţi şi mai tare / Şi pârjolul se întinde tot mai mult între popoare !

[cristiboss56]

De la întâile Rusalii , Preacurata ocrotea / Paşii tinerei Biserici pe cărarea Ei cea grea, / Cu acelaşi zel cu care , conlucrând cu Cel de sus , / L-a crescut în Nazaretul Galileii pe Iisus. / Şi văzând-o turma mică, stând de veghe ca un far, / Se-arunca-n vâltoarea luptei, înfruntând pe Veliar, / Căci ştia că unde-i Mama cu Iubirea, şi se roagă, / E şi Fiul ei de faţă, cu puterea Lui întreagă. . . / Cei ce-avură fericirea de-a-L vedea pe Fiul ei, / Când umbla vestind prin lume, şi vorbea pe drum cu ei, / Ii vedeau şi-acuma chipul în icoana ei de Mamă, / Şi-auzea în glasul dulce, glasul Domnului ce-i cheamă. / Iar în ochi ei cei limpezi , ca luminile din rai, / Izvora atâta milă şi iubire, de credeai / Că prin albia lor curge de la cer un râu mănos, / Ce revarsă-n lume spuma bunătăţii lui Hristos.
<< Va urma >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

De la întâile Rusalii , Preacurata ocrotea / Paşii tinerei Biserici pe cărarea Ei cea grea, / Cu acelaşi zel cu care , conlucrând cu Cel de sus , / L-a crescut în Nazaretul Galileii pe Iisus. / Şi văzând-o turma mică, stând de veghe ca un far, / Se-arunca-n vâltoarea luptei, înfruntând pe Veliar, / Căci ştia că unde-i Mama cu Iubirea, şi se roagă, / E şi Fiul ei de faţă, cu puterea Lui întreagă. . . / Cei ce-avură fericirea de-a-L vedea pe Fiul ei, / Când umbla vestind prin lume, şi vorbea pe drum cu ei, / Ii vedeau şi-acuma chipul în icoana ei de Mamă, / Şi-auzea în glasul dulce, glasul Domnului ce-i cheamă. / Iar în ochi ei cei limpezi , ca luminile din rai, / Izvora atâta milă şi iubire, de credeai / Că prin albia lor curge de la cer un râu mănos, / Ce revarsă-n lume spuma bunătăţii lui Hristos.
<< Va urma >>

Toate sufletele bune, de bărbaţi şi de femei, / Străduîndu-se, încearcă să-i urmeze pilda ei. / Mamelor este modelul dăruirii lor totale, / Iar fecioarelor, oglinda frumuseţii ideale ; / - Bucură-te, Preacurată, zic fecioarele curate, / Că ne-veţi că-n lumea nouă duhul are-ntâietate ! / Şi ca semn al spusei tale, cu o pildă grăitoare, / Ai deschis în lume floarea fecioriei roditoare. / Tu cu-o singură privire şi cu zâmbetul matern, / Ne abaţi din calea largă, care termină-n infern. / Cu căldura vorbei tale ţii aprinşi cărbunii-n vatră, / Şi de dragul tău se moaie chiar şi-o inimă de piatră. / Şi pe unde-ţi trece umbra, ori adii cu mâna blând, / Risipeşti din suflet norii şi-ntunericul din gând, / Şi răsai pe fruntea noastră iarăşi soarele senin, / Căci în faţa ta curată, nu poţi fi decât un crin ! / Dar ce sfântă şi smerită te vedeau cu toţi , Marie, / Când mergeai cu ucenicul , cu Ioan, la Liturghie ! / Masa sfântă-ţi aminteşte că Prestolul prim Jertfelnic, / La Misterul Întrupării , a fost sânu-ţi feciorelnic. . .
<< Va urma >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Toate sufletele bune, de bărbaţi şi de femei, / Străduîndu-se, încearcă să-i urmeze pilda ei. / Mamelor este modelul dăruirii lor totale, / Iar fecioarelor, oglinda frumuseţii ideale ; / - Bucură-te, Preacurată, zic fecioarele curate, / Că ne-veţi că-n lumea nouă duhul are-ntâietate ! / Şi ca semn al spusei tale, cu o pildă grăitoare, / Ai deschis în lume floarea fecioriei roditoare. / Tu cu-o singură privire şi cu zâmbetul matern, / Ne abaţi din calea largă, care termină-n infern. / Cu căldura vorbei tale ţii aprinşi cărbunii-n vatră, / Şi de dragul tău se moaie chiar şi-o inimă de piatră. / Şi pe unde-ţi trece umbra, ori adii cu mâna blând, / Risipeşti din suflet norii şi-ntunericul din gând, / Şi răsai pe fruntea noastră iarăşi soarele senin, / Căci în faţa ta curată, nu poţi fi decât un crin ! / Dar ce sfântă şi smerită te vedeau cu toţi , Marie, / Când mergeai cu ucenicul , cu Ioan, la Liturghie ! / Masa sfântă-ţi aminteşte că Prestolul prim Jertfelnic, / La Misterul Întrupării , a fost sânu-ţi feciorelnic. . .
<< Va urma >>

Şi primindu-l încă-o data, din Potirul Mântuirii, / Pe Iisus, schimbat în pâinea Sacramentului Iubirii, / Tu te laşi în El pierdută ca un strop de apă-n mare. . . / . . .Şi divinul har te umple tot mai tare şi mai tare ! / Şi viaţa ta devine Liturghie ne-ncetată / Un prinos de fapte bune, o ofrandă preacurată, / Consacrate prin credinţă pe-un altar interior / Şi-o cerească-mpărtăşire de viaţă tuturor. . . / Iar cucernicile inimi care merg cu ea în rând / Să primească Sfânta Pâine, se trezesc spunând în gând : / - O, Marîe , tu eşti spicul, iar Iisus e grâul sfânt / Măcinat pe lemnul Crucii ca să-mi fie nutremânt. . . / -Eşti un strugure , Marie , iar Iisus e vin ceresc ; / Eu m-apropiu cu credinţă şi cu El mă-mpărtăşesc. / -Eşti un fagure, Marie, iar Iisus divina miere ; / Eu o gust în toată vremea cu nespusă mângâiere.