![]() |
![]() |
|
#71
|
||||
|
||||
![]()
Să continuăm, cu mila Domnului.
Antiteza 6: Citat:
Și tu spui: În originalul ebraic, scrie "toi cei ce ai ucis suflet(nephesh)". Dacă suflet nu are înțeles de om, precum traduce Î.P.S. Bartolomeu Anania din Septuaginta, din nou întrebarea copilărească: cum ucizi un suflet, fără să-l depărtezi de trup, fiindcă dacă ucizi un om, ca să ucizi sufletul, trebuie să ucizi trupul, ca să impresia că ucis sufletul. Și-atunci, ai ucis omul!, nu sufletul. Deci cum? Cum se ucide sufletul? Deci ți-e limpede acum că nephesh înseamnă om, că ai ucis omul, adică trupul nu i se mai mișcă și sufletul nu mai locuiește în el, în om? Nu înseamnă că sufletul moare, ci înseamnă, că omul ucis, nu mai mișcă, nu mai e din această lume. Trupul din pământ luat, intră în pământ și sufletul merge în Rai sau în iad. Antiteza 7: Citat:
Iar tu spui: În originalul ebraic spune că a ucis nephesh, adică suflet. Uitai ce zice i traducerea Septuaginta: "i să punei deoparte cetăi pentru voi înivă. Vă vor fi adăpost, ca să fugă acolo ucigaul - toi cei care vor ucide fără voie un suflet." (Septuaginta vol.I, pag. 515 - Polirom 2004) Da, dar e din nou aceași eroare de traducere a sensurilor. Când traduci un cuvânt, un text, trebuie să ți cont de 5 aspecte mari, generale: cuvântul, textul, contextul, sensul și semantica traducerii. Când spui: "era o ninsoare ușoară de ianuarie". Cum traduci asta pentru cei din Africa, care nu au văzut un fulg de zăpadă în viața lor? Dar mai ales zăpadă așternută? De aceea cele 5 aspecte generale mari, menționate sunt absolut cruciale când traduci. Și de aceea când găsim nephes, cu referire la suflet, știm că exprimarea NU desparte sufletul de trup, ci sunt împreună și se definesc om, sau omul. E imposibil ca sufletul să moară, asta ar însemna că Dumnezeu este demiurg, un semizeu, și ajungem în alte hăuri de întuneric, păgân sau ateu. Doamne ferește. Antiteza 8 Citat:
Spui: în originalul ebraic se spune "va ucide suflet [nephesh]". Deci... sufletul poate fi ucis, poate fi omorât. Clar. Nu poate fi clar, când din nou primești traducerea autentică că suflet înseamnă om, cum a și tradus Înaltul Bartolomeu Anania. Sufletul omului, nu poate ucis, nu poate fi omorât, fiindcă e duh, e din lumea imaterială, nu face parte din cele văzute, deși el aici mișcă, în cele văzute, prin trupul care i s-a dat, la fel ca și Dumnezeu Treime, la fel ca îngerii lui Dumnezeu și la fel ca și dracii. Sunt cu toții din lumea imaterială, nevăzută. De ce mișcă ei aici pe pământ? Simplu: pentru că știm, de la ei, că pământul acesta material, e trecător și temporar. Materia e trecătoare și temporară. Păcatul la fel. Trupul la fel. Pământul acesta, trecător. Și astfel, ei se luptă pentru noi, pentru sufletele noastre. Ca să le aibe, pe când cele materiale se vor transfigura, și vor lua o altă dimensiune, cer nou și pământ nou, cum spune Biblia. Ce-i aceea cer nou? Alt cer adică. Adică trupul cel nou, va fi imponderabil, ca al lui Hristos, la înălțare. Va călători prin Univers, va trece prin toate, cum Hristos trecea prin ușile încuiate. Sunt multe de zis. Ca o încheiere, ia de exemplu planeta Jupiter. E o planetă gazoasă. Din sistemul nostru solar. Deci nu are nimic material pe ea, e gazoasă. Și totuși, e organizată, acele gaze stau și acolo de mii de ani, și nu se risipesc, mai au chiar și unele forme, precum un soi de uragane uriașe, pete pe planetă ce se văd și se bănuiesc ce sunt, acele pete care totuși nu se mai termină de sute de ani, de când au fost observate. E plin pământul de mistere. E plin cosmosul de mistere. De ce îți spun acestea? Ca să înțelegi analogia, să înțelegi sensurile. Comparațiile și adâncurile traducerilor celor bune și vii. Iartă-mă dacă te-am supărat cu ceva.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia |
#72
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Mântuitorul A FOLOSIT cuvântul suflet. Fi mai atent când cercetezi Biblia, uite aici: "Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Și a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; - Marcu 3, 3-4. Observi din Marcu 3, 3-4 ? Ce observi ? Că prima dată este numit cu cuvântul OM, cel bolnav ce avea mâna uscată, apoi aceluiași OM, Mântuitorul îi spune SUFLET. Deci e clar, suflete? Oamenilor li se spuneau suflet, suflete, la alcătuirea sufletului cu trupul, ca să scoată în evidență partea imaterială, care contează cu adevărat. Cum și aerul este imaterial și contează cu adevărat pentru trup, la fel și sufletul, care primește formele de exprimare, ca să-i arate valoarea și importanța, în alcătuirea omului. Același episod îl avem la, Luca, capitolul 6: "Însă El știa gândurile lor și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te și stai la mijloc. El s-a sculat și a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?" - Luca 6, 8-9. Înțelegi acum ? Mânca-te-ar Raiul să te mănânce, cât timp vei mai sta în înșelări ? ![]() Mă tot întreb, de ce acceptă oamenii înșelările ??? Refuzi sistematic să îmi răspunzi la posturile mele, nu vrei, mă eviți intenționat ![]() "Cu noi este Dumnezeu, înțelegi neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu. Poporul a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu." Hai, Centesimus, te aștept acasă, în sânul cald și bun al Bisericii Creștine, azi rămasă singură, ortodoxia... Frumoasa Mireasă a lui Hristos, Ortodoxia. ![]()
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 27.03.2015 at 12:40:25. |
#73
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Ce babilonie, Centesimus? Ti-am zis toate sensurile prepozitiei "eis" ca sa optezi pentru oricare, daca versiunea Anania nu-ti place. (Acestea sunt: intru /inspre / dinspre/ pana la / spre / pentru ). Versiunea Anania o stii: „s-a facut omul intru suflet viu”, întru suflet care traieste Viata harica Nu suna deloc aiurea in romaneste, decat pentru cei ce n-au urechi de auzit. Da’ pana te obisnuiesti, poti sa lasi in greaca ca in Septuaginta: “eis psychin zoosan”. Si termenul "zoosan" are semnificatii mai adanci decat simplul adjectiv "viu". "Zoosan" e verb, nu adjectiv. Verbul "a fi Viu", a trai, a vietui. Intelesul ar fi ca, prin suflarea de la Dumnezeu, omul a intrat astfel in /intru harul Celui Viu, ca intr-un halou, ca sa zic asa. Si prin asta viaza si el. Cand Dumnezeu a suflat asupra trupului creat din tarana, suflarea Lui de Viata, aceasta, fiind transcendenta, necorporala, necircumscrisa vreunei ingradiri spatio-temporale, a invaluit, a invesmantat trupul atat pe dinauntru, cat si pe dinafara . Suflarea de viata a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza, dar in acelasi timp, il si invaluie in exterior. Astfel ca materia si nemateria care il alcatuiesc pe om se impletesc intr-o simbioza tainica. Materia e patrunsa osmotic de o nematerie transcendenta din alta lume. Tarana trupului e impregnata in fiecare atom cu suflarea Datatorului