Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, a schimbat viaţa a mii de credincioşi. Aceştia veneau cu smerenie şi speranţă în suflet la chilia lui pentru a-i asculta sfatul. În 2013 s-au împlinit100 de ani de la naşterea părintelui, dar credincioşii vin în număr mare la mormântul lui, să aprindă o lumânare şi să-i mulţumească pentru ajutor.

Totuşi, viaţa părintelui nu a fost uşoară. A fost marcată de numeroase retrageri în munţi şi peregrinări pe la mai multe mănăstiri din ţară din cauza Securităţii. Mărturiile copleşitoare despre trăirea sa duhovnicească alcătuiesc veritabile pagini de Pateric autohton.

TRINITAS TV a realizat un film documentar despre viaţa şi învăţăturile marelui duhovnic.

Filmul „Părintele Cleopa” va fi difuzat în cadrul nopții duhovnicești dintre ani. La primele ore din anul 2013, vă puteți reîntâlni cu mai multe personalităţi ale vieţii bisericeşti de la noi și puteți viziona mai multe filme documentare, producții recente și simbolice ale televiziunii Patriarhiei Române în anul pe care îl încheiem. Printre acestea filmul documentar „Părintele Cleopa”, care va putea fi vizionat imediat după slujba dintre ani, pe care TRINITAS TV o va transmite în direct de la Catedrala patriarhală.

Multumim de atentionare, Cristi. A fost si in ziua de 1 ianuarie, dupa pranz. Imbucurator si odihnitor film, la zi de sarbatoare!
Mi-a placut foarte mult inceputul filmului: centrul Bucurestiului filmat de sus, traficul infernal si pe fundal o voce de monah ce repeta monoton, ca o placa stricata: Răbdaaare - Rabdaaaare - Rabdaaaaare - Rabdaaaare - Rabdaaare... iar mai apoi, marturia unui preot calugar care spunea, tot pe o voce ritmica, despre semnificatia sunetului ceasului: "groapa-groapa, indata-indata, groapa-groapa, indata-indata."

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Fraţii mei dragi, aţi scris aşa frumoase posturi aici, despre scumpa noastră credinţă creştină.

Îmi amintesc de cuvintele părintelui Rafail Noica: "Ortodoxia e firea omului."

Mi-e milă pentru cei din ereziile noilor protestanţi, am citit câteva rânduri din ce scria o fată din mişcarea penticostală, Adriana parcă, pe la pagina 51... că ei citesc sărăcuţii de ei, orice Biblie. Să fim lămuriţi, înainte de orice, Biblia e doar una. cea care s-a definitivat în originalele greceşti din Septuaginta şi originalele latine din Vulgata, şi cea mai autentică traducere este cea care se numeşte Biblia Ortodoxă, anume cu aprobarea şi binecuvântarea Sfântului Sinod.

Celelalte nu sunt biblii, sunt inovaţii, căci au scos şi au pus, au modificat sensuri şi înţelesuri, din cele numite biblii, ca să-şi susţină inovaţiile eretice din hristoşii mincinoşi pe care i-au primit în sânurile minţii lor întunecate. Acelea dacă le ardem, nu avem nici un păcat, căci ele sunt tipărite în aşa manieră încât sprijină teze străine Ortodoxiei. un exemplu unde sunt macabeii din "bibliile" înşelaţilor? În originalele greceşti ei sunt acolo! Canonul de organizare al cărţilor Bibliei a fost făcut cu mult înainte de a apărea chiar şi prima erezie majoră, înşelarea lui Arie. Deci, de ce a fost nevoie de altă biblie, făcută de protestanţii noi? Cea veche, existentă deja, ce are?

Oh, vai lor, că aleargă la iad şi mai trag după ei şi pe alţii şi încă se şi agită să facă asta. Vai lor!

FERIŢI-VĂ DE "BIBLIILE" ERETICILOR DIN ÎNŞELĂRILE BAPTIŞTILOR, PENTICOSTALILOR, MARTORILOR LUI IEHOVA, ADVENTIŞTILOR ŞI A TUTUROR NOILOR PROTESTANŢI, sunt minciuni, sunt cu hristoşi mincinoşi înăuntru. Vă vestesc altă Evanghelie, unde Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a mai avut copii cu dreptul Iosif, după Naşterea Mântuitorului. ANATEMA. Oh, blestemaţi sunt ei. Îi aşteaptă Domnul acasă, în Ortodoxie. Singura Biserică Creştină pe pământ.

