stigmatele - posibilitate sau inventie catolica?

[Mihai3]

Sf. Ecaterina de Siena de exemplu a primit stigmata dar i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba doar stigmata invizibila, a murit in 1380, iar in 1430 trupul ei era neputrezit si se vedea stigmata vizibila, iar Padre Pio a avut stigmata , dar avea si darul de a citi inimile oamenilor si cel al bilocatiei.

[Traditie1]

Din celelalte informatii despre Francisc si Pio vedem ca ei sunt inselati de diavol, sufereau de o mare inchipuire de sine.

Faptul ca stigmatele lipsesc de la Sfintii adevarati e o alta dovada ca aceasta este inca una din numeroasele naluciri cu care diavolii ii amagesc pe catolici.

Despre psihologia ratacirilor pseudo-mistice si pseudo-ascetice catolice:

http://www.razboiulnevazut.com/despre-stigmate.html

[Mihai3]

polemici .

[catalin_]

În prealabil postat de Mihai3

Sf. Ecaterina de Siena de exemplu a primit stigmata dar i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba doar stigmata invizibila, a murit in 1380, iar in 1430 trupul ei era neputrezit si se vedea stigmata vizibila, iar Padre Pio a avut stigmata , dar avea si darul de a citi inimile oamenilor si cel al bilocatiei.

stigmatele sunt niste excrocherii dar nu ne miram.

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ia/#more-27425

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Vom dezbate oleacă despre stigmate ca o dovadă a acţiunii demonice (dar şi omeneşti) de şarlatanie (similară cu metodele folosite în medicina înşelătoare).
Doamne ajută!

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Despre stigmate (răni demonice în falsul creştinism) folosite şi în falsa medicină (ca dătătoare de vindecări miraculoase)

Doamne ajută!

[catalin_]

În prealabil postat de C.tin

Dupa credinta lor subreda li se ingaduie oarece semne, ca vazand sa creda in Hristos.
La noi ortodocsii nu apar stigmatele, fiindca la noi "crucea" este dusa in taina. O cruce mult mai grea...

bine spus !Catolicismul practica cultura trupului de aici obsesia lor cu patimile. De aceea primesc aceste stigmate, pentru a le arata foarte clar ca -L rastignesc inca odata pe Hristos . Numai ca Mantuitorul a patimit pentru intreaga umanitate . Dar.........dar............numai in Duh si Adevar mantuieste tot omul . Erezia doare si uite ...stigmatele! Noi moaste .....voi stigmate ! Noi Duh ...voi litera ! Noi saracie materiala ...voi spirituala! Ortodoxia inaripeaza sufletul spre mantuire trupul fiind silit . Dar daca este biruit devine moaste !

[costel]

Nu sunt in masura sa vorbesc despre autenticitatea stigmatelor. Dar afirm ca nu e intamplator ca in Ortodoxie nu le intalnim. In Ortodoxie activitatea Mantuitorului nu culmineaza in cruce. Fara Inviere, cruce ar fi lipsita de valoare.

Daca tinem seama ca in catolicism, prin pacat, omul l-a jignit pe Dumnezeu, dar natura umana nu a suportat nicio modificare, omul pierzand doar harul care era supraadaugat, intelegem de ce se pune accentul pe cruce - ca sa fie satisfacuta onoarea jignita a lui Dumnezeu.

[Erethorn]

În prealabil postat de costel

Nu sunt in masura sa vorbesc despre autenticitatea stigmatelor. Dar afirm ca nu e intamplator ca in Ortodoxie nu le intalnim. In Ortodoxie activitatea Mantuitorului nu culmineaza in cruce. Fara Inviere, cruce ar fi lipsita de valoare.

Daca tinem seama ca in catolicism, prin pacat, omul l-a jignit pe Dumnezeu, dar natura umana nu a suportat nicio modificare, omul pierzand doar harul care era supraadaugat, intelegem de ce se pune accentul pe cruce - ca sa fie satisfacuta onoarea jignita a lui Dumnezeu.

Cred ca ai atins un punct foarte sensibil. Intr-adevar, in viziunea mea, (care este pur subiectiva si s-ar putea sa nu fie corecta) catolicismul apusean tinde sa puna mai mult accent pe Cruce decat pe Inviere.

Asadar, parerea mea: Invierea, in sine, desi este minunata, adevarata si indispensabila crestinismului, nu este atat de importanta, atat de minunata, atat de unica si de incredibila ca Jertfa pe Cruce.