de Viata, suflare care nefiind masurabila, ori limitata de dimensiuni, spatiu sau timp, tinde mereu inspre sursa ei, facandu-l capabil pe posesorul ei sa vietuiasca intru cele de sus. Ziceam ca prepozitia "eis" inseamna si dinspre si spre si inspre si pentru. Sufland Dumnezeu asupra trupului , „s-a facut omul intru suflet care viaza” , adica omul a fost astfel cuprins si invaluit prin suflare ca-ntr-o imbratisare . Isi face astfel intrarea intru Viata harica din care sa se hraneasca pentru a fi vesnic viu. Cum sufletul e nascut din suflarea de la Dumnezeu, el nu e material, ci diafan si transcendent, nu e ceva limitat care tine de aici pana aici. Nu poate fi tinut prizonier in ceva material. E pur si simplu transcendent, depaseste spatiul, timpul, nu inceteaza sa existe. Nici cand se desparte de trupul pe care l-a insufletit. Ci se intoarce la Cel care l-a dat (Eclesiast 12, 7). Invaluind trupul pe dinafara, suflarea lui Dumnezeu se lasa cuprinsa si inlauntrul lui, si astfel, sufletul e permanent in legatura cu Cel dinspre care a venit, la fel cum apa din josul raului e constant in legatura cu apa din susul raului, cu izvorul lui, fiind deopotriva intru el si dinspre el si inspre el. Asadar, astea ar fi sensurile minusculei prepozitii "eis", de neignorat, din Septuaginta. Repet, de nu-ti convine, propune tu alta interpretare, dar sa fie inclus musai si acest "eis" din Geneza 2, 7. Dupa care, trecem mai departe. Hai, ca nu-i munca titanica! Last edited by delia31; 28.03.2015 at 03:10:45. |
#74
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Pana trece dl. doctor pe aici, iata un caz. Poate unii nu-l stiu. Monah orthodox de la Athos, plecat la Domnul in 2009. A zambit la 45 de minute dupa ce a murit. imediat ce a murit ![]() dupa 45 de minute de la moarte ![]() mai multe info si foto aici http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/...sif-isihastul/ |
#75
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Aici e buba! Dogma nemuririi sufletului pornește de la înțelegerea incorectă a antropologiei biblice (că ”a omului” e pleonasm). Ea, Biblia, spune că Omul e trup + suflare de viață, adică un suflet viu, un om întreg. Și mai spune că retragerea suflării de viață (a duhului) înseamnă moarte, nu nemurire. Deci procesul invers verifică corectitudinea acestei ecuații.
__________________
Nick-ul (CXXVIII), reprezintă a 128-a șansă acordată forumului ortodox de a dovedi că este și creștin. Adică dovedind toleranță chiar când opiniile sunt în dezacord. În definitiv e un forum de discuții, nu un zid la care sunt executați oamenii pentru ideile lor. |
#76
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Nick-ul (CXXVIII), reprezintă a 128-a șansă acordată forumului ortodox de a dovedi că este și creștin. Adică dovedind toleranță chiar când opiniile sunt în dezacord. În definitiv e un forum de discuții, nu un zid la care sunt executați oamenii pentru ideile lor. |
#77
|
||||
|
||||
![]() Citat:
30. Dar întorcându-ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. 31. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului (Psalm 103 - Biblia Ortodoxă) Deci: [εἰς τὸν χοῦν αὐτῶν ἐπιστρέψουσιν] întru/spre/înspre/ țărână se întoarce orice suflet căruia îi ia Dumnezeu suflarea. Iar înțeleptul zice: ”Și i-am văzut atunci pe cei nelegiuiți cum erau cărați la groapă” (Eclesiasttul 8,10 - Biblia Anania) Adică [εἰς τάφους εἰσαχθέντας] întru/cătră/înspre groapă conduși fiind.
