Epuizarea fizica si psihica

[fallen]

Stiu ca o sa imi spuneti ca asa ceva nu e posibil sa se intample unui credincios, dar...din pacate nu suntem cu totii atat de...

Are cineve idee cum se poate iesi dintr-un asemenea cerc vicios???
Adica cand constati catreaba nu mai merge bine, si de fapt e si vina ta, ca tu nu mai ai chef de munca...dar nici nu poti renunta, ca trebuie sa lucrezi ceva,insa nici in alta parte nu poti sa te duci, pentru ca efectiv numai ai chef sa muncesti nimic, esti intr-o stare prea avansata de epuizare fizica si neroasa si ai dezvoltat chiar o depresie...( stiu pe cineva care totasa nu mai suporta locul de munca si a ajuns la spital, a stat trei saptamani internata, cu depresie, apoi a vrut sa iasa la pensie, dar i-au zis ca nu se mai poate, depresia nu mai e acum motiv de pensionare...atunci cine te angajeaza asa, in halul asta, demoralizat si inutil, dupa ce ca merge rau peste tot ??? ( sau stiti vreo rugaciune facatoare de minuni, care o spui seara si te trezesti a doua zi dimineata ca uitat tot ce ai patit rau si esti din nou in forma, puternic, increzator si gata de a pleca din nou la lupta ???)

Pe de alta parte daca ramai asa lucrurile nu pot merge decat dince in ce mai rau..cum poti sa mergi in alta parte sa zici ca acolo te vei descurca bine, daca tu stii ca esti varza? Ai uitat si ce stiai, nu mai poti nici ce puteai inainte...ai fi vrut sa inveti ma multe, dar chiar nu ai avut de la cine...no offense, dar nu pot sa am incredere nimeni, ca si sef, lider, comandant, atata timp cat sustine niste chestii cu care nu sunt de acord ( nu ca asa vreau eu sa nu fiu, ca as suferi de nesupunere cronica, sau as avea impresii despre mine, dar pt ca sunt in discordanta cu ce stiu si cu ce am invatat pana acum....
No offense, nu cred ca mai pot si nici nu mai vreau sa ma supun ordinelor cuiva, mai ales cand mi se cer lucruri ilogice si imposibile ( eu spun ca o anume firma nu mai imi da marfa daca nu platesc, ei nu si nu, sa mai insist ca poate n-am fost destul de convingatoare; si asta n-ar fi nimic, ca de-aici nu moare nimeni, dar credeti-ma ca ti se pot cere chestii mult mai imorale si mai impertinente ( inclusiv lucruri e care nici ei insisi nu le stiu si nu le pot face, dar " tu tre sa faci imposibilul, sa-ti depasesti limitele".. ( ca doar de-aia te-am angajat si te platim, almnteri nedescurcam singuri, nu ???))...dar asa ce sa fac? Sa imi resetez modul de gandire, informatiile pe care le am in cap, constiinta morala, etc, doar ca sa fiu in concordanta cu ce mi se cere, cu ce vor unii si altii de la mine???

Credeti ca epuizarea nervoasa apare doar la cei care sunt foarte ravnitori, au ambitii iesite din comun si parere de sine? Se pare ca nu ! Ii poate afecta deopotriva si pe cei mai putin motivati, care lucreaza fara chef si fara prea mari satisfactii, care sunt plictisiti si nemotivati in ceea ce fac...ba chiar ambitiosii se pare ca rezista mai mult, mai eroic...dar din pacate nici lor nu le poate fi bine in cazul in care dau gres...n-as vrea sa fiu in pielea lor....
Probabil doar cei versatili, cameleonici, care isi pot schimba prioritatile si modul de perceptie a realitatii, se pare ca au sanse sa reziste si sa se adapteze mai bine..daca este posibil asa ceva ( ma refer la aceia care au un entuziasm bolnav, neconform cu realitatea in care se afla, si mai incearca sa-i contamineze si pe ceilalti, sa se creada cei mai tari, cand de fapt sunt inglodati pana-n gat...nu e un lucru rau, de principiu, e rau insa ca unii vor sa se imbogateasca de pe urma unor " aurolaci" pe care ii trimit sa munceasca pe mai nimic, cat e ziua de lunga ( de ex sa mearga din usa in usa sa vanda te miri ce nimicuri, si la sfarsit le da si lor un mic comision din ce vand), motivandu-i cu asemenea discursuri... stiu ca poate fi luat drept antrenament basic de supravietuire, insa eu am ramas traumatizata, mi-a semanat prea mult aceasta munca cu cersetoria, mie mi se par agresivi asemenea oameni care practic vin si se roaga detine sa cumperi ceva de la ei, fiind constrans sa o faci de mila, mai ales daca ai fost si tu candva in situatia lor, nu ca chiar ti-ar trebui, insa tot nu ai cum sa ii ajuti pe toti care iti ies in cale...

