Dumnezeu îşi întinde binefacerile Sale peste orice vietate

[cristiboss56]

Facerea 9, 10: "Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi : cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie". După potop, de bunătatea divinităţii se bucură orice vietate de pe pământ , ce a fost denumită generic "suflet viu". Omului i se acordă o atenţie aparte, deosebită, pemtru că aşa cum arăta si Părintele Stăniloae , omul este "cineva" nu ceva , dar după potop, Dumnezeu acordă o atenţie deosebită atât omului, cât şi regnului animal, pune aceste fiinţe în aceeaşi balanţă. Asta nu înseamnă că omul este pus în egalitate cu celelalte făpturi, pentru că "toate cele din lume au fost aduse pentru om", aşa cum arată Maxim Mărturisitorul. Dar de ce se spune despre om că este cineva , nu ceva ? Părintele Stăniloae spune că omul este cineva , nu ceva , datorită conştiinţei de sine şi a capacităţii de reacţie conştiente şi libere, direct legate de sufletul său. Binefacerile pe care Dumnezeu le întintde şi la animale , sunt tot pentru mângâierea omului, omul rămând permanent acel cineva , nu ceva , cum ne arată Sfintele Invăţături ( Maxim Mărturisitorul, Ioan Gură de Aur, etc ) . "La noi , sufletul are puterile naturale ale trupului, corespunzătoare lucrărilor ( energiilor ) sale, trupul fiind capabil prin fire ( de ele ) , prin faptul că vine deodată cu sufletul la existenţă". Iată un alt element ce face din om să fie cineva , nu ceva, cum am arătat ceva mai înainte. Sf. Vasile cel mare accentuează că "la fiecare dintre oameni există o armonie între trup şi suflet". Dumnezeu cuprinde în sfera grijilor Sale orice vietate ( aşa cum am arătat la începutul acestui topic ) , însă ea determină o pronie dumnezeiască revărsată exclusiv asupra fiinţei umane.