Bucurii.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Să fim lămuriţi, înainte de orice, Biblia e doar una. cea care s-a definitivat în originalele greceşti din Septuaginta şi originalele latine din Vulgata

Pentru a ne putea lămuri, ar trebui ca în prealabil să fiţi dumneavoastră lămurit în ce priveşte originalele: originalul Vechiului Testament este în ebraică (Septuaginta fiind doar o traducere în limba greacă), iar originalele cărţilor din Noul Testament sunt scrise în limba greacă, nu în latină (precum Vulgata).

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Celelalte nu sunt biblii, sunt inovaţii, [...] Acelea dacă le ardem, nu avem nici un păcat, căci ele sunt tipărite în aşa manieră încât sprijină teze străine Ortodoxiei.

Nu fiţi atât de aspru în a condamna alte versiuni ale Bibliei căci ar trebui să ardeţi (conform acestei atitudini de ayatolah) până şi versiunea sinodală actuală- aceasta fiind tot o "inovaţie"! Aşa cum se ştie, ea este doar o traducere a traducerii, plus că are în anumite pasaje oareşce "inovaţii" faţă de alte versiuni ortodoxe, remarcându-se astfel prin "originalitate".

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Bucurii.

Un An Nou fericit, plin de delectări duhovniceşti şi Bucurii mai profunde decât anateme, afurisenii, ori incendieri ale Cuvântului lui Dumnezeu!

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Mi-a placut foarte mult inceputul filmului

Ma bucur ca ti-a placut , si am inteles de la niste amici care lucreaza pe acolo, ca Trinitas Tv . are in pregatire multe filme de acest gen , acum totul depinde de bani si nu numai !
Un an nou cu bucurii !

[DragosP]

Eu mi-am comandat dvd-ul ieri. Pentru cei interesaţi, e acum o ofertă la trinitastv: comanzi 3 şi plăteşti 2 dvd-uri.

[cristiboss56]

O poveste de viaţă născută din dor, trăită cu dor şi-mplinită din dor de dor. Eu personal am perceput-o ca pe un dar, primit în sfântă zi din Postul Naşterii Domnului, în chilia caldă a maicii Teodosia. Copil sărac, plecat cu oile spre Frăsinei, L-a întâlnit pe Dumnezeu la Schitul Iezer, într-o desăvârşită lume a rugăciunii.

Un nemilos decret al vremii a aruncat-o în vâltoarea vieţii din lume, unde s-a căsătorit şi Dumnezeu a binecuvântat-o cu cinci copii. În toţi aceşti ani, în care a ars de dorul mănăstirii, şi-a crescut copiii cu dragoste. Soţul însă a trăit toată viaţa cu gândul că într-o bună zi nimic n-o va putea opri şi se va întoarce la mănăstire. Aşa s-a şi întâmplat, dar cu acceptul acestuia. Venind împreună la prăznuirea Sfântului Antonie de la Iezer, maica a rămas pentru totdeauna în mănăstirea pentru care sufletul său a ars neîncetat.

De unde a început acest drum care, cu toate suişurile şi coborâşurile lui, a fost tot timpul sub binecuvântarea lui Dumnezeu?

Eram copil, acasă la părinţi, aveam vreo paisprezece ani. Într-o zi a venit la noi un părinte Ioil, de la Frăsinei, care, observând că o tot trăgeam de mânecă pe mama, a întrebat-o ce vreau. Parc-o aud şi acum: "Ce să vrea părinte, vrea să meargă cu sfinţia voastră, parcă ea-i de mănăstire…". Şi voia Domnului a fost ca în scurt timp să plec la mănăstire, împreună cu verişoara mea, Domnica. De fapt, noi împreună puseserăm la cale totul, eu fiind fascinată de ceea ce-mi povestea despre cei doi fraţi ai săi, care se călugăriseră la Frăsinei. Dumnezeu a rânduit totul. În primăvara aceea, după o iarnă grea, stareţul Simeon de la Frăsinei venise să ia un car cu fân de la tata Pătru. Şi pentru că de-acum unchiul meu le dăduse şi pe cei doi fii, şi oile, şi fânul, călugărul îi spune că în curând va veni să ne ia şi pe noi. Şi uite-aşa, marţi după Paşti, am plecat de-acasă pe jos. Am dormit o noapte la nişte gospodari din Ţara Loviştei, o noapte la Cozia, după care am rămas la Frăsinei, jos, unde au voie femeile, iar sâmbătă părintele Ioil ne-a dus la Iezer.

