Minunile din viata noastra !

În prealabil postat de patinina34

Uite ce interesant mi s-a intimplat astazi si ieri:

M-am rugat la Sfanta Teodora, si am facut acatistul acestei sfinte.

Apoi am plecat undeva, iar la intoarcerea acasa, un miros de tamaie in toata casa, nemaipomenit de frumos, insa eu tamaie nu am pus.
Asta a fost ieri, si azi.

Cum explicati?
S-a mai intimplat si altcuiva asa ceva?

Nu ştiu dacă este bine să scriem sau să povestim despre minunile care ni se întâmplă(căci acestea se petrec fără dor şi poate mereu)deoarece spunându-le, harul lui Dumnezeu pleacă de la noi.Eu am povestit şi îmi pare tare rău.

[teatru-copii]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu ştiu dacă este bine să scriem sau să povestim despre minunile care ni se întâmplă(căci acestea se petrec fără dor şi poate mereu)deoarece spunându-le, harul lui Dumnezeu pleacă de la noi.Eu am povestit şi îmi pare tare rău.

Daca e vorba de ea, as avea mai multe. Avem acelasi nume ce deriva din Teodora. Nu sa exageram sau sa ne mandrim ci sa-L marturisim pe Dumnezeu, "minunat intru sfintii Sai".

La un spectacol nu reuseam sa pun CD-ul cu ciripit de pasari pt. o piesa despre viata ei. In timpul repetitiilor insa de mai multe ori auzeam ciripit si credeam ca le pune cel de la statie, iar el se uita foarte contrariat la mine, ca si cum aveam vedenii. Ma intrebam daca nu este obsesie, dar auzeam foarte clar pasarile. Acasa fiind in acele zile, am inceput sa aud ciripit venind din soba, probabil de pe acoperis. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva. Cred ca era un mesaj din partea sfintei. Cu ea am inceput a face teatru religios si mi s-au intamplat multe lucruri deosebite. Am cunoscut ca adevarat este cum spune Apostolul,

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!

În prealabil postat de teatru-copii

Daca e vorba de ea, as avea mai multe. Avem acelasi nume ce deriva din Teodora. Nu sa exageram sau sa ne mandrim ci sa-L marturisim pe Dumnezeu, "minunat intru sfintii Sai".

La un spectacol nu reuseam sa pun CD-ul cu ciripit de pasari pt. o piesa despre viata ei. In timpul repetitiilor insa de mai multe ori auzeam ciripit si credeam ca le pune cel de la statie, iar el se uita foarte contrariat la mine, ca si cum aveam vedenii. Ma intrebam daca nu este obsesie, dar auzeam foarte clar pasarile. Acasa fiind in acele zile, am inceput sa aud ciripit venind din soba, probabil de pe acoperis. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva. Cred ca era un mesaj din partea sfintei. Cu ea am inceput a face teatru religios si mi s-au intamplat multe lucruri deosebite. Am cunoscut ca adevarat este cum spune Apostolul,

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!

Şi de Ea...Frumoasă piesa "Aripi de lumină peste Sihla".M-am tot găndit dacă tu eşti autoarea.Acum nu mai am îndoieli.
Harul lui Dumnezeu peste noi toţi.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu ştiu dacă este bine să scriem sau să povestim despre minunile care ni se întâmplă(căci acestea se petrec fără dor şi poate mereu)deoarece spunându-le, harul lui Dumnezeu pleacă de la noi.Eu am povestit şi îmi pare tare rău.

Sa nu-ti para rau!!! Harul lui Dumnezeu e dragostea nemarginita pe care El o are ptr noi!
Dumnezeu nu este un batranel capricios cu barba lunga ca omatul, care iti da harul ca pe jucaria preferata iar apoi iti aplica corectia(luandu-ti darul inapoi) doar ptr ca ai indraznit sa marturisesti si altora iubirea Lui.
Eu cred ca mai degraba asta este o superstitie!
Avem nevoie de minuni, in viata de zi cu zi, cateodata nu sunt deajuns cele descrise atat de frumos in carti, .. mult bine ne face sa avem in jurul nostru oameni care sa depuna marturie pentru cat de minunat lucreaza Dumnezeu in viata lor...acestea ne intaresc credinta, ne fac sa nu mai fim atat de sovaitori... de slabi... de "Toma".Eu personal, in momentele de slabiciune(care din pacate sunt prea multe.... prea dese) alerg la cartile cu minunile Sfantului Nectarie, ale parintelui Arsenie Boca...si asta imi da putere sa merg mai departe.
Pe 24 august, o zi de mare incercare in viata mea... Sfantul Nectarie a fost cu mine... l-am simtit.. nu povesti, nu istorie ci REAL, VIU!!! mi-a vorbit prin carti... prin oamenii trimisi pentru a-mi netezi calea.

[MarinaAlca]

"In viata mea nu se intampla minuni ca-s prea pacatos insa exista in viata altora" spune Caminaris....
Draga Mihai, la urma urmei nici unul dintre noi nu este vrednic ptr minunile pe care Dumnezeu le savarseste in viata noastra.
Poate ca tocmai noua, celor mai pacatosi , poate tocmai ptr putina noastra credinta, pentru pasii nostri nesiguri... ne ofera toiagul de sprijin, ptr a ne continua calatoria.

