deznadejde si disperare

Ilinca, in orice in orice durere am fi, in orice necaz ..


Rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu

Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea,
Nascatoare de Dumnezeu,
primitoarea strainilor si ajutatoarea saracilor,
bucuria celor mahniti,
acoperitoarea celor necajiti,
vezi nevoia mea, vezi necazul meu;
ajuta-ma ca pe o neputincioasa, hraneste-ma ca pe o straina.
Necazul meu il stii, dezleaga-l precum vrei,
ca nu am alt ajutor in afara de tine,
nici alta folositoare grabnica,
nici alta mangaietoare buna in afara de tine,
Maica lui Dumnezeu,
ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor.

Amin.

[ilinca20]

adesea imi spun "Doamne, iarta-ma ca deznadajduiesc cand tu imi trimiti incercarile astea". ma apuca remuscarile ca in loc sa-l multumesc Bunului Dumnezeu ca suntem sanatosi, ma razvratesc si ma gandesc ca de ce nu am bani si posibilitati sa-mi duc munca la indeplinire. apoi vin facturile sau diverse cheltuieli si ma apuca iar deznadejdea.

[Marimira]

Eu iti inteleg perfect starile, poate este plictisitor sa ma repet-ca una ce am trecut prin asa ceva, INSA INSIST pe acest aspect: noi oamenii avem permanent trebuinte arzatoare si urgente - da, chiar asa le percepem si din cauza ca le percepem imperios necesare incercam sa-I impunem lui Dumnezeu vointa noastra...Doamne te rog da-mi aceasta si aceasta...este foarte important ...nu mai am bani pentru hrana, sau pentru facturi, etc....Oare Cel ce L-a zidit pe OM nu stie acestea, oare Cel ce a facut ochiul nostru nu vede?! Oare Cel ce a creat urechea noastra nu aude?! EL ESTE DUMNEZEU, STIE, VEDE, INTELEGE TOTUL SI NE IUBESTE MAI MULTDECAT NE IUBIM NOI INSINE,INTR-O MASURA INMILIONITA FATA DE A NOASTRA!!!
In cele din urma Il jignim spunandu-I ce sa faca cu noi sau ce nevoi avem....EL stie acestea si le intelege mai bine decat noi...il jignim pentru ca in felul acesta Il consideram un fel de functionar la primarie sau avocat caruia trebuie sa-I explicam problemele ca sa ne poate ajuta....

Atitudinea aceasta este gresita, ne trebuie putina detasare fata de orice lucru pamantesc:da, eu doresc mult sa mi se implineasca aceasta dar inima mea o pun la picioarele Tale Doamne, fa cu mine cum doresti si arata-mi ce doresti sa face eu!!!

Mi se pare suficient pentru moment, eu cred ca daca Dumnezeu nu daruieste un lucru, acela nu este bun pentru persoana respectiva, asa cum mama refuza categoric sa dea in mainile unui copil micut cutitul, pentru ca nestiind ce sa faca cu el se va rani.

Copilasul meu de sase ani are o propozitie de incheiere la sfarsitul rugaciunilor sale...Doamne te rugam sa ne ierti, sa ne daruiesti sanatate, bucurie, mantuire si daca doresti Tu da-ne ceea ce avem noi nevoie! (mie mi
se pare ca cuprinde tot ce trebuie cerut).

Domnul nostru Iisus Hristos pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Sale si ale sfintilor parintilor nostri sa-ti daruiasca ajutorul de care ai tu nevoie!

Nu stiu ce sa zic, dar eu cred ca pur si simplu TREBUIE SA TE ROGI! Orice ar fi, orice gand de descurajare ti-ar veni, trebuie sa te rogi. Aici este lupta ta. ROAGA-TE! Cand te gandesti ca nu mai are rost atunci roaga-te cu si mai mare indarjire! LUPTA! LUPTA! Rupe din tine ca sa te rogi, nu te lasa! Chair daca iti fuge gandul in alta parte tu citeste in continuare, Domnul te aude si te intareste.

LUPTA pentru ca poti! Ai puterea sa duci rugaciunile la capat! Dai vointa, iei putere!