Sau, mai e si varianta cand nu ti se da niciun ordin concret, ti se spune doar " fa la un fel, cum crezi tu de cuviinta, sa mearga treaba bine. Ca de asta te-am angajat. Daca ne pricepeam ne descurcam fara tine :)". Eventual, ti se mai spune si acasa " fa ceva sa iesi din comun, depaseste-ti limitele, fii creativ, ca doar de-aia ai fost la scoala si ai invatat mai mult ca noi, ca sa iesi din tipare, sa nu mai fii un sclav, de-aia te-am facut si te-am dat la scoala ( astea-s mesaje subliminale, desigur :D), de-aia ne-am insotit cu tine, ca daca voiam o sclava, o simpla muncitoare, gaseam cu toptanul, si mai bune muncitoare ca tine...dar de la tine avem asteptari, sa iti depasesti conditia si sa ne tragi sipe noi dupa tine...

Lumea ma acuza ca aici pe forum, sau la biserica, ni s-ar " spala creierul"...pai bine, si daca ar fi asa usor sa se realizeze lucrul asta, de ce nu mi-l spala ei inca odata si sa mi-l reprogrameze in directia dorita? De ce vor toti sa-mi schimb gandirea, dar nimeni nu poate sa o faca, ci asteapta de la mine sa gasesc o cale prin care sa o fac singura ( n-ai nevoie de psiholog, n-ai nevoie de duhovnic, n-ai nevoie nici de Dumnezeu, eventual, numai tu poti sa ti-o faci cu mana ta, prin autosugestie...)? Cum as putea oare, sa-mi fac o lista cu ce ganduri sa-mi bag in cap, si sa le repet obsesiv pana sunt sigura ca au intrat unde trebuie??? No offense, dar asta mi se pare sf...

În prealabil postat de fallen

( sau stiti vreo rugaciune facatoare de minuni, care o spui seara si te trezesti a doua zi dimineata ca uitat tot ce ai patit rau si esti din nou in forma, puternic, increzator si gata de a pleca din nou la lupta ???)

I.

Rugăciune la începutul lucrului

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Născut al Tatălui Celui fără de început, care în Sfânta Ta Evanghelie, ai spus: €œ"Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez"€;
Tu, Doamne, Cel ce ai grăit prin gura Proorocului Tău, David: "€œIeşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara"€;
Şi iarăşi Tu ai zis prin gura binecuvântatului Tău apostol Pavel: €œ"Cel ce nu munceşte, să nu mănânce"€;
Şi cu gura Ta preacurată ai spus: "€œFără mine nu puteţi face nimic şi orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, Eu voi face ...€"
Am ascultat cuvintele Tale sfinte, cu tot sufletul şi inima mea, Doamne, şi mă îndrept spre bunătatea Ta cu smerenie. Ai milă de mine şi ajută-mă pe mine, un păcătos, ca să termin lucrarea pe care acum o încep, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

€œDumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: €œBine, bine!€ Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: €œ"Slăvit să fie Domnul!"€ Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!€ (Ps. 69)


