BARFA- rana a sufletului!

[silverstar]

[COLOR=green]

În prealabil postat de snowdrop

[SIZE=3]Doamne ajuta!Ma numesc Alina, si as dori sa aflu cat mai multe informatii despre judecarea aproapelui, asa zisa "barfa". Astept parerile voastre, mai ales sfaturi. Va multumesc anticipat.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green][SIZE=3]Doamne ajuta![/SIZE]

[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Adevarul despre... barfa!
Cuvintele pot rani [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]De curand, pe ecranele tv. romanesti am vazut un clip publicitar care indemna la barfa! Pe scurt: un grup de tinere femei vorbeau despre mancare, iar una dintre ele, foarte contrariata, le intreba: „Voi altceva nu mai stiti sa vorbiti? Numai despre mancare? Dar o barfa... ceva... nu mai stiti?” Am ramas pe ganduri, cu atat mai mult cu cat, dupa prezentarea obiectului publicitatii, clipul se incheia cu: „Apropos de barfa!”... Nedumerirea mea este, de ce „barfa” ar fi mai importanta decat mancarea, de exemplu. Nemaivorbind despre faptul ca nici un moment n-a fost oferita o alta alternativa: o carte, un spectacol de teatru sau un film. Nu! Alternativa a fost... barfa! Ciudata optica asupra subiectelor de conversatie... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Barfa - de ce si de cand [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Barfa este colportarea unui adevar deformat, a unui zvon „imbunatatit” sau a unui neadevar flagrant, despre una sau mai multe persoane, ori una sau alta dintre situatii si fapte, de cele mai multe ori - fara a fi fost martori oculari ai acestora. Barfa este veche de cand lumea, ea existand si astazi si fiind la mare cautare. De cele mai multe ori, barfa este mai puternica decat adevarul; barfeste toata lumea, femei si barbati, in situatii diverse, in timpul liber, la serviciu, la petreceri si, vai, oricand. Cercetarile au demonstrat ca doua din trei persoane sunt influentate de evenimentele vazute la televizor sau de viata asa-ziselor vip-uri; barfa devine astfel ocazia de a ne „apropia” de acestea, ofera subiect de conversatie si ne da iluzia ca putem socializa cu altii. In mod gresit, barfa este considerata distractiva si stimulativa, iar acest mod de a percepe barfa este diabolic si distrugator. De ce se intampla astfel ? Sa vedem ce spun psihologii. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Psihologia barfei [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]La prestigiosul „Max Plank Institute for Evolutionary Biology”, cercetatorul Ralf Sommerfeld a facut un experiment cu acest subiect, ale carui rezultate au scos la iveala efectele profund nocive ale barfei. Este vorba despre faptul ca barfa tradeaza, de cele mai multe ori, adevarul; il deformeaza si-l negativizeaza; barfa influenteaza modul de gandire al convorbitorilor, facandu-i sa creada lucruri foarte diferite de realitate; barfa fiind astfel extrem de periculoasa si avand o mare putere de manipulare asupra persoanelor si opiniilor acestora. Barfa este un fenomen social si trebuie sa cautam ce se afla in spatele acestei daunatoare obisnuinte de a vorbi, intr-un fel sau altul, despre ceilalti, in lipsa lor si, de cele mai multe ori, in necunostinta de cauza. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Conform psihologilor, barfa este o obisnuinta „infantila”, fiind un mod in care fugim de propriile responsabilitati, barfirea unei persoane absente fiind perceputa ca o supapa de descarcare, de eliminare a propriilor nemultumiri, a insatisfactiilor din viata personala. Trebuie subliniat faptul ca barfa este distrugatoare si razbunatoare (romanul are o vorba „razbunarea este arma prostului”!) Foarte des barfa se afla la baza certurilor, a conflictelor, a despartirilor dureroase sau a ruinarii unor cariere promitatoare. Trebuie sa mai adaugam si problemele de sanatate ce intervin datorita insatisfactiilor noastre (insomnii, tristete, apatie, lipsa de vitalitate etc); pentru aceste probleme personale barfa devenind astfel un mod de „refulare” a acestor stari sau resentimente. Daca ni se pare ca: barfind facem parte dintr-un grup, „aruncand cu noroi” suntem interesanti, lezand onoarea si reputatia altora ne „ridicam” pe noi, nu dovedim altceva decat ca avem carente de educatie, suntem lipsiti de cultura si, in ultima instanta, acestea sunt dovada unei lipse totale de civilizatie. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ce putem face? [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Pentru inceput trebuie sa intelegem ca discreditand pe altii, pierdem increderea celor din jur. Apoi este necesar sa ne analizam propriile trairi, emotii, sentimente, pentru a intelege ce anume ne impinge la barfa. Intotdeauna este necesar sa gandim inainte de a deschide gura! Evitati cu eleganta orice inceput de barfa, altfel veti fi „luati de val”. Nu trebuie sa reactionati excesiv la barfa, dar nici nu trebuie sa credeti tot ce vi se spune, mai ales daca se vorbeste despre persoane care nu sunt prezente sau ale caror fapte nu pot fi cunoscute indeaproape. Nu „alimentati” barfa; romanul spune „ceea ce semeni - vei culege”; s-ar putea ca in viitor dvs. sa fiti subiectul barfei! Intr-o conversatie, mai ales cand aceasta lancezeste, vorbiti decent despre dvs. si despre altii, dar mai ales cu grija si in limitele unei bune educatii. Si... in sfarsit, gasiti alte subiecte de conversatie. Daca nu excelati intr-un anumit domeniu, nu vreti sa va sufocati interlocutorii cu propriile probleme, nu gasiti in literatura si arta subiecte de conversatie, folositi exemplul clasic al englezilor: vorbiti despre vreme! [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cuvintele pot rani [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cunoscand sintagma din titlu, rabinul Chaim Feld din Aish Hatorah, fondatorul organizatiei „Words can heal” (Cuvintele pot vindeca) a lansat de curand o campanie pentru stavilirea si diminuarea barfei, campanie sustinuta de numerosi politicieni americani, de staruri hollywoodiene si oameni de rand. Considerata ca fiind tot atat de nociva ca si drogurile, barfa a devenit o adevarata problema peste tot, in scoli, la serviciu, in politica si in mass-media. Cuvintele pot rani, iar daca noi toti dorim sa punem „sare si piper” in conversatiile noastre, ar trebui sa fim atenti sa nu exageram!
[/COLOR]
[COLOR=green]Vor fi foarte greu de... digerat! [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=1][COLOR=green]Sursa: Revista ElyStar OnLine[/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Bîrfa - [COLOR=green][COLOR=#e61a1a]citate[/COLOR] [/COLOR]şi maxime[/SIZE]