De ce spun asta ? Pentru ca, in fond, exemple de zeitati care sa revina la viata dupa ce au murit intr-un fel sau altul abunda in religiile lumii. Nici chiar pentru contemporanii lui Iisus, invierea unui mort nu reprezenta neaparat un miracol nemaiauzit. Citind Evangheliile, observam ca evreii erau mult mai uimiti si mai scandalizati de pretentiile de iertare a pacatelor sau de divinitate a lui Iisus decat de miracolele cu fiica lui Iair, sau Lazar.

Cu atat mai mult cu cat acceptam ca Iisus este Dumnezeu, invierea pare sa apara ca un atribut intrinsec, in fond, Dumnezeu este Viata. E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca.

Ceea ce nu e de asteptat, ceea ce nu are corespondent in restul religiilor, ceea ce nu puteau sa inteleaga multi contemporani ai lui Iisus sau chiar contemporani de-ai nostri este, nu cum poate un zeu sa invie, ci cum poate un zeu sa se lase omorat., sau mai bine zis, cum poate un zeu sa invie dupa ce s-a lasat omorat.

Cum poate Dumnezeu sa sufere, sa fie umilit, scuipat, biciuit, torturat, cum poate sa fie parasit si uitat (Eli, Eli.....) cum poate Dumnezeu sa faca jertfa suprema din dragoste pentru mine, literalmente ultimul om pe pamant, un vierme, un vierme ticalos... si nerecunoscator.

Aici e punctul unic al crestinismului, aici e cruxul, axul, izvorul mantuirii si credintei, aici e punctul de cotitura in batalia cu cel rau, aici e innoirea lumii. Pe Cruce.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Cred ca ai atins un punct foarte sensibil. Intr-adevar, in viziunea mea, (care este pur subiectiva si s-ar putea sa nu fie corecta) catolicismul apusean tinde sa puna mai mult accent pe Cruce decat pe Inviere.

Cultul Sfintei Cruci este cel puţin la fel de răspândit şi în Răsărit. Să nu uităm că noi avem Ziua Crucii ("Arătarea Sfintei Cruci"), care la apuseni nu este sau nu are caracter de sărbătoare de poruncă. Sărutarea Crucii, iarăşi este o devoţiune specific răsăriteană, arătând veneraţia noastră faţă de jertfa Mântuitorului. Dacă mai putem vedea Sfinte Altare apusene de pe care crucufixul lipseşte, nu acelaşi lucru putem spune despre Sfintele Altare Răsăritene: ideea că ai putea să faci Sfânta Jertfă altfel decât în faţa unui crucifix e de neconceput în Răsărit.

[delia31]

În prealabil postat de Erethorn

Cred ca ai atins un punct foarte sensibil. Intr-adevar, in viziunea mea, (care este pur subiectiva si s-ar putea sa nu fie corecta) catolicismul apusean tinde sa puna mai mult accent pe Cruce decat pe Inviere.

Asadar, parerea mea: Invierea, in sine, desi este minunata, adevarata si indispensabila crestinismului, nu este atat de importanta, atat de minunata, atat de unica si de incredibila ca Jertfa pe Cruce.

De ce spun asta ? Pentru ca, in fond, exemple de zeitati care sa revina la viata dupa ce au murit intr-un fel sau altul abunda in religiile lumii. Nici chiar pentru contemporanii lui Iisus, invierea unui mort nu reprezenta neaparat un miracol nemaiauzit. Citind Evangheliile, observam ca evreii erau mult mai uimiti si mai scandalizati de pretentiile de iertare a pacatelor sau de divinitate a lui Iisus decat de miracolele cu fiica lui Iair, sau Lazar.

Cu atat mai mult cu cat acceptam ca Iisus este Dumnezeu, invierea pare sa apara ca un atribut intrinsec, in fond, Dumnezeu este Viata. E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca.

Ceea ce nu e de asteptat, ceea ce nu are corespondent in restul religiilor, ceea ce nu puteau sa inteleaga multi contemporani ai lui Iisus sau chiar contemporani de-ai nostri este, nu cum poate un zeu sa invie, ci cum poate un zeu sa se lase omorat., sau mai bine zis, cum poate un zeu sa invie dupa ce s-a lasat omorat.

Cum poate Dumnezeu sa sufere, sa fie umilit, scuipat, biciuit, torturat, cum poate sa fie parasit si uitat (Eli, Eli.....) cum poate Dumnezeu sa faca jertfa suprema din dragoste pentru mine, literalmente ultimul om pe pamant, un vierme, un vierme ticalos... si nerecunoscator.