Rugăciune la sfârşitul lucrului

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce eşti plinirea tuturor bunătăţilor, Ţie Îţi mulţumesc pentru ajutorul şi sporul ce mi-ai dat la lucrul, pe care cu Harul Tău l-am făcut astăzi. Şi acum mă rog Ţie, Doamne, fă ca lucrarea mea să-mi fie de folos. Umple de bucurie şi de veselie sufletul meu şi mă mântuieşte, ca un Milostiv şi de oameni Iubitor. Amin
Dumnezeul nostru, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc şi Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine; şi iarăşi căzând înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea faţă de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte. Şi mă învredniceşte în toate zilele vieţii mele totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

II. Rugaciune de intarire

Doamne, da-mi putere sa primesc cu suflet linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine
Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa stai in preajma mea si ma intareste.
Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca vointa ta sta deasupra tuturor.
Fie ca, in tot ceea ce fac si spun, voia Ta sa imi stapaneasca cugetul si simtirea. Iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta.
Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu.
Ajuta-ma, Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea.
Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert.
Iar cand ma rog, fie ca Tu insuti sa fii cel ce se roaga in mine. Amin.

III. fugi la manastirea Radu Voda (zona Unirii) si inchina-te la moastele Sf. Ierarh Nectarie si citeste acatistul sfantului - http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...eaacatist.html

Hai, zambeste! Maine va fi mai bine! Sau daca nu maine ... cat de curand!

[gpalama]

Crincrin, rugaciunea te ajuta, dar nu rezolva problema. Dumnezeu nu a zis "rugati-va pentru orice", a zis "sa fiti intelepti ca serpii".

Omul este un organism, o masinarie care functioneaza dupa reguli.

Regulile de functionare sunt: odihna, masa, relaxare, socializare.

Daca tu tii organismul continuu intr-o stare de suprasolicitare (motivul x,y,z) atunci o sa cedeze intreg ansamblul.
Stress inseamna:
- prea multe ore de serviciu
- serviciu tensionat
- neacordare de timp pentru relaxare (OBLIGATORIU)
- neacordare de timp PENTRU TINE SI DUMNEZEU (putin, dar trebuie)


Asa ca, eu iti recomand urmatorii pasi:

1. Constientizarea stilului de viata.
Fa-ti pe o hartie A4 si scrie acolo care este programul zilnic pe ore.

2. Constientizarea PROBLEMELOR DE VIATA.
Fa o hartie A4 si scrie care sunt problemele reale si chestiile mari de rezolvat in viata, raportate la program. (Sanatate, stil de viata, etc...)

3. Propunere de SOLUTII VIABILE pe termen scurt
Fiecare are pasarelele lui si obsesiile lui si cu siguranta va propune ... minunatii mai mari sau mai mici.
Trebuie sa inveti sa propui solutii reale, nu extreme, chestii mici, care sa peticeasca, sa rezolve cumva situatia PUNCTUAL.

4. Solutii pe termen lung
Dupa ce ti-ai peticit si rezolvat punctual problemele gandeste pe termen lung la solutii

Pana atunci, putina relaxare nu ti-ar strica. Vezi unde ai exagerat. Iar pe termen lung vezi mai sus.

Si nu uita: viata unui om este:
1. Dumnezeu si biserica
2. Familie
3. Sanatate
4. Aproapele
5. Serviciu si altele

In ordinea asta. Fa-ti un proces clar de constiinta PE HARTIE.

Era un exemplu frumos undeva: un secretar de stat america, in fiecare Duminica, mergea in biroul lui, arunca totul de pe el, il curata si isi punea urmatoarea intrebare "What the fuc* I am doing here?" "Ce naiba fac/invart eu aici?". Cam asa ar tbui sa facem si noi cu viata, saptamanal.

În prealabil postat de gpalama

Crincrin, rugaciunea te ajuta, dar nu rezolva problema.

N-as putea s-o sfatuiesc pe fallen in toata problema ei, am venit doar in intampinarea dorintei ei de a afla ajutor si din rugaciune.

În prealabil postat de gpalama

Dumnezeu nu a zis "rugati-va pentru orice", a zis "sa fiti intelepti ca serpii".

