poezii crestine

[sofiaiuga]

Noi în seara de Craciun,
Colindam pe cel mai bun.
Colindam colind duios
Domnului Isus Hristos.

Care bine a voit
Si pe noi ne-a mântuit.
El de-al nostru mare drag
A pasit cerescul prag.

A lasat frumosul rai
Si-a venit pe-al nostru plai.
Si-a luat asupra lui
Tot pacatul omului.

De aceea când soseste
Nimeni în lume nu-l primeste
Iata acum din poarta în poarta
Maica Sfânta în sân îl poarta.

Tot cauta un locusor
Pentru scumpul puisor.
Un locusor si-un leganas
Pentru scumpul îngeras.
Vrea sa-l nasca-n loc curat
Ca-i cerescul împorat.
Si-n caldura vrea sa-l culce
Ca-i fiutul ei prea dulce.

Însa nimeni nu se-ndura
Sa-i primeasca la caldura.
Vine noaptea de acum
Si maicuta-i tot pe drum.

Vântul bate si-o patrunde,
Ar poposi si n-are unde.
Vântul tot mai rece bate
Sufletelul îi strabate.

Vântul bate fata-i blânda,
Plânge maiculita sfânta.
Sfântul Iosif si el plânge,
Sufletul lui bun se frânge.

Îngerii de mila ei,
Se topesc în plâns si ei.
Si cer de la tatal sfânt,
Un locusor pe acest pamânt.

Tatal sfânt s-a îndurat,
Si o pestere le-a aflat.
Si acolo s-a nascut,
Cel ce n-are început.

Si când naste Maica Sfânta,
Îngerii frumos colinda.
Maica varsa lacrimi calde,
N-are apa-n ce sa-l scalde.

Si-l înfasa în fase ude
Ca uscate nu-s de unde.
Si de atunci în asta seara
Când vedem maicuta iara.

Îi cântam si ei duios,
Ca si Domnului Hristos.
Ca si ea de-aceea data,
A rabdat nevinovata.

Si-i iubim pe amândoi,
Ca ne-au scos din mari nevoi.
Si speram si mult dorim,
În cer, sus, sa ne întâlnim.

Si cu dânsii ca sa fim,
Totdeauna în veci, amin.

[tigerAvalo9]

De multe veacuri setea arzătoare,
Mocnind în spuza vremurilor,greu,
Tânjea după izvor,după răcoare;
Era nevoia vie de-mpăcare
A omenescului cu Dumnezeu.

De multă vreme aştepta pământul
Să se deschidă punte către cer,
Legând astfel teluricul cu Sfântul
Cum din vechime glăsuia Cuvântul
În prorocii ţesute în mister.

Când vremea s-a-mplinit,ca-n scrisul filei,
Divinul într-un Om S-a întrupat
Venind din cer cu revărsarea milei,
Dar pe pământ nici n-a fost „ştirea zilei”
Şi nici în clasamente n-a intrat.

Au fost doar turmele sub clar de lună
Şi lângă ele stând,nişte păstori,
Când a venit din ceruri vestea bună;
N-au fost nici scribi,nici cronicari să spună
Că au sosit ai mântuirii zori.

Se derulau alte evenimente,
Erau şi-atunci,ca azi,mondenităţi.
Salvarea-n faţa morţii evidente
Nu părea ştire pentru clasamente,
Nu putea trece la priorităţi.

S-a dezbrăcat de cer Dumnezeirea
Venind în ieslea devenită pat
Să scape de la moarte omenirea;
Un fapt uluitor,sfidând gândirea,
Şi totuşi ocolit,netrâmbiţat.

Se urmăreşte şi acum,tenace,
Al senzaţionalului miraj,
Însă Isus e „ştirea”despre pace
Iar ce-i spiritual nici azi nu face
Şi nici atunci nu a făcut...tiraj.

Primiţi azi vestea bună,mântuirea,
Chiar dacă nu e ştire pentru top:
În iesle-a poposit Dumnezeirea
Şi-I mai vedem şi astăzi strălucirea,
Dar nu cu ochi de gazetar miop.

