Rugaciunea vamesului

[patinina34]

[COLOR=black]RUGĂCIUNEA VAMEŞULUI[/COLOR]

[COLOR=black]Doamne Iisuse, mi-aduc aminte. Eram singur. Părăsit de toţi. Zăceam distrus într-un fund de prăpastie adâncă. În jurul meu tăcere mormântală. Nu era nimeni care să-mi ajute. Plin de răni şi cu oasele frânte, scoteam din când în când un scâncet slab. Aveam o dorinţă, o bunăvoinţă ca să ies din prăpastie. Nu eram în stare, din partea mea, decât să ridic degetul cel mic: semn că nu mă împac cu starea în care mă aflu şi că aş fi fericit dacă s-ar găsi cineva să mă scoată din bezna şi din mocirla în care căzusem.[/COLOR]
[COLOR=black]Sus, sus de tot, vedeam un petic [/COLOR][COLOR=black]mic de cer albastru. Ah, ce dor mi-era [/COLOR][COLOR=black]de o lume imaculată, pură, cristalină care să nu aibă nimic din murdăria, viermii şi putoarea în care mă bălă­[/COLOR][COLOR=black]ceam. Simţeam nevoia să respir aer [/COLOR][COLOR=black]curat, ozonat; iar în lipsa lui, simţeam [/COLOR][COLOR=black]că mă înăbuş, mă asfixiez.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar Tu, Păstor iubit, care eşti [/COLOR][COLOR=black]veşnic în căutarea oilor rătăcite, ai şi [/COLOR][COLOR=black]auzit scâncetul meu, ai şi văzut întins [/COLOR][COLOR=black]degetul meu cel mic, ai şi ghicit do­[/COLOR][COLOR=black]rinţa mea de a ieşi din starea nenoro­[/COLOR][COLOR=black]cită şi jalnică în care mă aflam. Căci, [/COLOR][COLOR=black]deodată, deasupra capului meu, am [/COLOR][COLOR=black]auzit un zgomot. Crengile uscate [/COLOR][COLOR=black]trosneau, pietricelele se rostogoleau, [/COLOR][COLOR=black]franzele foşneau. Venea cineva în [/COLOR][COLOR=black]grabă. Am avut presimţiri şi pre­[/COLOR][COLOR=black]vestiri de bucurie înlăcrimată.[/COLOR]
[COLOR=black]Când am întors capul, ce să văd? [/COLOR][COLOR=black]Erai Tu, Iisus Dulce! Te-am văzut, printre lacrimi, întreg, în toată statu­[/COLOR][COLOR=black]ra. Erai înalt cât Crucea pe care ai [/COLOR][COLOR=black]fost răstignit! Capul, apăsat parcă de [/COLOR][COLOR=black]o grea povară, era însângerat şi încu­nunat de spini. Mâinile şi picioarele, [/COLOR][COLOR=black]străpunse de cuie, lăsau urme de sân­[/COLOR][COLOR=black]ge. Dar Tu, Iisuse, nu ţineai seama de [/COLOR][COLOR=black]durerile Tale, nu te uitai la rănile Tale, ci erai cu ochii ţintă la mine. Din ochii Tăi bla­jini picurau lacrimi de jale pentru starea nenorocită în care mă găseam.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi Doamne, Dumnezeule, ce fru­[/COLOR][COLOR=black]mos Te-ai purtat cu mine! Cu câtă[/COLOR][COLOR=black] dragoste m-ai îngrijit! Cu câtă gingă­[/COLOR][COLOR=black]şie, cu câtă delicateţe, cu câtă luare-[/COLOR][COLOR=black]aminte mi-ai legat rănile peste care ai [/COLOR][COLOR=black]turnat untdelemn şi vin! Cât de bun ai [/COLOR][COLOR=black]fost cu mine! Pe toată faţa pământu­[/COLOR][COLOR=black]lui nu există nici o mamă care să poa­[/COLOR][COLOR=black]tă mângâia aşa cum m-ai mângâiat [/COLOR][COLOR=black]Tu![/COLOR]