Daca Dumnezeu a spus: "Rugati-va neincetat" ... (tu ce spui, ca nu pentru orice?! fii serios!)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gpalama

... chestii mici, care sa peticeasca, sa rezolve cumva situatia PUNCTUAL.
......
Dupa ce ti-ai peticit si rezolvat punctual problemele gandeste pe termen lung la solutii

Marcu 2, 21-22
"21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se face o ruptură şi mai rea.
22. Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi."

[gpalama]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Marcu 2, 21-22
"21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se face o ruptură şi mai rea.
22. Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi."

Imi cer iertare daca am gresit, si ma smeresc.

E bine ce ziceti. Insa nimeni nu poate zice, gata de maine schimb familia pe care o am, locul de munca, meseria, ma mut in alt oras, schimb banca si banii pe care ii am. Schimb viata cu totul.

Refacerea vietii e o lupta cu pasi mici. Daca nu ati inteles rostul "peticelor", care este acela de a rezolva treptat problemele; daca te apuci sa rastorni viata nu vei rezolva nimic. Mai bine peticesti usor usor totul iar cand poti rezolvi cum trebuie decat sa ... nu rezolvi nimic.

[iustin10]

Nu prea exista solutii ,pentru situatile de stress, caci caracteristica stresului este chiar aceasta : ca nu ai de ales
Singura solutie ,ar fi incetarea cumva a stresului,o solutie practica,un alt loc de munca
Stresul ne poate afecta chiar si viata spirituala ,si dovada negativa este ca atunci cand viata se linisteste , si problemele spirituale devin mai clare, de abia atunci ne dam seama ca fara liniste ,nu aveam cum sa fim altfel

Dar indifferent de situatie ,rugaciunea ajuta tot timpul,atata timp cat respiri .
Poate nu ajuta imediat , si nu foarte vizibil,in aceste cazuri limta . Dar intr-un tarziu,in vreun fel neasteptat ,tot va ajuta . Nici o rugaciune nu e fara folos, decat daca e facuta pentru lucruri care nu trebuie cerute .
In cazul tau, a cere usurare din stresul in care esti , este o nevoie vitala a ta, deci e un lucru care merita cerut catre Dumnezeu.
Dumnezeu e aproape de exemplu de prizonieri ,de bolnavi ,de cei robiti, in general de toti cei ce sufera fara vina .Cam asa suntem si noi la lucru azi ,ca niste sclavi, mai mult poate decat cand ne bizuiam pe bratele noastre,si aram pamantul. Macar atunci munca era prielnica organismului,astazi e o munca in stress, ucigatoare pt organism

[fallen]

@ Crinrin, multumesc pt rugaciunea 3. Probabil nu o stiam in forma asta, dar...sa nu crezi ca nu o fac, Ii multumesc in fiecare seara ca am scapat cu bine, si ma rog sa treaca si ziua urmatoare cu bine... . Dar oricum, ispitele tot vin, in fiecare zi, dar mai ales cand iti propui sa nu le mai iei in seama...

@ gpalama, cred ca ma relaxez destul...poate ca tocmai asta e problema, imi ies din ritm...stau ore intregi degeaba si nu fac nimic, ca un paznic de noapte, si sunt alte momente ale zilei cand ma inghesuie din toate partile si ma coplesesc... . Mai sunt si perioade ale lunii cand am cheltuieli mai mari, si care paradoxal coincid cu perioada de dinainte de pensii (< 10 ale lunii), si ceea ce e si mai paradoxal in sensul negativ, sunt zile cand desi am nevoie de bani ( incasari) ca de aer, in sinea mea nu vreau sa mai vina nimeni sa ma deranjeze pt ca sunt deja epuizata...ceea ce e deosebit de pagubos pt iconomia mea si a firmei ( va dati seama daca ar ghici cumva sefii mei ce gandesc ???)...asa ca, poate un antrenament sustinut si o stare permanenta de alerta ar fi mai productive...( cu conditia ca macar noaptea sa ma pot odihni bine, desigur; alminteri iar nu e productiv sa te perpelesti toata noaptea de grija zilei de maine, iar maine sa iti dai seama ca de fapt tot nu poti sa faci nimic, sau ca esti prea obosit...)