[maniucu]

[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]E joi seara, suna iarasi semnul stingerii, stragerii[/SIZE]
[SIZE=3]Pe Ierusalim se lasa valul linistit al serii[/SIZE]
[SIZE=3]Se coboara innoptarea, ca un blestem se coboara[/SIZE]
[SIZE=3]Sa apese inimi care vand, tradeaza si omoara[/SIZE]
[SIZE=3]Mii de stele lumineaza noaptea rece si senina[/SIZE]
[SIZE=3]Undeva cu ucenicii Domnul este acum la cine[/SIZE]
[SIZE=3]Iar cantarea lor de slava, leganata lin coboara[/SIZE]
[SIZE=3]Dulce, mangaind tacerea si se stinge-ncet afara[/SIZE]
[SIZE=3]Dar cum sta cu ei, pe Domnul intristarea Il cuprine[/SIZE]
[SIZE=3]Adevar graiesc eu voua, unul dintre voi ma vinde[/SIZE]
[SIZE=3]Se-ntristeaza ucenicii, cand aud aceasta veste[/SIZE]
[SIZE=3]Intrebandu-se cu teama: Doamne, oare cine este?[/SIZE]
[SIZE=3]Dar cand au vazut pe Iuda, cum se scuza, cum ofteaza[/SIZE]
[SIZE=3]Cunoscura vanzatorul, caci tradarea, se tradeaza[/SIZE]
[SIZE=3]Doar Ioan, invatacelul, cel mai mult iubit de dansul[/SIZE]
[SIZE=3]Rezemat cum sta la sanu’i, neoprit ii vine plansul: [/SIZE]
[SIZE=3]-Doamne, cum putut-a tradatorul sa te vanda?[/SIZE]
[SIZE=3]Cum l-a castigat pe Iuda pofta de argint flamanda?[/SIZE]
[SIZE=3]Cum l-a castigat satana? Si-I striga printre suspine:[/SIZE]
[SIZE=3]Unde mergi Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu Tine![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Vineri, miez de zi, si ardele soarele ca niciodata[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru Dumnezeu o cruce lumea a gasit rasplata[/SIZE]
[SIZE=3]Din cununa si din cuie, curg siroaie lungi de sange[/SIZE]
[SIZE=3]Jos, strangand in brate crucea, mama Lui, Maria, plange[/SIZE]
[SIZE=3]Plange-alaturi ucenicul ingropandu-si fata-n palme[/SIZE]
[SIZE=3]Cand spre Domnul fariseii scuipa-n hule si sudalme[/SIZE]
[SIZE=3]Si priveste-n patru laturi peste gloata cea haina[/SIZE]
[SIZE=3]Asteptand ceilalti apostoli, iar de undeva sa vina[/SIZE]
[SIZE=3]Dar nu-i nimeni, maica plange, Domnul lui se roaga-n cuie[/SIZE]
[SIZE=3]Trasnetele cad cu groaza si nici unul din ei nu e[/SIZE]
[SIZE=3]Nici chiar Petru nu mai vine sa- L mai vada viu o data[/SIZE]
[SIZE=3]Si curg urme lungi de sange, jos in tarna blestemata[/SIZE]
[SIZE=3]Cunoscandu-si poate acuma, tot pacatul, toata fapta[/SIZE]
[SIZE=3]Plange-alaturi si se roaga, rastignitul cel de-a dreapta[/SIZE]
[SIZE=3]Dintr-odata soarele si-a stins lumina[/SIZE]
[SIZE=3]Langa cruce plage Maica si Maria Magdalena[/SIZE]
[SIZE=3]Vantul sufla cu putere, Ioan striga cu suspine:[/SIZE]
[SIZE=3]-Unde mergi Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu tine![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Zori-s gata sa apara sus pe varful Capatanii[/SIZE]
[SIZE=3]E Duminica, e ziua cea dintai a saptamanii[/SIZE]
[SIZE=3]Ucenicii-nchisi in casa, stau din noaptea cea de groaza[/SIZE]
[SIZE=3]Cand L-au prins pe Invatatorul si intr-una privegheaza[/SIZE]
[SIZE=3]N-au gustat din noaptea-ceea nici odihna si nici somnul,[/SIZE]
[SIZE=3]Se caiau amar cu totii ca L-au parasit pe Domnul[/SIZE]
[SIZE=3]Petru nu putea sarmanul sa-si mai stapaneasca plansul[/SIZE]
[SIZE=3]Caci de trei ori el pe fata s-a fost lepadat de dansul[/SIZE]
[SIZE=3]Trei batai rasuna-n poarta unde-si plang cu totii vina[/SIZE]
[SIZE=3]Si-o femeie intra-n graba, e Maria Magdalana[/SIZE]
[SIZE=3]- A inviat Invatatorul, giulgiurile stau gramada[/SIZE]
[SIZE=3]Toti tresar uimiti, doar Petru si Ioan se duc sa vada[/SIZE]
[SIZE=3]Groapa-i goala, Petru plange, Ioan striga cu suspine[/SIZE]
[SIZE=3]-Unde-ai mers Iisuse Doamne, ia-ne si pe noi cu Tine![/SIZE]

[Maria-Raluca]

Am si eu o intrebare: o maica mi-a zis ca daca citesc de 24 de ori psaltirea in toata viata mea , trec de cele 24 de vami ale vazduhului....bineinteles nu numai daca citesc psaltirea ci si prin rugaciune, milostenie si fapte bune.E adevarat?