Un vis împlinit: m-am călugărit la 18 ani

Cum aţi perceput vieţuirea în această sihăstrie şi care au fost trăirile pe care le-aţi avut cu fiecare ascultare în parte?

Acesta era cu adevărat locul la care visasem atâta vreme fără să ştiu. Am coborât în aripa veche a clădirii, acolo unde câteva dintre maici ţeseau la război. Bineînţeles că imediat mi-am vârât degetele printre firele de lână, ştiind de acasă cum se ţese la un război, lucru care a încântat-o pe maica stareţă încă de la început. Am plecat însă acasă, pentru ca maica să-şi dea seama dacă într-adevăr ardeam după Dumnezeu. Bineînţeles că de Rusalii eram deja înapoi. Aici am ţesut, am cărat piatră, am fost şi paracliser atunci când era nevoie, am făcut şi şcoala monahală şi alte ascultări. Atâta timp cât un călugăr se află sub ascultare, este acoperit şi ferit de rele în fiece clipă. M-am călugărit la optsprezece ani, eu devenind maica Teodosia, iar verişoara mea, maica Varvara. Vă daţi seama cât de mare era bucuria! În clipa aceea credeam că avea să ţină o veşnicie, dar din păcate, după numai doi ani, aveam să cad de-acolo de sus, într-o prăpastie a celei mai cumplite dureri sufleteşti.

Un decret comunist ne-a alungat din mănăstiri

Cum au fost anii în care, fără de voie, aţi ajuns din nou în lume şi cum aţi reuşit să ţineţi departe ispitele?

Decretul 410 ne-a lovit din plin şi până la sfârşitul anului 1960 aveam să plecăm una câte una, spre durerea şi suferinţa tuturor. În ziua de Buna Vestire, după slujbă, am plecat împreună cu părinţii, care veniseră după mine şi după maica Varvara. Părinţii erau şi ei săraci, motiv pentru care, după Paşti, ne-am angajat la fabrică, la Tălmaciu. De voie, de nevoie, a trebuit să renunţăm la hainele călugăreşti şi să ne conformăm rigorilor fabricii. Imaginaţi-vă cum e să te trezeşti dintr-odată, din liniştea privegherilor, în haosul unui cămin de nefamilişti. Mi-a fost foarte greu, motiv pentru care am hotărât să mă căsătoresc, decât să cad pradă ispitelor lumeşti. Soţul meu provenea şi el dintr-o familie modestă, ceea ce a făcut să cunoaştem greul mult prea devreme. După ani şi ani de stat cu chirie, am primit un apartament unde încet, încet ne-am încropit cam ceea ce este necesar într-o familie, după care Bunul Dumnezeu ne-a dăruit cinci copii.

"Fă ce-ai face şi-ntoarce-te la locul tău!"

Se mai aprindea când şi când dorul de mănăstire?

A fost o perioadă foarte grea, iar eu plângeam zilnic. Nu era zi de la Dumnezeu în care să nu mă gândesc la mănăstire. Anii au trecut, cei cinci copii au crescut şi ei, i-am dat la şcoli, s-au căsătorit… şi dorul meu cel mare s-a reaprins, mai viu, mai puternic. De câte ori mergeam la vreo nuntă sau un botez, ochii soţului meu erau numai la mine, încercând să mă protejeze cumva de întrebarea care de-acum mă obseda: "Ce caut eu aici?" Între timp l-am căutat pe părintele Mina de la Schitul Cornetu, ale cărui cuvinte mi s-au înfipt ca un cuţit în rană: "Întoarce-te acum, când s-a aprins flacăra, pentru că dacă se va mai stinge o dată, stinsă va rămâne pe veci!". Am trecut apoi pe la Mănăstirea Turnu, dar am plecat şi de-aici cu inima arsă de ceea ce avea să mă-ntrebe părintele Neofit la despărţire: "Când te-ntorci?". Hotărârea aveam să o iau la Sihăstria, în chilia părintelui Cleopa, care m-a sfătuit: "Fă ce-ai face şi-ntoarce-te la locul tău!". Era greu să conştientizeze un călugăr trăirile unei persoane care vieţuieşte sub Sfânta Taină a Cununiei.

