Ce avem în comun?

[Danut7]

Adventistii nu cred in Biblie :

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

[Erethorn]

Dar pana la urma, unde este diferenta, din punctul de vedere al perceptiei subiective a omului ?

1. Daca imediat dupa moarte, sufletul meu merge la judecata, (asa cum credem noi) ce simt, ce percep eu ? Ca am murit si, imediat dupa aceea (sau concomitent cu momentul mortii) ma aflu in fata Lui si trebuie sa dau socoteala.

2. Daca imediat dupa moarte, sufletul doarme, sau dispare, sau moare, (asa cum cred diverse culte protestante) perceptia subiectiva dispare. Din punctul meu de vedere, perioada de timp respectiva nu exista, nu o percep, pt. ca sunt mort, sau adormit, sau nu exist. Voi incepe din nou sa percep doar in momentul invierii, sau al recreerii mele de catre Dumnezeu.

Deci, din punct de vedere subiectiv, e aceeasi marie cu alta palarie. Ce simt eu, personal, subiectiv, este moartea si, imediat dupa aceea, judecata.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Mă uimeşte această formulare "învăţătură ulterioară Evangheliei" ce seamănă foarte mult cu condamnabila "altă Evanghelie" de care vorbeşte sf. ap. Pavel. Şi dacă stăm să ne gândim bine, nici nu este "ulterioară" această dogmă a nemuririi sufletului, ci îşi are rădăcinile în cuvintele diavolului din Eden: "hotărât că nu veţi muri!".

Cuvintele Şarpelui "hotărât că ne veţi muri" se referă atât la moartea fizică, precum şi la moartea spirituală. Ambele sunt consecinţe ale Căderii.
-la moartea fizică, deoarece aceasta a apărut DUPĂ Cădere şi anume ca efect al ei. Pentru creştini (în afară de adventişti) moartea fizică înseamnă despărţirea sufletului (duhului, dacă preferaţi) de trup.
-la moartea spirituală, adică la desprinderea de prietenia lui Dumnezeu. În acest sens, poţi să fii cu "duhul băgat în trup" şi totuşi să fii "mort". Dealtfel, aceasta era starea oamenilor până la venirea lui Cristos şi în această stare credem noi (religiile tradiţionale) că se nasc şi acum.

[iustin10]

În prealabil postat de Jane Says

Iustin, ideea cu doua ratiuni diferite care pot coexista unde ai citit-o?
Si cum poti spune cu toata taria ca adevarul si minciuna pot fi valabile in acelasi timp?

Eu nu as vorbi de adevar si minciuna,ci as vorbi despre un adevar incepator si un adevar desavarsit.
Trice nu minte in nici un fel prin citatele sale ,ele sunt luate din Biblie,si au exact sensul care il da el. Mai mult,majoritatea lumii,si inainte de Biblie si in prezent,vad moartea ca un somn fara cunostinta .Si nici macar noi,ca ortodocsi,nu stim ca ar fi altfel,ca nimeni nu s-a intros de acolo ,ci doar credem ca e altfel,si anume asa cum ne invata Evanghelia completata insa de Traditie.

Iar referitor la cum pot coexista 2 idei,aparent contrare ,eu te-as intreba un singur lucru: " Poate o camila sa treaca prin urechea unui ac?"
As vrea sa raspunzi cu Da sau NU ,pentru ca, nu-i asa,exista un singur adevar .

[Doriana]

În prealabil postat de Erethorn

2. Daca imediat dupa moarte, sufletul doarme, sau dispare, sau moare, (asa cum cred diverse culte protestante) perceptia subiectiva dispare. Din punctul meu de vedere, perioada de timp respectiva nu exista, nu o percep, pt. ca sunt mort, sau adormit, sau nu exist. Voi incepe din nou sa percep doar in momentul invierii, sau al recreerii mele de catre Dumnezeu.

Eu as merge mai departe: daca Dumnezeu transcende timpul, iar dupa moarte eu merg inaintea Lui, ei bine, nu trebuie sa mai astept un anumit timp, caci Dumnezeu exista concomitent in trecut, prezent si viitor. Asa ca timpul actioneaza numai din punctul de vedere al creatiei, iar judecata pe care noi o asteptam pe pamant se va fi si intamplat din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de Doriana

Si cu asta m-ai incuiat. Cum nu stiu greaca, trebuie sa te cred pe cuvant. Pana invat greaca m-am uitat in KJV. Se pare ca si regele James avea idei preconcepute , ca si Cornilescu si Anania:
"3:18 For Christ also hath once suffered for sins, the just for the unjust, that he might bring us to God, being put to death in the flesh, but quickened by the Spirit:
3:19 By which also he went and preached unto the spirits in prison;
3:20 Which sometime were disobedient, when once the longsuffering of God waited in the days of Noah, while the ark was a preparing, wherein few, that is, eight souls were saved by water."

Nu are rost să le îi dai citate din ediţiile protestante englezeşti.
La 1 Petru 4.6 este explicat foarte bine versetul de la 1 Petru 3.18.
Eu le-am dat adventiştilor de zeci de ori, zeci de citate biblice în care se vorbeşte despre existenţa sufletului dincolo de moartea trupului. Niciodată nu am primit răspuns.
Poate voi fi mai norocos acum:

1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi”. Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.

4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) “Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE”.
Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE.”
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?
Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR”.
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 “vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII”.
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31“luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui”
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 “Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului”) Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"

2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.”
Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”
Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu sa le spuna D-zeu ca sufletul nu mai exista pur si simplu?

(Apoc. 6, 9-11). Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.”

Filipeni 1. "22.Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. 23.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; 24.Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup."
În versetul de mai sus sfîntul Pavel afirmă clar existenţa veşnică a sufletului.