[Liafar]

După ce-a făcut Pământul şi pe toate le-a zidit,
Dumnezeu, Treimea Sfântă, sus, în Cer, s-a sfătuit:
Hai să facem din ţărână om, fiinţă gânditoare,
Înzestrat cu chip divin şi a Noastră-asemănare !

După ce l-a plăsmuit şi-i suflară duh de viaţă,
În Eden l-a pus stăpân şi pe Eva a-i fi soaţă.
Poruncind, le-a zis Stăpânul: Din toţi pomii să mâncaţi
Numai unul e oprit, de el nu v-apropiaţi !

Dar n-au ascultat porunca cei ce-au fost întâi zidiţi
Şi din Rai, Adam şi Eva, fost-au iute izgoniţi.
Supărat le-a zis Stăpânul: Tu Adame fii rob muncii,
Iar tu Eva fii plecată şi-in durere să-ţi naşti pruncii !

Dar din mila Sa cea mare pentru om, pentru zidire,
Le-a promis că prin femeie se va face izbăvire.
Mii de ani au aşteptat oamenii proorocia
Ca o maică şi fecioară să îl nască pe Mesia.

Dintre-atâtea miliarde de femei ce au trăit
Pe acest Pământ pe care Creatorul l-a clădit,
Numai una dintre ele a fost vrednică să nască
Pe Acel născut din Tatăl, pe Hristos - salvarea noastră.

Cum să nu o fericească pe Preasfânta Născătoare
Toate neamurile lumii ce au fost şi sunt sub soare ?
Căci, aşa, fagăduinţa, dată lui Adam în Rai,
S-amplinit prin Maica Sfântă şi-am scăpat de-un veşnic vai.

Nu doar neamurile toate pe Pământ o fericesc,
Ci tresaltă şi se-nchină tot soborul îngeresc.
Toţi în cânt şi bucurie o numesc Împărăteasă
Pe Maria, Maica Sfântă, ce-i a Tatălui aleasă.

Cu dor mare heruvimii, duhuri sfinte şi curate,
Când Te văd, Măicuţă Sfântă, bat din aripile toate.
Bucuroşi şi serafimii, în iubirea lor zeloasă,
Deschizânu-şi mari toţi ochii, te privesc ca pe-o crăiasă.

Gavriil, cerescul sol, aducând un crin în dar,
Îţi grăieşte: Precurată, plină eşti de sfântul har.
Tu între femei Marie binecuvântată eşti,
Venerată şi de oameni, şi de oştile cereşti !

Pe Preasfânta Născătoare şi natura o cinsteşte,
Pentru care se îmbracă cu flori dalbe şi-nverzeşte.
Florile înmiresmate, colorate după soi,
Spun: Măicuţa e o floare mai frumoasă decât noi !

Lacrima Măicuţii Sfinte, floarea care ne uimeşte
Cu parfumul ei de ceară, lăcrimând uşor grăieşte:
Sunt o floare minunată ce pe oameni îi vestesc
Că Măicuţa plânge-ntruna pentru neamul omenesc !

Dar şi Mâna Maicii Sfinte înflorită-n pragul serii,
Ce întrece în mireasmă tot mirosul primăverii,
Strigă tare din grădină, de iubirea ei aprinsă:
Mâna Maicii Preacurate către voi mereu e-ntinsă !

Păsărelele din cântec se opresc cu dor s-asculte
Vocea blândă şi duioasă, glasul Maicii noastre Sfinte.
Fulgii jucăuşi de nea, spun şi ei cu glas vioi:
Mai curată şi mai albă eşti Măicuţă decât noi !

Salcia mereu plecată spune, vrând să Ţi se-nchine:
Eşti Măicuţă Preacurată mai smerită decăt mine !
Râul, marea şi oceanul, dealul, muntele, câmpia,
Tainic strigă căte lume: Fericiţi-o pe Maria !

Soarele trecând pe cale, luminând strălucitor,
Când Te vede, Maică Sfântă, se ascude după nor
Şi de-acolo strigă tare, cu a razelor cuvinte:
Sunt orbit de strălucirea aurei Măicuţii Sfinte !

În nespusa lui iuţeală fulgerul învins îţi spune:
O, Marie, Maică Sfîntă, eşti mai iute decât mine !
Când copiii Tăi te cheamă să le vii în ajutor,
Când Te roagă şi-Ţi zic mamă, mă întreci în al Tău zbor !