Domnul si Maica Domnului cu tine!

Slava Domnului pentru Toate! :)

[ilinca20]

elisabeta, marimira, corinne, va multumesc f mult! este o lupta psihologica teribila in mine.
sper ca in curand sa scriu lucruri mai imbucuratoare.

Doamne ajuta!

Uneori simt si eu muscatura deznadejdiei si simt ca sunt singura, desi in jurul meu sunt multi oameni deosebiti si care tin la mine.
Simt tristete si disperare..
Trebuie sa staruim in rugaciune si sa credem ca Dumnezeu ne iubeste!
Pentru ca ne iubeste!!
Iar, restul, necazurile, supararile, nevoile, lipsurile trebuie sa invatam sa le primim.

În prealabil postat de ilinca20

nu m-am referit la modul peiorativ. eu am experienta in domenii mult mai complexe care privesc mult mai multi bani decat costul a 2 cumparaturi. bineinteles ca le spun ca pot invata repede si am si atitudinea corespunzatoare.
problema este ca aici strainii sunt a 2, a 3, a 10 optiune si daca nu ai un pic de noroc (da, stiu, am mentionat norocul, nu e bine dar nu ma pot abtine) nu faci nimic!

Atunci ai gresit locul in care cauti de lucru. De ce sa cauti munca necalificata, cand tu esti calificata? Incearca sa faci un curs de scurta durata, care sa iti deschida usa catre un job.

[ilinca20]

În prealabil postat de Miha-anca

Atunci ai gresit locul in care cauti de lucru. De ce sa cauti munca necalificata, cand tu esti calificata? Incearca sa faci un curs de scurta durata, care sa iti deschida usa catre un job.

pt ca nu sunt aleasa pt joburi de birou. ii prefera pe ai lor. ca sa fac un curs imi trebuie bani. poate par negativista, dar chiar am putine optiuni.

[Yasmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Atunci ai gresit locul in care cauti de lucru. De ce sa cauti munca necalificata, cand tu esti calificata? Incearca sa faci un curs de scurta durata, care sa iti deschida usa catre un job.

Nu stiu cum este situatia prin tarile nordice*,insa majoritatea emigrantilor romani din cate cunosc,sunt bucurosi sa-si poata gasi un job asa necalificat si sa-i poata face fata la standardele cerute.Prin nordul globului am inteles ca nu a ajuns criza(ceea ce este un lucru bun)insa in celelalte locuri care au fost lovite din plin de toanele economiei treptat,treptat s-a redus simpatizarea cu emigrantii concentrandu-se la nevoile propriilor cetateni.Este normal,doar emigrantii sunt adusi numai in conditia in care cetatenii nu vor sa faca munca respectiva sau cer prea mult;dar uite ca acum impinsi de somaj cauta si munca necalificata,deci sansele emigrantilor scad vertiginos.

*singurul exemplu cu tarile nordice,mi-a fost oferit de un prieten,care a plecat la studii in Finlanda si-mi spunea ca moare de foame,ca nu poate gasi job nici sa spele cu mopul intr-un fast-food.

Acum on topic,referitor la Ilinca:nu inteleg ce fel de situatie e aceasta in care pleci cu parintii,nu exista planuri sau macar planuri de rezerva?parintii nu ajuta?toate aceste compromisuri le faci pt a te putea duce la scoala acolo?mai precis,care a fost telul emigrarii?

[ilinca20]

nu am plecat cu parintii si oricum ei ma pot ajuta, dar putin. scopul emigrarii este in principal profesional.

am mai spus, nu vreau sa dezvalui alte detalii. d.p.d.v. organizatoric, chiar m-am ocupat de tot ceea ce tinea de puterea mea, de asta nu are rost sa detaliez aici.

sunt intr-o situatie care tine STRICT (majusculele nu sunt intamplatoare) de vointa lui Dumnezeu. eu aici am scris, pt a dezbate latura asta a problemei care nu mai tine de mine, ci de ceea ce vrea sa faca El cu mine. asta este latura asupra careia eu nu am niciun control, care imi creeaza adesea stari de disperare, de descurajare.