[iustin10]

În prealabil postat de Erethorn

Dar pana la urma, unde este diferenta, din punctul de vedere al perceptiei subiective a omului ?

1. Daca imediat dupa moarte, sufletul meu merge la judecata, (asa cum credem noi) ce simt, ce percep eu ? Ca am murit si, imediat dupa aceea (sau concomitent cu momentul mortii) ma aflu in fata Lui si trebuie sa dau socoteala.

2. Daca imediat dupa moarte, sufletul doarme, sau dispare, sau moare, (asa cum cred diverse culte protestante) perceptia subiectiva dispare. Din punctul meu de vedere, perioada de timp respectiva nu exista, nu o percep, pt. ca sunt mort, sau adormit, sau nu exist. Voi incepe din nou sa percep doar in momentul invierii, sau al recreerii mele de catre Dumnezeu.

Deci, din punct de vedere subiectiv, e aceeasi marie cu alta palarie. Ce simt eu, personal, subiectiv, este moartea si, imediat dupa aceea, judecata.

Asa gandesc si eu,ca oricum e inutila perioada de timp in care nu am sti nimic ,ca ,pt cel ce nu stie,1000 de ani sunt ca o clipa.
Dar nu e ceva interesant,e doar ceva matematic In matematica: infinit-100000= infinit
Deci orice am scadea din infinit tot infinit da
Nu aceasta e important,important e cum vom raspunde la Judecata

[Erethorn]

În prealabil postat de Doriana

Eu as merge mai departe: daca Dumnezeu transcende timpul, iar dupa moarte eu merg inaintea Lui, ei bine, nu trebuie sa mai astept un anumit timp, caci Dumnezeu exista concomitent in trecut, prezent si viitor. Asa ca timpul actioneaza numai din punctul de vedere al creatiei, iar judecata pe care noi o asteptam pe pamant se va fi si intamplat din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Nu stiu daca Sfintii Parinti s-au aplecat dpdv dogmatic aceasta chestiune.

Dar este un lucru la care m-am gandit si eu de multe ori, in ce masura transcendenta divinului dpdv temporal afecteaza diversele apecte ale relatiei noastre cu El si modul in care intelegem dogmele.

Sunt aproape sigur ca acest aspect ar trebui folosit mai mult in apologetica, pt. ca are potentialul sa demonteze anumite obiectii ale ateilor.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu realizezi că e o vorbire figurativă? Adâncul [abyssos] reprezintă mormântul a cărui graniţă e de netrecut asemenea unui hău, abis, genune, prăpastie. Totuşi (şi în aceasta constă minunea), Hristos de acolo a înviat!

Pământul însuşi era o prăpastie faţă de puritatea Cerului, însă Hristos S-a umilit într-atât pentru noi încât a coborât mai jos-în mormânt pentru ca înviind de acolo să ne ofere posibilitatea să scăpăm şi noi din ghearele morţii prin puterea învierii Lui.


Nu sunt teolog, îmi ceri deci nişte explicaţii peste puterile mele. Aât pot să-ţi spun, că eşti iarăşi mărginit de terminologia folosită. Sufletul eu nu-l înţeleg în sensul filozofiei greceşti, ci în sensul creştin, biblic-acela de fiinţă vie, completă.


Răspunsul îl găseşti în textul din Petru ce nu l-am comentat: "prin Duhul" - prin puterea Duhului Sfânt.

Potrivit teoriei dv, dacă înţeleg bine, A Doua Persoană era moartă când a fost înviată de A Treia Persoană. În acest caz, vă rog să nu mai folosiţi expresia "Cristos a înviat" la diateza activă, ci spuneţi "Cristos a fost înviat", ca să priceapă lumea mai bine credinţa dv. De asemenea, când un creştin de altă confesiune vă salută cu cuvintele "Cristos a înviat !" răspunsul corect, din punctul dv de vedere, ar trebui să fie: "Adevărat că a fost înviat !"

Răspunsul îl găsiţi pe Muntele Schimbării la Faţă. Acolo apar atât Ilie cît şi Moise, care sunt aduşi din Cer, deci e logic că Moise fusese în prealabil înviat.

Şi uite aşa ajungem la argumentare circulară, după următoarea schemă (recapitulez cele discutate):
-pasul 1: din episodul Schimbării la Faţă, aflăm că Moise, care murise, era viu. Ce înseamnă acest lucru: era acolo sufletul său sau era acolo sufletul şi trupul său ?
-pasul 2: era acolo sufletul şi trupul său, acest lucru îl ştim din Iuda 1:9.
-pasul 3: dar în Iuda 1:9 aflăm că Sf Arh Mihail şi diavolul s-au certat pe trupul lui Moise, nimic despre o eventuală înviere a lui cu trupul. De unde ştim că nu s-au certat pe locul unde să fie îngropat, că asta sugerează Deut 34:6 ?
-pasul 4: ştim că era înviat cu trupul din episodul Schimbării la Faţă. şi cercul s-a închis

[Doriana]

În prealabil postat de Erethorn

Dar este un lucru la care m-am gandit si eu de multe ori, in ce masura transcendenta divinului dpdv temporal afecteaza diversele apecte ale relatiei noastre cu El si modul in care intelegem dogmele.

Sunt aproape sigur ca acest aspect ar trebui folosit mai mult in apologetica, pt. ca are potentialul sa demonteze anumite obiectii ale ateilor.

Asa e, desi nu s-a vorbit de asa ceva, nu poti sa nu te gandesti... :)
Asta ne arata cat de mici suntem mai ales cand ne grabim sa dam lectii. Cred ca toata crestinatatea in toata istoria ei nu a ajuns sa inteleaga a mia parte din ceea ce se poate sti despre Dumnezeu. Cum ar putea mintea omului sa inteleaga imensitatea divinului?