Iată pentru început ce spune folclorul:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bîrfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bîrfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamană buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fară nicio treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sînt leneşe, dar totodată ele sînt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fară îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bîrfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude 'trompeta' care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu ştii, de multe ori tu poţi fi subiectul bîrfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspîndesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bîrfa cea mizerabilă, pe care aproape niciun alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atît mai mari cu cît « călătoreşte » pe la mai mulţi oameni.”

Un gînditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sînt sursele bîrfei şi ale calomniei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirma: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt inţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fară îndoiala că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci cînd apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci cînd ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei. Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sînt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelînd astfel de multe ori percepţia corectă.”

Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm urmatoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţi după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci cînd un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvîrşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.” Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: „Nu este nimic mai « sufocant » decît apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atît de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decît aceasta. Nimic nu este mai curînd crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decît acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decît « zgomotul » pe care îl fac cei nebuni.”

Un gînditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”

În Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămîne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, pînă la urmă va pieri.”

Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării.”

Graţia cea tainică şi Binecuvîntarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bîrfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai tîrziu, ei vor trebui să suporte

consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decît atît, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atîta timp cît ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.[/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Parabola [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
- Socrate, stii ce-am auzit chiar acum, despre unul dintre studentii tai?
- Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
- Trei?
- Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regula, zise! Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotriva...
-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul a ridicat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat.
- Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar...
- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins si s-a rusinat.
Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul
respectiv. [/COLOR]

[snowdrop]

