Suferinta ne face mai buni sau mai rai?

[coralina]

Cele scrise de tine nu sunt deloc in contradictie cu postarea fratelui Windorin, draga Silverstar! Ce altceva poti face daca, Doamne fereste, iti moare un copil, sau daca pierzi totul si trebuie s-o iei de la capat.... decat sa-ti accepti soarta si sa mergi mai departe?!
Asta e solutia, alta nu exista: iti plangi durerea, ti-o strigi, ti-o urli si apoi iti asumi suferinta si-ti reiei rugaciunea catre Domnul.

Doamne ajuta!!

[sia]

Suferinta ar trebui sa ne faca mai buni .Tocmai pentru ca stim ce-i suferinta ,fie ea fizica sau morala ,sa ne straduim sa nu-i facem pe cei de langa noi sa sufere.Suferinta ar trebui sa ne faca mai intelepti. S-o privim ca pe o lectie.De obicei ,dupa o lectie ti se da si o tema .Daca nu intelegi lectia e firesc sa nu -ti faci tema bine si atunci mai primesti o lectie .si inca o lectie ...asa ca unii simt asta ca pe o nedreptate si tot intrebandu-se ,,de ce mi se intampla mie ,,nu fac altceva decat sa acutizeze suferinta initiala.Cu cat inveti mai multe lectii esti mai bun ,mai intelept.

[windorin]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Văd că eşti foarte stăpân pe tine şi te pricepi de minune la dat sfaturi. [/COLOR]

Ma straduiesc sa dau altora ce am primit si eu de la altii. Nu sunt stapan pe mine, atat cat mi'as dori, insa ma straduiesc sa le duc pe toate. Cu toate acestea, nu reusesc sa o fac asa cum ar trebui.

Parintele Nicolae Steinhardt: "Daruind vei dobandi. [SIZE=2]Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai (credinta, lumina, incredere, nadejde) le vei dobandi si tu. [/SIZE][SIZE=2]Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai. Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu. [/SIZE][SIZE=2]Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc."[/SIZE]

Pe aceste cuvinte ma straduiesc sa imi intemeiez viata. Sfatuind pe altul, incep sa cred si mai mult in cuvintele pe care i le spun. Ridicand pe altul, simt ca ma ridic impreuna cu el. Daca nu as crede aceasta (ca ridicand pe cel de langa mine, ma ridic si eu cu el) as tacea si m'as gandi numai la barna din ochiul meu. Insa simt ca ma ridic cu cel de langa mine, mai mult atunci cand ii vorbesc decat atunci cand tac.

Iarta'ma, daca am parut ca fac pe cel intelept.

În prealabil postat de windorin

Ma straduiesc sa dau altora ce am primit si eu de la altii. Nu sunt stapan pe mine, atat cat mi'as dori, insa ma straduiesc sa le duc pe toate. Cu toate acestea, nu reusesc sa o fac asa cum ar trebui.

Parintele Nicolae Steinhardt: "Daruind vei dobandi. [SIZE=2]Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai (credinta, lumina, incredere, nadejde) le vei dobandi si tu. [/SIZE][SIZE=2]Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai. Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu. [/SIZE][SIZE=2]Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc."[/SIZE]

Pe aceste cuvinte ma straduiesc sa imi intemeiez viata. Sfatuind pe altul, incep sa cred si mai mult in cuvintele pe care i le spun. Ridicand pe altul, simt ca ma ridic impreuna cu el. Daca nu as crede aceasta (ca ridicand pe cel de langa mine, ma ridic si eu cu el) as tacea si m'as gandi numai la barna din ochiul meu. Insa simt ca ma ridic cu cel de langa mine, mai mult atunci cand ii vorbesc decat atunci cand tac.

Iarta'ma, daca am parut ca fac pe cel intelept.

Adevărat ai grăit frate Dorin(vezi tu şi pe mine mă chiamă tot Dorina şi tocmai am descoperit că acest nume vine de la "doros" din limba greacă care înseamnă dar).
Este necesar să ne vedem micimea noastră raportată la ce vrea Dumnezeu de la noi.
Cel mai mult mi-a plăcut când ai spus"aş tăcea şi m-aş gândi numai la bârna din ochiul meu,însă simt că mă ridic mai mult cu cel de lângă mine atunci când vorbesc, decât atunci când tac"deoarece aşa simt şi eu.Aş dori ca toţi oamenii pe care îi cunosc şi pe care îi voi cunoaşte de acum încolo să înţeleagă ce am înţeles eu .
Aş dori mai concret spus, să ajungă fiecare să simtă că numai prin credinţă viaţa are sens şi că rostul nostru pe Pământ ,această gară în care aşteptăm trenul spre veşnicie sau spre nicăiei, este darul pe care Iisus Hristos nu l-a lăsat nouă oamenilor prin jertfa sa pe Cruce.
E testul pe care îl trecem sau nu.
Căci felul cum depăşim suferinţele şi încercărle ne poate zidi sau ne poate pierde.
Eu personal cel mai mult regret timpul irosit, pe lucruri nefolositoare pe care l-am cheltuit, până am înţeles aceastea.