Aici e punctul unic al crestinismului, aici e cruxul, axul, izvorul mantuirii si credintei, aici e punctul de cotitura in batalia cu cel rau, aici e innoirea lumii. Pe Cruce.

Erethorn
In ortodoxie nu putem gandi jertfa de pe cruce separat de Inviere.
Nici nu insinuez ca ai fi sugerat asa ceva in BC.
Nu inteleg insa cum de vezi jertfa mai importanta decat Invierea.

Sa-ti zic intai cum se vede din ortodoxie ( ma rog, cum vad eu):

Oricat de inacceptabila ori sublima e ideea ca zeul s-a lasat omorat de creatura Lui si indiferent ca o inviere e sau nu e un miracol nemaiauzit (desi invierea lui Lazar afirma altceva), Hristos nu a inviat demonstrativ, ci cu un scop:
Care nu a fost exclusiv sa-si arate dumnezeirea si sa demonstreze oamenilor ce puteri are.
Scopul a fost mantuirea lor, scoaterea din moarte.
Iar antidotul mortii e Invierea.

Deci, scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin jertfa.
eu nu inteleg jertfa si invierea neaparat in termeni prioritari, ci in termeni de scop si mijloc.

la ce anume te referi cand zici ca ,,E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca,, ?

putea sa-si piarda viata in afara scopului pentru care si-a pierdut-o?
putea sa si-o piarda daca n-ar fi fost de acord dinainte ca va trece prin aceasta experienta?

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

In ortodoxie, intelegem ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.
Dumnezeu ne vrea fiinte in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin.

As indrazni sa folosesc termenul ,,om indumnezeibil,,- adica creat pentru a deveni dumnezeu prin har. (sper sa nu-mi sara teologii in cap ca inventez termeni).

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" (asta a zis-o Sf. Atanasie cel Mare).

asta ar fi idealul maxim. Dar pt. ca stie ca suntem slabi, Dumnezeu ne accepta si la nivele mai joase pana la un prag minim pe principiul ca pe cele neputincioase ale noastre le plineste El (dar asta-i alta poveste. vezi pilda cu lucratorii viei).

In BO se afirma ca prin pacatul adamic, natura umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.

Noi intelegem mantuirea nu numai ca rascumparare si impacare cu Dumnezeu, ci si innoirea firii umane si transformarea ei.
Hristos a restaurat chipul stricat de pacat si l-a pus pe om din nou pe calea ce duce la asemanare. A facut chiar mai mult - ori de cate ori vom cadea pe drumul ce-l avem de parcurs, nu vom mai fi izgoniti ca Adam, ci ne va ridica pt. a continua drumul.
Se si zice in ortodoxie ca Invierea e nasterea din nou a lumii.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului.

El n-a inviat doar asa demonstrativ sau ca sa-si arate o putere intrinseca. Ci ca sa transfere puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Pe etape: intai, avem de lepadat progresiv tot ce ne tine departe de asemanare (de la pacate grosiere la cele subtile, insidioase) , concomitent, avem sa ne asumam jertfa Lui in viata proprie ( nu doar contempland jertfa Sa), trebuie sa ne straduim sa capatam harul si sa avem virtutile Lui pt. ca sa ajungem la scopul propriu-zis: unirea cu El.
Toate astea in colaborare cu El.

Deci calea chipului restaurat catre asemanare ne devine accesibila numai prin jertfa Crucii.
Dar odata porniti pe cale, scopul final e indumnezeirea treptata la care nu se poate ajunge decat prin unirea tot mai deplina cu Cel Inviat.

,, Cel ce vrea sa vina dupa Mine, 1.sa se lepede de sine, 2. sa-si ia crucea sa si 3. sa-Mi urmeze Mie.,, ( sa-si lepede pacatele, sa-si asume jertfa in propria viata si ajunga unde a ajuns El prin unirea firii umane cu cea divina.)

Asa zic sfintii parinti, nu?
Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa sufere in locul nostru, ca sa nu se mai simta Dumnezeu ofensat iar apoi sa invieze pt. a se intoarce de unde a venit, CI S-a facut om pt. ca omul sa devina dumnezeu prin har.
Pt. ca () chipul nostru sa devina asemanare.

Cam asa e idealul in ortodoxie, drumul ce-l avem de parcurs. In practica insa, suntem de abia la mersul de-a busilea.

scuze ca postarea e cam lunga.