În prealabil postat de silverstar

[SIZE=3][COLOR=green]Parabola [/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]In Grecia antica Socrate (469-399 BC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: [/COLOR]
[COLOR=green]- Socrate, stii ce-am auzit chiar acum, despre unul dintre studentii tai? [/COLOR]
[COLOR=green]- Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei. [/COLOR]
[COLOR=green]- Trei? [/COLOR]
[COLOR=green]- Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? [/COLOR]
[COLOR=green]- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. [/COLOR]
[COLOR=green]- E-n regula, zise! Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? [/COLOR]
[COLOR=green]- Nu, dimpotriva... [/COLOR]
[COLOR=green]-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? [/COLOR]
[COLOR=green]Omul a ridicat din umeri, putin stanjenit. [/COLOR]
[COLOR=green]Socrate a continuat. [/COLOR]
[COLOR=green]- Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar... [/COLOR]
[COLOR=green]- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui? [/COLOR]
[COLOR=green]Omul era invins si s-a rusinat. [/COLOR]
[COLOR=green]Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul [/COLOR]
[COLOR=green]respectiv. [/COLOR]

Interesanta parabola, eah poate mai bine ca nu a aflat de infidelitatea sotiei..... cine stie ce se mai intampla.

[coralina]

În prealabil postat de silverstar

Conform psihologilor, barfa este o obisnuinta „infantila”, fiind un mod in care fugim de propriile responsabilitati, barfirea unei persoane absente fiind perceputa ca o supapa de descarcare, de eliminare a propriilor nemultumiri, a insatisfactiilor din viata personala.

Cred ca citatul de mai sus explica apetenta multora pentru barfa care a acaparat mass media in totalitate; in ziua de azi aproape ca nu mai poti face diferenta intre un tabloid si un ziar serios sau, la fel de bine, intre un post de televiziune gen OTV si un canal cu (,) coloana vertebrala.

Exista barfa si la nivelul individului, cum sa nu, insa ceea ce izbeste retina si timpanul in zilele noastre este expunerea excesiva, disecarea, analizarea si intoarcerea pe toate fetele a vietilor celor care au strans o bruma de notorietate, persoanele publice. Eu cred ca oamenii isi pironesc privirile-n ecran si sorb cuvintele Magdei Ciumac nu pentru ca ii fascineaza profunzimea celor emise de dansa ci pentru ca au nevoie de prestatii tv care sa le distraga atentia de la multele probleme pe care le intampina in viata de zi cu zi. Acelasi rol il indeplinesc si telenovelele - sunt un substitut existential - te uiti la Marimar si pentru 50 de minute nu mai esti Ionel cel cu datorii la intretinere si copii neascultatori, ci esti direct implicat intr-o poveste fascinanta cu si despre oameni bogati care intotdeauna are un happy end! Lipsa de optimism care domina mentalul colectiv in zilele noastre ii face pe oameni sa simta nevoia acuta a unui happy end, chiar daca nu e al lor.

Stiti cum se spunea pe timpul imparatilor romani: dati poporului circ si paine si el va fi multumit. Cu painea nu stam prea bine din pacate in ziua de azi asa ca doza de circ a trebuit suplimentata pentru a mentine satisfactia "spectatorilor" la aceeasi cota. Neajunsul major al acestei "teorii" este ca circul dureaza 50 de minute (in cazul telenovelelor) si respectiv 2-3 ore in cazul transmisiilor de la OTV... Iar apoi, dupa ce inchizi televizorul, revii la stadiul de "Ionel, cel cu datorii la intretinere si ai carui copii sunt neascultatori". In plus de asta ramai si cu "rana din suflet" de care pomeneste titlul topicului, rana cauzata de sentimentele de invidie si frustrare care te incearca in timp de "plonjezi" in existenta altora tocmai pentru a te elibera, fie si pret de o clipa, de neajunsurile vietii tale...

Doamne ajuta!

[windorin]

Mergand intr-un anumit sens, putem spune ca toate cuvintele rostite fara a fi si ziditoare sunt barfa.

Sa fim atenti la noi (trezvia): cat vorbim despre noi si cat vorbim despre cei de langa noi.

[coralina]

În prealabil postat de windorin

Mergand intr-un anumit sens, putem spune ca toate cuvintele rostite fara a fi si ziditoare sunt barfa.

Sa fim atenti la noi (trezvia): cat vorbim despre noi si cat vorbim despre cei de langa noi.