@ ioan-cezar, raspunsul dvs e usor evaziv...practic el se talcuieste tot prin schimbarea in primul rand a modului de gandire care e gresit, regandirea prioritatilor, etc, ceea ce banuiesc ca presupune un oarecare travaliu, nu se poate schimba de azi pe maine ce s-a stricat intr-o viata de om... alminteri presupun ca daca ne propunem sa schimbam doar jobul, dar nu ne schimbam viziunea...n-am facut nimic ...sau tocmai asta voiati sa spuneti ???

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gpalama

Imi cer iertare daca am gresit, si ma smeresc.

E bine ce ziceti. Insa nimeni nu poate zice, gata de maine schimb familia pe care o am, locul de munca, meseria, ma mut in alt oras, schimb banca si banii pe care ii am. Schimb viata cu totul.

Refacerea vietii e o lupta cu pasi mici. Daca nu ati inteles rostul "peticelor", care este acela de a rezolva treptat problemele; daca te apuci sa rastorni viata nu vei rezolva nimic. Mai bine peticesti usor usor totul iar cand poti rezolvi cum trebuie decat sa ... nu rezolvi nimic.

A, nu.... Chiar mi-a plăcut cum ai scris, frate, am găsit că e corect, eficient pe plan psihologic, cel puţin. Cred că am înţeles ce vrei să spui şi sunt de acord cu modul în care pui problema.
Numai că prin versetele citate eu am descoperit o altă perspectivă. Care nu încalcă micile socoteli psihologice, ci le cuprinde şi le orientează, validîndu-le şi potenţîndu-le, ca să funcţioneze deplin.
Depinde cum înţelege şi Fallen versetele respective. Chiar aşa, cum pot fi tâlcuite? Are cineva idee ce spun Părinţii?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de fallen

Stiu ca o sa imi spuneti ca asa ceva nu e posibil sa se intample unui credincios, dar...din pacate nu suntem cu totii atat de...

Are cineve idee cum se poate iesi dintr-un asemenea cerc vicios???
Adica cand constati catreaba nu mai merge bine, si de fapt e si vina ta, ca tu nu mai ai chef de munca...dar nici nu poti renunta, ca trebuie sa lucrezi ceva,insa nici in alta parte nu poti sa te duci, pentru ca efectiv numai ai chef sa muncesti nimic, esti intr-o stare prea avansata de epuizare fizica si neroasa si ai dezvoltat chiar o depresie...( stiu pe cineva care totasa nu mai suporta locul de munca si a ajuns la spital, a stat trei saptamani internata, cu depresie, apoi a vrut sa iasa la pensie, dar i-au zis ca nu se mai poate, depresia nu mai e acum motiv de pensionare...atunci cine te angajeaza asa, in halul asta, demoralizat si inutil, dupa ce ca merge rau peste tot ??? ( sau stiti vreo rugaciune facatoare de minuni, care o spui seara si te trezesti a doua zi dimineata ca uitat tot ce ai patit rau si esti din nou in forma, puternic, increzator si gata de a pleca din nou la lupta ???)

Pe de alta parte daca ramai asa lucrurile nu pot merge decat dince in ce mai rau..cum poti sa mergi in alta parte sa zici ca acolo te vei descurca bine, daca tu stii ca esti varza? Ai uitat si ce stiai, nu mai poti nici ce puteai inainte...ai fi vrut sa inveti ma multe, dar chiar nu ai avut de la cine...no offense, dar nu pot sa am incredere nimeni, ca si sef, lider, comandant, atata timp cat sustine niste chestii cu care nu sunt de acord ( nu ca asa vreau eu sa nu fiu, ca as suferi de nesupunere cronica, sau as avea impresii despre mine, dar pt ca sunt in discordanta cu ce stiu si cu ce am invatat pana acum....
No offense, nu cred ca mai pot si nici nu mai vreau sa ma supun ordinelor cuiva, mai ales cand mi se cer lucruri ilogice si imposibile ( eu spun ca o anume firma nu mai imi da marfa daca nu platesc, ei nu si nu, sa mai insist ca poate n-am fost destul de convingatoare; si asta n-ar fi nimic, ca de-aici nu moare nimeni, dar credeti-ma ca ti se pot cere chestii mult mai imorale si mai impertinente ( inclusiv lucruri e care nici ei insisi nu le stiu si nu le pot face, dar " tu tre sa faci imposibilul, sa-ti depasesti limitele".. ( ca doar de-aia te-am angajat si te platim, almnteri nedescurcam singuri, nu ???))...dar asa ce sa fac? Sa imi resetez modul de gandire, informatiile pe care le am in cap, constiinta morala, etc, doar ca sa fiu in concordanta cu ce mi se cere, cu ce vor unii si altii de la mine???