[COLOR=black]Te-ai aşezat în genunchi lângă su­[/COLOR][COLOR=black]fletul meu zdrobit şi sfâşiat de păcat [/COLOR][COLOR=black]şi ai început a-mi spune că dorul meu [/COLOR][COLOR=black]după cerul de azur se va împlini. Că, [/COLOR][COLOR=black]acolo sus, este o altă lume, de mii de [/COLOR][COLOR=black]ori mai bună, mai curată, mai fericită! [/COLOR][COLOR=black]Acolo sunt cântece de îngeri înari­[/COLOR][COLOR=black]paţi, acolo sunt păsărele, floricele, fluturaşi cum nu există pe pământ. [/COLOR][COLOR=black]Acolo e o veşnică primăvară şi o veş­nică fericire. [/COLOR][COLOR=black]După ce mi-ai şters astfel sângele şi lacrimile, după ce m-ai făcut sănă­tos, m-ai scos din prăpastie, din mo­[/COLOR][COLOR=black]cirlă, spunându-mi să nu mai păcătu­[/COLOR][COLOR=black]iesc, ca să nu-mi fie ceva mai rău. [/COLOR][COLOR=black]Şi după ce mi-ai arătat Calea, [/COLOR][COLOR=black]Adevărul şi Viaţa, m-ai lăsat să-mi [/COLOR][COLOR=black]duc crucea până la capătul vieţii [/COLOR][COLOR=black]mele pământeşti. M-ai lăsat, dar [/COLOR][COLOR=black]nu m-ai părăsit. îţi simţeam prezenţa [/COLOR][COLOR=black]la tot pasul. Ori de câte ori porneam [/COLOR][COLOR=black]prin viscol şi prin furtună, ori de câte [/COLOR][COLOR=black]ori vorbeam despre jertfa Ta celor [/COLOR][COLOR=black]mici şi celor mari, ori de câte ori mă scufundam în calde clipe de rugăciune, vedeam cu ochii mei plini de lacrimi că Tu eşti lângă [/COLOR][COLOR=black]mine, simţeam că mă porţi de mâ­[/COLOR][COLOR=black]nă ca pe copilul Tău, că suferi cu[/COLOR][COLOR=black] mine, rabzi cu mine, plângi cu mine. [/COLOR][COLOR=black]Dar mila Ta faţă de mine nu s-a [/COLOR][COLOR=black]mărginit numai la atât. Când vedeai [/COLOR][COLOR=black]că valurile ispitelor erau gata să mă [/COLOR][COLOR=black]înghită, iar răutatea dracilor era mai [/COLOR][COLOR=black]crudă şi mai otrăvitoare ca oricând, o [/COLOR][COLOR=black]trimiteai pe Măicuţa Ta pe care, încă [/COLOR][COLOR=black]pe Cruce fiind, ai făcut-o să fie şi [/COLOR][COLOR=black]Măicuţa mea. Şi în aceste clipe grele, de nesuferit, venea Preacurata la mi­ne, ca la un copil orfan ce eram. Mă găsea, de cele mai multe ori, în ge­nunchi în hohote de plâns. Atunci împărăteasa Maică venea la mine îm­brăcată într-un veşmânt albastru ca cerul şi, plină de milă pentru suferin­ţa mea, punea mânuţa ei sfântă pe capul meu, mă mângâia cu vorbe pă­trunse de o iubire negrăită ce izvorau dintr-o inimă catifelată, mătăsoasă, plină de balsamul blândeţii şi al bu­nătăţii, care îmi răcorea sufletul aşa cum, după o zi de arşiţă, ploaia răco­reşte pământul ars şi însetat.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi după ce pleca Preasfânta [/COLOR][COLOR=black]Fecioară, mi-1 trimiteai şi pe priete­nul meu cel mai credincios, pe sfân­[/COLOR][COLOR=black]tul înger păzitor, ca să vegheze la că­pătâiul meu în timpul nopţii şi să mă [/COLOR][COLOR=black]scape de primejdii în timpul zilei. Pentru toate acestea nu mi-ar ajunge [/COLOR][COLOR=black]nici cuvintele, nici viaţa ca să-ţi aduc [/COLOR][COLOR=black]miile de mulţumiri şi veşnica recu­[/COLOR][COLOR=black]noştinţă pe care Ţi le datorez.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar în schimbul tuturor acestor [/COLOR][COLOR=black]binefaceri fără asemănare, astăzi -[/COLOR][COLOR=black]vai! - din nou Te-am uitat, din nou Te-am părăsit. Te-am lăsat iarăşi răstignit pe cruce, iar eu m-am întors că­tre idolii cei deşerţi. Am uitat sufe­rinţa din groapa Egiptului, am uitat dragostea Ta, am uitat puterea divină cu care m-ai scos din Marea Roşie şi din pustiul nesfârşit. Şi, ce e şi mai grozav, am preferat căldările de carne în locul manei cereşti şi apei din stân­că. Iar ca urmare, zac acum din nou în prăpastia Babilonului - zdrobit, sfâşiat, secătuit.[/COLOR]