Soţul meu a trăit toată viaţa cu teama că mă voi întoarce la mănăstire

Şi iată că astăzi vă regăsesc în chilia de la schit. Cum au acceptat până la urmă cei din familie ca într-o bună zi să vă-ntoarceţi la viaţa monahală?

Când Dumnezeu a hotărât acest lucru, nimeni şi nimic nu m-a mai putut opri. Era într-o sâmbătă, când cu mare greutate (cred că soţul presimţea ceea ce avea să se întâmple) am reuşit să-l conving să mergem împreună la hramul Sfântului Antonie de la Iezer. Nimic premeditat. Am ajuns la Iezer, cu sentimentul că mă-ntorc de undeva, acasă. Parcă-l văd şi azi pe Înalt Preasfinţitul Irineu, care pe vremea aceea era la Râmnic şi care venise să slujească la Priveghere. Am primit cu mare bucurie binecuvântarea, după care maica stareţă, care tocmai venise, i-a spus în câteva cuvinte povestea mea. Privindu-mă cu blândeţe, mi-a spus: "Maică Teodosia, dar când ne-ntoarcem, ce-I dăm lui Dumnezeu, drojdia?". Am simţit că pică cerul pe mine, de tulburare şi de ruşine, şi i-am explicat că dacă ar fi după mine, eu aş rămâne şi acum. Am rămas cu lacrimi în ochi. A doua zi, după Sfânta Liturghie, soţul meu a mers de bunăvoie la episcop, spunându-i că doreşte să dea semnătura de care este nevoie, pentru ca eu să mă pot întoarce la mănăstire. Ceea ce nu ştia soţul meu a fost faptul că eu aveam să rămân chiar din clipa aceea acolo, iar el a plecat înlăcrimat, dar cu mulţumirea aceea de bun creştin, care mi-a redat libertatea. Eu, în schimb, îmi regăsisem pacea sufletească, pe care de-atâta vreme o aşteptam. Zile la rând mergeam pe marginea râului Iezer şi strigam din toată fiinţa mea: "Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie!". De-atunci a mai venit pe la Iezer, dar numai pentru a ne ajuta cu ce mai era nevoie. Şi asta până-ntr-o zi când, după o îndelungată suferinţă, a trecut la Domnul. Am fost înainte de asta cu părintele Siluan, care l-a spovedit, l-a împărtăşit şi i-a citit toate dezlegările de cuviinţă.

Acum s-au liniştit cu toţii, copiii îşi văd de viaţa lor şi nu mai trăiesc cu povara acelui dor pe care tatăl lor l-a luat cu el în mormânt. Iar eu dau slavă lui Dumnezeu că m-am întors ACASĂ! Nimic în lumea asta nu se poate compara cu rugăciunile şi privegherile din mănăstiri.

(Interviu realizat de Mariana Borloveanu şi publicat în Ediţia din 4 ianuarie 2012 a "Ziarului Lumina")

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

Pentru a ne putea lămuri, ar trebui ca în prealabil să fiţi dumneavoastră lămurit în ce priveşte originalele: originalul Vechiului Testament este în ebraică (Septuaginta fiind doar o traducere în limba greacă), iar originalele cărţilor din Noul Testament sunt scrise în limba greacă, nu în latină (precum Vulgata).

Dar, ca sa-i lamurim pe altii, ar trebui mai intai sa fim noi insine lamuriti. De exemplu cu aceea ca originalele...nu mai exista. Ceea ce numiti dv "originale" sunt copii ale copistilor, care nici acelea nu s-au pastrat.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar, ca sa-i lamurim pe altii, ar trebui mai intai sa fim noi insine lamuriti. De exemplu cu aceea ca originalele...nu mai exista. Ceea ce numiti dv "originale" sunt copii ale copistilor, care nici acelea nu s-au pastrat.

Vă dau dreptate, aşa este: cele mai vechi codexuri descoperite până acum, nu sunt decât copii ale copiilor după originale, cu excepţia (poate) a câtorva mici fragmente din "perioada martorilor". Consideraţi că atunci când am scris "originalele", m-am referit la limba de origine şi nu la autori. Acesta a fost şi motivul postării mele, am corectat faptul că dl Daniel_Ortodox a numit Septuaginta şi Vulgata ca originale.