În prealabil postat de MarinaAlca

Sa nu-ti para rau!!! Harul lui Dumnezeu e dragostea nemarginita pe care El o are ptr noi!
Dumnezeu nu este un batranel capricios cu barba lunga ca omatul, care iti da harul ca pe jucaria preferata iar apoi iti aplica corectia(luandu-ti darul inapoi) doar ptr ca ai indraznit sa marturisesti si altora iubirea Lui.
Eu cred ca mai degraba asta este o superstitie!
Avem nevoie de minuni, in viata de zi cu zi, cateodata nu sunt deajuns cele descrise atat de frumos in carti, .. mult bine ne face sa avem in jurul nostru oameni care sa depuna marturie pentru cat de minunat lucreaza Dumnezeu in viata lor...acestea ne intaresc credinta, ne fac sa nu mai fim atat de sovaitori... de slabi... de "Toma".Eu personal, in momentele de slabiciune(care din pacate sunt prea multe.... prea dese) alerg la cartile cu minunile Sfantului Nectarie, ale parintelui Arsenie Boca...si asta imi da putere sa merg mai departe.
Pe 24 august, o zi de mare incercare in viata mea... Sfantul Nectarie a fost cu mine... l-am simtit.. nu povesti, nu istorie ci REAL, VIU!!! mi-a vorbit prin carti... prin oamenii trimisi pentru a-mi netezi calea.

Da Marina ai dreptate avem nevoie de minuni şi ele se întâmplă aproape în fiecare zi cu noi toţi ,numai că noi întunecaţi de atâtea păcate nu prea le vedem.Am poposit pe acest topic căci de ce să nu recunosc mi-ar plăcea foarte mult să spun tuturor câte lucruri minunate mi s-ai întâmplat de când merg pe cale dar, nu le voi spune căci îmi este teamă să nu cad în mândrie deşartă.
Cea mai mare minune însă sunt chiar eu care, dintr-un om rău şi foarte lumesc sunt astăzi ca un însetat care bea într-una din izvorul ortodoxiei şi tot însetată sunt (sper că nu am fost patetică).

[lavinia40]

În prealabil postat de patinina34

Uite ce interesant mi s-a intimplat astazi si ieri:

M-am rugat la Sfanta Teodora, si am facut acatistul acestei sfinte.

Apoi am plecat undeva, iar la intoarcerea acasa, un miros de tamaie in toata casa, nemaipomenit de frumos, insa eu tamaie nu am pus.
Asta a fost ieri, si azi.

Cum explicati?
S-a mai intimplat si altcuiva asa ceva?

Poate fi intr-adevar o minune sau o ispita de la cel rau.Aveam o prietena yoghina care-mi povestea ca ,,instructorul" lor e insotit de aceasta aroma sacra chiar si in tramvai.Apoi sa medidezi la intamplarile parintelui CLEOPA.Citez din Pelerinul Roman, pg.97:
,,O alta ispita a avut parintele Cleopa cand citea Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, caci dracii cand a inceput parintele sa se roage i-au adus un miros atat de placut, incat nu mai putea de bucurie, dar parintele stia ca acestea sunt de la draci, pentru ca sa-l arunce in mandrie.Atunci, a inchis Acatistierul si nu s-a mai rugat, dar timp de 20 de zile n-a disparut mirosul, dracii sunt f.vicleni, dar au disparut si n-au putut sa-l biruie spre a se mandri.
Cand te rogi-spune parintele Cleopa-nu este bine sa primesti nici un fel de miros sau vreo impresie simtita, caci atunci sunt dracii de fata si vor sa te faca sa te mandresti ce mare rugaciune ai tu atunci,,Ce mare esti tu, ce sfant esti", zic atunci dracii catre tine."'

În prealabil postat de patinina34

Uite ce interesant mi s-a intimplat astazi si ieri:

M-am rugat la Sfanta Teodora, si am facut acatistul acestei sfinte.

Apoi am plecat undeva, iar la intoarcerea acasa, un miros de tamaie in toata casa, nemaipomenit de frumos, insa eu tamaie nu am pus.
Asta a fost ieri, si azi.

Cum explicati?
S-a mai intimplat si altcuiva asa ceva?

Nu cred că mai intri Nina pe forum dar abia acum am citit această postare.
Mă împărtăşisem în duminica Mironosiţelor.
Lumânarea de la împărtăşanie o iau acasă pentru a mă ruga seara la lumina ei.Cât a ars acea lumânare aşa un parfum era în cameră încât nu pot să spun! Venea valuri ,valuri.
Din lumânare a mai rămas o bucăţică dar, seara urmăroare nu am mai sinţit nici un parfum.

Poate este o explicaţie logică dar nici nu am căutat-o şi nici nu am aflat-o.

Eram la o mănăstire unde atunci când ajungeam treceam pe la părintele stareţ pentru a-i spune câteva cuvinte şi a lăsa pomelnicul familiei.Mereu era rând dar aşteptam cu toţii cuminţi să ne facem treaba.
Părintele stătea în afara bisericii,lângă zid,sub un brad în care sute de păsărele aveau cuiburi.
Când am ajuns m-a întrebat ceva în legătură cu cineva de pe pomelnic.Deoarece răspunsul era incomod pentru mine am evitat să spun adevărul. Când să răspund o pasăre din copac şi-a făcut nevoile în capul meu şi pe pomelnic.
Mi-a fost foarte ruşine şi după ce cu o batistă am şters mizeria,am spus adevărul iar părintele mi-a dat zâmbind binecuvântarea şi mi-a luat pomelnicul.

[Raoul]

Eu consider ca cea mai mare minune care mi s-a intamplat este faptul ca exist. Pentru fiecare rasuflare a mea sunt dator sa multumesc Domnului. Minune mare si ca ne mai rabda Dumnezeu.