Credeti ca epuizarea nervoasa apare doar la cei care sunt foarte ravnitori, au ambitii iesite din comun si parere de sine? Se pare ca nu ! Ii poate afecta deopotriva si pe cei mai putin motivati, care lucreaza fara chef si fara prea mari satisfactii, care sunt plictisiti si nemotivati in ceea ce fac...ba chiar ambitiosii se pare ca rezista mai mult, mai eroic...dar din pacate nici lor nu le poate fi bine in cazul in care dau gres...n-as vrea sa fiu in pielea lor....
Probabil doar cei versatili, cameleonici, care isi pot schimba prioritatile si modul de perceptie a realitatii, se pare ca au sanse sa reziste si sa se adapteze mai bine..daca este posibil asa ceva ( ma refer la aceia care au un entuziasm bolnav, neconform cu realitatea in care se afla, si mai incearca sa-i contamineze si pe ceilalti, sa se creada cei mai tari, cand de fapt sunt inglodati pana-n gat...nu e un lucru rau, de principiu, e rau insa ca unii vor sa se imbogateasca de pe urma unor " aurolaci" pe care ii trimit sa munceasca pe mai nimic, cat e ziua de lunga ( de ex sa mearga din usa in usa sa vanda te miri ce nimicuri, si la sfarsit le da si lor un mic comision din ce vand), motivandu-i cu asemenea discursuri... stiu ca poate fi luat drept antrenament basic de supravietuire, insa eu am ramas traumatizata, mi-a semanat prea mult aceasta munca cu cersetoria, mie mi se par agresivi asemenea oameni care practic vin si se roaga detine sa cumperi ceva de la ei, fiind constrans sa o faci de mila, mai ales daca ai fost si tu candva in situatia lor, nu ca chiar ti-ar trebui, insa tot nu ai cum sa ii ajuti pe toti care iti ies in cale...

Sau, mai e si varianta cand nu ti se da niciun ordin concret, ti se spune doar " fa la un fel, cum crezi tu de cuviinta, sa mearga treaba bine. Ca de asta te-am angajat. Daca ne pricepeam ne descurcam fara tine :)". Eventual, ti se mai spune si acasa " fa ceva sa iesi din comun, depaseste-ti limitele, fii creativ, ca doar de-aia ai fost la scoala si ai invatat mai mult ca noi, ca sa iesi din tipare, sa nu mai fii un sclav, de-aia te-am facut si te-am dat la scoala ( astea-s mesaje subliminale, desigur :D), de-aia ne-am insotit cu tine, ca daca voiam o sclava, o simpla muncitoare, gaseam cu toptanul, si mai bune muncitoare ca tine...dar de la tine avem asteptari, sa iti depasesti conditia si sa ne tragi sipe noi dupa tine...

Lumea ma acuza ca aici pe forum, sau la biserica, ni s-ar " spala creierul"...pai bine, si daca ar fi asa usor sa se realizeze lucrul asta, de ce nu mi-l spala ei inca odata si sa mi-l reprogrameze in directia dorita? De ce vor toti sa-mi schimb gandirea, dar nimeni nu poate sa o faca, ci asteapta de la mine sa gasesc o cale prin care sa o fac singura ( n-ai nevoie de psiholog, n-ai nevoie de duhovnic, n-ai nevoie nici de Dumnezeu, eventual, numai tu poti sa ti-o faci cu mana ta, prin autosugestie...)? Cum as putea oare, sa-mi fac o lista cu ce ganduri sa-mi bag in cap, si sa le repet obsesiv pana sunt sigura ca au intrat unde trebuie??? No offense, dar asta mi se pare sf...