Ploaia ce nu conteneşte ca să cadă pe câmpii
Spune tristă şi tăcută: Pentru toţi ai Tăi copii,
Pentru neamurile toate, pentru neamul Tău cel sfânt,
Verşi mai multe lacrimi Maică decât mine pe Pământ !

Focul straşnic scânteind, înteţit într-o făclie,
Spune tare: Mă simt ars de iubirea Ta, Marie !
Vântul ce călătoreşte peste munte, peste mare,
Şi el spune: Fericită eşti Preasfântă Născătoare !

O, Măicuţă Preacurată, visul pământesc străbun,
Tu eşti cel mai nobil suflet, tu eşti tot ce-a fost bun
Ce-a putut ca să ofere lumea, cei de pe Pământ,
Cerului, Lui Dumnezeu, Creatorului Cel Sfânt.

Venerându-Te pe Tine, noi cei care Te iubim,
Ce-Ţi purtăm recunoştinţă şi din inimi mulţumim,
Slavă, cinste şi-nchinare Îi aducem ne'ncetat
Dumnezeului Cel Mare, Celui care ni Te-a dat !

... mai multe pe www.popasduhovnicesc.ro

[cherub]

Pentru Tine, Doamne

Pentru Tine, Doamne,
Florile-n floresc,
Pentru Tine, noaptea
Stele stralucesc.

Pentru Tine, ploaia
Picura si canta,
Si-n gradina cerne
Bucurie sfanta.

Pentru Tine, candeli
In altare ard.
Tu, la zile sfinte,
Miruiesti cu nard

Pe copiii care,
Osteniti de joc,
Pe iconostase
Cara busuioc.

Langa Tine, Doamne
Cei saraci se strang,
Tie-ti cer iertare
Ochii care plang.

Catre Tine, Doamne,
Plec genunchii trudit [smerit]
Numai Tu, Stapane,
Nu m-ai parasit.

Da-mi rabdarea pietrei
Si din cerul Sfant
Picura-mi pe gene
Roua, sa te cant.

Picura-mi in suflet
Balsamul durerii
Si pe buze asterne-mi
Strajile tacerii.

Amin.

(Si audio, la: http://www.trilulilu.ro/Hatusil/834dd21fef383c si la: http://biserica.tv/play_audio.php?audio=59)

[cherub]

Doamne, Tu esti nadejdea mea

Doamne, Tu esti nadejdea mea,
Sa nu ma parasesti pana in sfarsit.
Apara-ma dupa dreptatea Ta
Si ma izbaveste,
Pleaca urechea Ta spre mine
Si ma mantuieste.
In vremea batranetilor mele
Sa nu ma lepezi, sa nu ma parasesti
Cand vor slabi puterile mele
Ca vrajmasii mei graiesc impotriva mea
Si cei ce pandesc sufletul meu
Se sfatuiesc si zic:”Parasitu-l-a Dumnezeu, urmariti-l
si il prindeti
Ca nu are cine sa-l izbaveasca”.
Dumnezeule, Dumnezeule, din tineretile mele
Tu m-ai povatuit
Si eu astazi vestesc minunile Tale, Doamne
Sa nu ma parasesti nici la batranetile si caruntetele mele
Inalta, inalta-ma si ma mangaie, si acum
Scoate-ma din adancurile pamantului
Si Te voi lauda
Pentru dreptatea Ta, Doamne.
Canta-voi, canta-voi Tie
Si se vor bucura buzele mele
Si sufletul (bis) meu…

(Audio, la: http://www.crestinortodox.ro/muzica-...dea-mea/page:8)

[JoyDivision]

Calea vietii
Maria-Lucia CORNEA

Paşii mei aleargă spre Tine Doamne,
Dar pe cale mă împiedic mereu
De pietre, spini şi rafale
Şi drumu-i greu, tot mai greu.
Cu corpul zdrobit de atâtea căderi
Cu inima-mi frântă şi grea
Alerg încă Doamne cu temeri
Şi îţi cer ca Petru mâna.
Am Doamne încă atâta neputinţă,
Dar cad, mă ridic şi pornesc,
Tu ştii Doamne a mea nevoinţă
Când paşii tot mai greu îi târşesc.
Tu mai ştii că murdară mi-e firea,
Din înalta-ţi mărire din Cer
Întoarce-Ţi cu milostivire privirea
Şi nu mă lasa Iisuse să pier!
Iartă-mă iubite Stăpâne Ceresc
De faptele rele ce pe cale
Le-am ridicat ca pe un Everest
Şi privesc spre Tine cu jale.

[JoyDivision]

Cu noi e Dumnezeu
Adrian Paunescu

Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.