<<Creştinismul, cea mai răspândită grupare religioasă din lume. Vezi care este continentul cu cei mai mulţi creştini
D.D. | 20 Dec 2011, 13:40

Creştinismul este de departe cea mai răspândită grupare religioasă din lume, cunoscând o propagare accelerată pe întregul Glob, în ultimul secol, informează CNN. Un studiu efectuat recent arată că cei mai mulţi creştini nu sunt în Europa, aşa cum ne-am fi aşteptat şi cum era situaţia în urmă cu o sută de ani, ci în SUA.

Statele Unite găzduiesc cel mai mare număr de creştini, peste 247 de milioane, fiind urmate de Brazilia şi Mexic. Şi China se află în top 10 al statelor cu cei mai mulţi creştini (67 de milioane) , notează CNN.
In Africa de la sud de Sahara este o adevarata explozie a Crestinismului: de la aproximativ 9 milioane de crestini in 1900 la aproximativ 516 milioane de crestini acum. In Africa, cei mai multi crestini se afla in Nigeria, Republica Democratica Congo si Ethiopia.
La nivel mondial, există 2,2 miliarde de creştini, aproximativ o treime din Populaţia lumii. Jumătate din creştini sunt catolici, 37% sunt protestanţi şi 12% sunt ortodocşi si aproximativ 1% (alte, ex.: mormoni).
Islamul este cel de-a doua religie ca răspândire la nivel planetar, cu 1,6 miliarde de adepţi.
Studiul denumit „Crestinism global” se bazează pe sondajul efectuat în rândul locuitorilor din 232 de state ale lumii.>>
http://www.antena3.ro/externe/cresti...ni-148668.html
(Articolul original: Christianity goes global as world's largest religion By Richard Allen Greene, CNN
Richard Allen Greene - Newsdesk editor, The CNN Wire, http://religion.blogs.cnn.com/2011/1...iref=allsearch

<<Bisericii noastre Ortodoxe i s-a dat prin Duhul Sfânt să înţeleagă tainele lui Dumnezeu, şi ea este tare prin cugetul ei sfânt şi răbdarea ei.
Sufletul ortodox e învăţat de har să se alipească cu tărie de Domnul şi de Preacurata Lui Maică, şi duhul nostru se veseleşte văzând pe Dumnezeu pe care-L cunoaşte.
Dar Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfânt, şi cel ce în mândria sa vrea să cunoască pe Făcătorul cu mintea sa, acela e orb şi nebun.
Cu mintea noastră nu putem cunoaşte nici măcar cum s-a făcut soarele; şi atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răspuns limpede: „Smereşte-te şi vei cunoaşte nu numai soarele, ci şi pe Făcătorul lui”.
Dar când sufletul cunoaşte pe Domnul, el uită de bucurie soarele şi întreaga zidire şi lasă grija pentru cunoaşterea pământească.
Dumnezeu îşi descoperă tainele Sale sufletului smerit.>>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, pag. 60, Editura DEISIS, Sibiu, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere diac. Ioan I. Ica jr.)


<<Spunea Parintele meu duhovnic: „NOI SUNTEM ORTODOCSI, DAR NOI NU PUTEM FI MANDRI CA SUNTEM ORTODOCSI, NOI TREBUIE SA FIM SMERITI CA SUNTEM ORTODOCSI SI ORTODOXIA IN SMERENIE SE PASTREAZA.>>
(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, Alba-Iulia 2002, pag.138)


Parintele Rafail Noica spune undeva ca ortodoxia este firea omului. Deci firea noastra ar fi: sa-L iubim pe Domnul Dumnezeu, sa ne iubim aproapele, sa nu furam, sa nu ucidem, sa nu... sa nu.... E foarte greu; de fapt, este imposibil, asa cum spune tot Parintele Noica; este imposibil fara ajutorul lui Dumnezeu. Ortodoxia este fara indoiala, mult mai mult decat mersul la biserica, inchinarea la Sfintele Moaste sau la icoanele facatoare de minuni.


<<Tu zici: „Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are grija de toţi.>>
Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, pag. 59, Editura DEISIS, Sibiu, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere diac. Ioan I. Ica jr.