Fallen, aşa cum am spus de multe ori pe forum (şi am fost insultat şi luat peste picior pentru acest adevăr mic dar semnificativ), atunci când suntem surescitaţi şi copleşiţi de prea multe deodată, prioritatea este să ne liniştim.
Mai întâi să ne liniştim!
Apoi vom mai vedea.
*
Orice alergător de cursă lungă (iar viaţa e o astfel de cursă!), dacă a sesizat că i s-a dezlegat un şiret, se opreşte ca să şi-l lege. Şi abia apoi aleargă mai departe, altminteri poate să se împiedice când îi e lumea mai dragă, şi pierde tot, ba mai rămâne şi cu răni...
Avem dreptul să ne oprim, avem datoria faţă de noi, de oameni şi de Dumnezeu, să ne oprim din alergare atunci când sunt semne că ar fi nevoie de asta. Avem acest drept, avem această libertate care face parte chiar din regulile jocului.
*
Nu e ruşinos să te opreşti pentru ca, mai întâi, să te linişteşti. Apoi, cu mintea calmă şi limpede, să alegi ce ai de făcut mai departe. Aş spune că e o necesitate, o regulă de fier a vieţii sănătoase şi împlinite. Poate că timpul nu mai are răbdare cu oamenii, dar nu oamenii sunt făcuţi pentru timp, ci timpul pentru oameni. Noi dispunem de timp, iar nu timpul de noi. dacă avem impresia că e invers, atunci merită să ne oprim, pentru o vreme. Până şi florile se opresc, pentru a se odihni...
*
Cum să ne liniştim, însă? Cum să ne oprim, când totul pare că ne goneşte? Cum să iau răgaz în toiul problemelor care parcă nu se mai opresc, pe toate direcţiile - în familie, la serviciu etc.
Asta e o problemă la care nu se poate formula un răspuns general pe forum. Dar fiecare duhovnic şi fiecare consilier din oraşul nostru ar putea să dea un răspuns, ca ajutor, dacă vei cere expres asta. Sunt momente, cum bine ştii, în care avem nevoie de ajutor. Un ajutor potrivit pentru problema pe care o întâmpinăm, uneori un ajutor specializat, competent, eficient.
Dacă, însă, refuzăm din varii motive acest ajutor şi nu ne oprim ba, dimpotrivă, gonim încrâncenat mai departe, atunci oricât am scrie pe forum în acest cadru lipsit de Putere, Permisiune şi Protecţie (adică neterapeutic) problema noastră nu se va rezolva ci, dimpotrivă, se va accentua.
Părerea mea e să te opreşti şi să cauţi o cale pentru liniştire, mai întâi. Cu terapeutul tău, cu un duhovnic, în comunitatea eclesială. Cu un medic, dacă e nevoie. Fă orice lucru care îţi aduce liniştea pe o cale normală, morală, consacrată. Iar dacă în acest timp necesar pentru liniştire vei pierde ceva din agoniselile tale de mai nainte, adu-ţi aminte ce sunt aceste agoniseli: un job oarecare şi destul de stresant, o relaţie proastă (cum spuneai) cu un bărbat faţă de care nu ai obligaţiile căsătoriei, precum şi alte încropeli lumeşti. Faţă de ele, sănătatea şi pacea ta sunt mult mai importante acum. Linişteşte-te mai întâi, ca să poţi apoi să trăieşti. Că acum pare a fi mult zbucium steril şi mult chin.
Ai dreptul să trăieşti! Opreşte-te mai întâi şi cere ajutor pentru stările şi prolemele tale acolo unde e locul şi omul potrivit. Ca să te poţi bucura apoi de viaţă şi să îi bucuri şi pe cei din jur.
Doamne ajută!