__________________
Nick-ul (CXXVIII), reprezintă a 128-a șansă acordată forumului ortodox de a dovedi că este și creștin. Adică dovedind toleranță chiar când opiniile sunt în dezacord. În definitiv e un forum de discuții, nu un zid la care sunt executați oamenii pentru ideile lor. |
#78
|
||||
|
||||
![]() Citat:
La fel se intampla si in cazul duhului omului cand materia din el se desparte de nemateria din el. Omul e si duh (la fel ca ingerii cazuti si necazuti) si materie (la fel ca vietuitoarele biologice). Citat:
Hello, Centesimus, poti te rog sa revezi toate sensurile prepozitiei „eis” din Lexicon? E pe acolo si „in” si „la”. Citat:
Citat:
aici sensul lui eis =eng.to = la Ca in propozitia "Centesimus goes to Church" sau.. "to cemetery". La alegere. Focuseaza-te pe „eis”-ul din Gen. 2,7. Prepozitia “intru”si stihiile grecescului “eis” din Geneza 2, 7 Stii ca era un tip mai vechi de manulale de limbi straine, in care la prepozitii, se foloseau niste ilustratii tipice. Astfel, pt. prepozitia “pe”, e ilustrata o carte pe masa; pt “sub”, o pisica sub scaun. Pt. “langa”, un copac langa o banca. Pt. “la”, un copil care merge la scoala. In aceeasi idee, pt. toate prepozitiile, “de la”, “catre”, “spre”, “cu”, “ fara”, “in”, “ prin” etc. Intrebare. Cum s-ar putea ilustra prepozitia unicat "intru” (gr. “Eis” ), inexistenta in marile limbi moderne? Privilegiul limbii romane de a o avea ne creeaza obligatia de a o si gandi. Cum sa-l reprezinti pe “intru”? Cum sa-l gandesti? Pe langa situatiile spatiale pe care le denumesc prepozitiile, situatia lui “intru” are ceva inedit. Greu de gasit o ilustratie, fiindca “intru” e o sinteza a tuturor prepozitiilor aproape. Daca nu ilustratii, cel putin exemplificari. Ex. Istoricul Herodot vorbind de populatii disparute, zice de o populatie din Africa, care a disparut in urmatorul context: Vantul de miazazi le-a secat apa. Oamenii au pornit razboi impotriva vantului si cand au ajuns in mijlocul nisipurilor, vantul, sufland si mai tare i-a ingropat in nisip. Oamenii astia, porniti contra vantului, se miscau simultan si inspre el dar si contra lui. Mergeau, chipurile, la el, fiind deja cuprinsi in el. Erau adica “intru”, “eis”. Situatia lor ilustrareaza perfect ce inseamna prepozitia “intru”. Inseamna si “a fi in”, dar si “a merge catre”, dar si paradoxal, “a putea merge impotriva”. In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la". Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7. Cred ca e mai mult decat suficient. Alege din toata aceasta hermeneutica, ce interpretare consideri ca ar fi adecvata pt. “eis”-ul Gen 2,7. Daca versiunea Anania nu-ti place. Spor la treaba intru descoperirea adevarului si nu impotriva lui, ci intoarcerea spre el! |
#79
|
|||
|
|||
![]() Citat:
P.S. Uimitor cum întreaga viață de credință e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale și o consoană...:) Cine dăruiește așa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire și adunare, suire și adâncire... Cine, așa horire? În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:) |
#80
|
||||
|
||||
![]() Da, sigur ca moare exact in sensul in care mor duhurile despartite de Dumnezeu. Adica diavolii. Ei sunt morti. In sensul asta moare si sufletul omului din cauza pacatelor. Si de altfel cum a murit si fiul risipitor, fara sa-i puna nimeni trupul in groapa. Hai sa-ti zic si eu un basm cu un "viu-mort". Era odata un om care avea doi fii. Intr-o zi, unul din ei s-a dus hai-hui in lume, unde s-a contaminat de pacate si sufletul lui a inceput sa moara. Dar inainte ca trupul biologic sa nu-i mai functioneze, s-a intors totusi plangand la taica-su, care de bucurie l-a primit, moment in care risipitorul adunat de pe drumuri a inviat. Desi din afara nimeni n-ar fi zis ca e mort si-ar trebui pus in cosciug. Si a zis tatal: "acest fiu al meu, mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat". Fiul risipitor era un trup functional dpdv biologic dar sufletul si duhul ii era despartit de Dumnezeu. Asa inseamana a fi mort cu moartea thanatos. De care sufera si diavolii. Monahul orthodox care a zambit la 45 de minute de la moarte e un trup nefunctional dpdv biologic dar duhul ii e viu fiind hranit de harul Celui Viu. Asta inseamna a fi mort biologic (moartea nekrotes). Asteptand la Parusie invierea trupului. Care e mortul nemurit? Si viul-mort? |
|