În postarea anterioară am vrut să arăt cât de pricepută sunt în a mânui cuvintele,şi mulţi fac aceasta cu mare pricepere dar în realitate sunt un om cu limite pe care suferinţa în prima fază mă umple de revoltă,de neputinţă şi de câte alte păcate.
Este anevoie să primeşti o încercare senin şi chiar fericit căci fierea noastreă pământească ne ţine legaţi de cele lumeşti de care ne lipim sufletul şi este anevoie să ni-l dezlipim.

[Adelinne]

În prealabil postat de windorin

Ma straduiesc sa dau altora ce am primit si eu de la altii. Nu sunt stapan pe mine, atat cat mi'as dori, insa ma straduiesc sa le duc pe toate. Cu toate acestea, nu reusesc sa o fac asa cum ar trebui.

Parintele Nicolae Steinhardt: "Daruind vei dobandi. [SIZE=2]Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai (credinta, lumina, incredere, nadejde) le vei dobandi si tu. [/SIZE][SIZE=2]Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai. Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu. [/SIZE][SIZE=2]Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc."[/SIZE]

Pe aceste cuvinte ma straduiesc sa imi intemeiez viata. Sfatuind pe altul, incep sa cred si mai mult in cuvintele pe care i le spun. Ridicand pe altul, simt ca ma ridic impreuna cu el. Daca nu as crede aceasta (ca ridicand pe cel de langa mine, ma ridic si eu cu el) as tacea si m'as gandi numai la barna din ochiul meu. Insa simt ca ma ridic cu cel de langa mine, mai mult atunci cand ii vorbesc decat atunci cand tac.

Iarta'ma, daca am parut ca fac pe cel intelept.

Corect dar uite ca majoritatea in loc sa ne ajutam sa ne putem mantui ...ne punem bete in roata ufff

Daca, avand parte de o suferinta mare, ridicam ochii spre Cer si Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute, ca fiind Singurul in stare de acest lucru, atunci cu siguranta ca suferinta ne va face mai buni.
Si Pr. Arsenie Papacioc spune, ca atunci cand suferinta e prea mare, incat viata iti e in pericol si te afli la limita dintre viata si moarte, cum a fost dumnealui in inchisoare, atunci nu te mai preocupa propria persoana, ci gandul ca cel, care iti face rau tie, l-ai vrea si pe el mantuit.
Depinde in mare parte de noi, Dorina draga, de felul in care reactionam la suferinta, daca vom deveni buni sau rai. Daca inloc sa intoarcem si obrazul celalat, spunand ca meritam pe deplin suferinta, vom da vina pe altul si ne vom considera nedreptatiti, intreband la nesfarsit "De ce eu?!?", atunci nu avem prea mari sanse sa devenim buni. Acestea sunt examenele grele ale vietii, carora trebuie sa le facem fata.

[patinina34]

Prin suferinta ne apropiem de Dumnezeu, logic ar fii sa ne apropiem de Domnul.

Daca il avem pe Domnul in inima...

Daca nu avem pe Domnul in inima, atunci discursul e altul.

[carmina]

spune parintele arhim.Sofronie:
"Crestinul niciodata nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu,nici adevarata dragoste pentru om,de nu va trai cu adevarat multe si grele dureri.Harul vine numai in sufletul care a suferit pana la capat".

[carmina]

in scrisorile sale,indemnand la rabdarea suferintelor,parintele Sofronie spune povestea unui pustnic athonit care devenise renumit ; satul de suferinta,la un moment dat dorea sa paraseasca pustiul in care se afla si sa-si schimbe modul de viata.
atunci i s-a aratat in vis Domnul,rastignit pe Cruce, si i-a spus: "DE PE CRUCE NU TE POGORI,ALTII TE IAU ! "

parintele arhim.Sofronie consacra multe pagini suferintei si felul in care aceasta preschimba omul,asemanandu-l lui Hristos; "voia lui Dumnezeu nu arareori duce la Golgotha",mai spune pr.Sofronie.