Frate Windorin, imi permit sa te intreb care anume sunt cuvintele ziditoare? Cum putem fi siguri ca discutiile zilnice, de-acasa sau de la serviciu, de la o intalnire cu prietenii sau, de ce nu, din postarile noastre de pe Internet, se incadreaza in aceasta categorie?
Ce este mai exact "grairea fara rost" de care si Sfantul Efrem Sirul pomeneste in rugaciunea sa? Sa fie oare toate cuvintele care nu mangaie, nu consoleaza, nu imbarbateaza (pe cei aproape noua) si nu-l maresc pe bunul Dumnezeu ... fara rost? Daca e asa (presupun), atunci cum ne achitam de indatoririle sociale si respectiv de cele profesionale pe care multi dintre noi le avem? Cum mentinem prieteniile, cum interactionam cu vecinii, cunoscutii, vanzatoarea de la supermarket?
Recunosc ca acest concept al "graiului fara rost" reprezinta o necunoscuta pentru mine, nu-l pot defini cu precizie si cu rusine admit ca nu am citit prea multe despre el...


Doamne ajuta!

[Traditie1]

În prealabil postat de coralina

Frate Windorin, imi permit sa te intreb care anume sunt cuvintele ziditoare? Cum putem fi siguri ca discutiile zilnice, de-acasa sau de la serviciu, de la o intalnire cu prietenii sau, de ce nu, din postarile noastre de pe Internet, se incadreaza in aceasta categorie?
Ce este mai exact "grairea fara rost" de care si Sfantul Efrem Sirul pomeneste in rugaciunea sa? Sa fie oare toate cuvintele care nu mangaie, nu consoleaza, nu imbarbateaza (pe cei aproape noua) si nu-l maresc pe bunul Dumnezeu ... fara rost? Daca e asa (presupun), atunci cum ne achitam de indatoririle sociale si respectiv de cele profesionale pe care multi dintre noi le avem? Cum mentinem prieteniile, cum interactionam cu vecinii, cunoscutii, vanzatoarea de la supermarket?
Recunosc ca acest concept al "graiului fara rost" reprezinta o necunoscuta pentru mine, nu-l pot defini cu precizie si cu rusine admit ca nu am citit prea multe despre el...


Doamne ajuta!

Trebuie sa te raportezi întotdeauna la Dumnezeu. Numai El stie ce e bine si ce e rau, nu exista niste reguli fixe. Iar ca sa afli voia lui Dumnezeu trebuie întâi sa omori voia ta, atât de a face cât si de a nu face ceva (prima idee e din Sf. Siluan, a doua din Scararul).

Dar pentru asta trebuie întâi sa fi luat decizia sa mori lumii, sa fii gata de orice renuntare, marginalizare sociala, suferinta.

În prealabil postat de coralina

Frate Windorin, imi permit sa te intreb care anume sunt cuvintele ziditoare? Cum putem fi siguri ca discutiile zilnice, de-acasa sau de la serviciu, de la o intalnire cu prietenii sau, de ce nu, din postarile noastre de pe Internet, se incadreaza in aceasta categorie?
Ce este mai exact "grairea fara rost" de care si Sfantul Efrem Sirul pomeneste in rugaciunea sa? Sa fie oare toate cuvintele care nu mangaie, nu consoleaza, nu imbarbateaza (pe cei aproape noua) si nu-l maresc pe bunul Dumnezeu ... fara rost? Daca e asa (presupun), atunci cum ne achitam de indatoririle sociale si respectiv de cele profesionale pe care multi dintre noi le avem? Cum mentinem prieteniile, cum interactionam cu vecinii, cunoscutii, vanzatoarea de la supermarket?
Recunosc ca acest concept al "graiului fara rost" reprezinta o necunoscuta pentru mine, nu-l pot defini cu precizie si cu rusine admit ca nu am citit prea multe despre el...


Doamne ajuta!

Coralina, exista si cuvinte neutre, care nu sunt nici spre folosul nostru duhovnicesc, si nici nu au efect negativ.
La fel e si dragostea: cea fata de sot, fata de rude e neutra. Doar dragostea de dusman, cand tu te calci pe tine si sentimentele tale in picioare, facand voia lui Dumnezeu, doar aceea este dragostea ziditoare.