![]() |
![]() |
|
#691
|
||||
|
||||
![]()
Curăță-mi, Maică, inima mea,
Spală-mă, Maică, de toată greșeala, Fă-mă, Maică, vrednică să simt iubirea ta, Învață-mă, Maică, iubirea ta, Învață-mă, Maică, frumusețea ta, Învață-mă, Maică, gingășia ta, Învață-mă, Maică, jertfa ta, Învață-mă, Maică, mila ta, Învață-mă, Maică, să mă dăruiesc, Învață-mă, Maică, pentru Fiul tău să trăiesc, Învață-mă, Maică, minunea ta, Învață-mă, Maică, Taina ta. Iubește-mă, Maică, când sunt luminos, Iubește-mă, Maică, când sunt păcătos, Iartă-mă, Maică, când sunt rătăcit, Primește-mă, Maică, când am revenit. Încălzește-mă, Maică, la pieptul tău cel cald, Încălzește-mi inima, să ard! Sfințește-mă, Maică, cu Duhul tău preasfânt, Iubește-mă, Maică, așa păcătos cum sunt.
__________________
http://oanamuntean.ro |
#692
|
||||
|
||||
![]()
LUCIAN BLAGA, BUNĂVESTIRE
În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umblă subt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a-ntâmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvârte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirându-se. ...................................... În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce în amintirea jertfei ce se va face. Ridicați-vă de lângă foc în cojoace cu flăcări de lână. Luați făclia ce-am aprins-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai departe din mână în mână. În curând fiul omului va căuta un loc unde să-și culce capul, răzimându-și-l ca și voi de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizându-se ca florile în întuneric. În curând picioarele albe vor umbla peste ape. din volumul ÎN MAREA TRECERE (1924)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#693
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#694
|
||||
|
||||
![]()
Pedeapsă pentru un preot bețiv
La un Preasfințit Episcop au venit din eparhie plângeri contra unui preot cu năravul la beție. * Și precum aceste plângeri stăruiau necontenit, s-a găsit de cuviință să-l oprească de slujit. * S-a alcătuit scrisoare spre a lui canonisire, ca prin asta parohia și cei mari să aibă știre. * Dar când dă să iscălească Preasfințitul la sfârșit, s-a făcut un vuiet mare, mii de glasuri s-au pornit: * „Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!” auzit-a din văzduh, și scăpând din mână pana tulburatu-s-a la duh. * Cugetând puțin bătrânul s-a gândit că-i o părere, căci îi țiuie urechea uneori de priveghere. * Deci, apucă iar condeiul ca să facă iscălire, dar în clipa-aceea iarăși se aude glăsuire! * „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!” se aude lămurit, și de frică Arhiereul a lăsat de iscălit. * Dar venindu-și iar în fire, vrea să termine de scris, socotind acele glasuri nălucire ca de vis. * Dar a treia oară, mâna a-nceput a-i tremura, căci potopul cel de glasuri mai năvalnic răsuna. * Aruncând din mână pana a lăsat neiscălit și chemând pe cel cu vina, cu blândețe i-a grăit: * „Preacucernice Părinte! Iată, am aceste știri, Adevăr ne scrie lumea, Ori sunt goale uneltiri?” * „Toate sunt adevărate, Preasfințitul meu stăpân, mă înșel cu băutura și de rău cu drept mă țin! * De la alte patimi rele Dumnezeu m-a izbăvit, dar năravul băuturii deseori m-a biruit.” * „Dar, (îi zice lui Vlădica) slujba cum ți-o împlinești? căci de-acuma ai pedeapsă șapte ani să nu slujești!” * „Preasfințite, eu din ziua întru care m-ai sfințit, n-a rămas în parohie nici un om nepomenit. * Mai cu seamă eu, smeritul foarte mult mă sârguiesc ca pe cei trecuți din viață pururea să-i pomenesc.” * Auzind Vlădica asta a-nțeles cine striga, și rupând scrisoarea, zice: „Mergi la parohia ta! * Eu asemenea persoane nu le pot canonisi, căci atunci pe mii de duhuri aș putea nedreptăți! * Cei din viață cer pedeapsă după faptul arătat, iară cei din altă lume solitor te-au câștigat! * Am aicea zeci de plângeri scrise doar ca să te cert, dar din ceruri, mii de glasuri strigă astăzi să te iert! * Mergi la slujba ta în pace, dar să nu mai faci sminteli. Și să nu mă uiți pe mine la a slujbei rânduieli!” * (Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul,
Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, București 2000, p. 140-142)
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 |
#695
|
||||
|
||||
![]()
LUCIAN BLAGA, PRIMĂVARĂ
A cunoaște. A iubi. Înc-o dată, iar și iară, a cunoaște-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare de departe-n tine. A cunoaște. A iubi. Care-i drumul, ce te-ndeamnă? A cunoaște - ce înseamnă? A iubi - de ce ți-e teamă printre flori și-n mare iarbă? Printre flori și-n mare iarbă, patimă fără păcate ne răstoarnă-n infinit, cu rumoare și ardoare de albine re-ncarnate. Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. din ciclul postum CÂNTECUL FOCULUI
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#696
|
||||
|
||||
![]()
MAMA versuri Traian Dorz
![]() Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene… Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei, Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură A lui Dumnezeu iubire ele-n inima crescură. În singurătatea serii luminat de raza lunii M-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii. De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine Și de-atuncea port durerea altora și eu în mine. Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă Și de-atuncea știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă. … A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea târzie m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie. Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă Si cu inima zdrobita, m-ai pierdut în zare, mamă. Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură Multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură, Dar din mii de lucruri scumpe , de ființă și de nume Tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume. …Astăzi sunt tot strein și singur și departe sunt de casă Dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă Și că știu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine. Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere, Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie, Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#697
|
||||
|
||||
![]() Tată deschide-mi poarta Mi-e dor de Tatăl meu ceresc Mi-e dor de-a Lui mustrare, Mi-e dor de Edenul din care Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc. Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt Și plâng îngenunchiat La poarta Raiului ce e încuiată Că-i frig și bate vântul pe Pământ! Tăticule, deschide-mi poarta O clipă doar să mă-ncălzesc. Să fug din iadul cel lumesc. Am să te-ascult, te rog, Deschide-mi poarta! de Dorina Stoica
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#698
|
||||
|
||||
![]() ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#699
|
|||
|
|||
![]()
Rugăciune
Autor: Zorica Lațcu Doamne, încă să nu-mi dai Frumusețile din rai. Și încă nu-mi dărui Ale slavei bucurii. Nu mă-ndemn încă să-ți cer Fericirile din cer. Până când, prin lume-ți duci Tu, povara sfintei Cruci, Până când însângerat Și lovit și înspinat, Treci pe calea cu dureri, Fericire cum să-Ți cer? Dă-mi, Stăpâne, Crucea Ta Și mă-nvață a o purta. Și în inimă, cu jale, Dă-mi durerea Maicii Tale Și în piept, cu frângere, Dă-mi a Maicii plângere. Dă-mi, Stăpâne, să-ți sărut Urma pașilor, în lut Și mai dă-mi, cu sârg, s-alerg Tălpile să Ți le șterg, Cu iubirea mea duioasă, Ca femeia păcătoasă. |
#700
|
|||
|
|||
![]()
Predica la Înălțarea Domnului a părintelui Galeriu m-a dus către această poezie, care a fost scrisă și pe zidul de la Universitate, de către frumoșii visători din 1989:
Suntem datori pământului Pământ avar, E-așa puțin din tine în noi Și așa curând Ne ceri puținul înapoi. Așa curând, Pământ avar! Ți-l dăm sfințit de suferinți Transfigurat de vis De fericiri, de paradis, De prăbușiri și năzuinți, Și sfâșieri Și-atât amar. Ți-l dăm, Căci tu mereu ni-l ceri Pământ avar. (Vasile Bogrea) |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|