De la iubire la ura... doar un pas

[ory]

"Adevarata crima pe pamant este atunci cand iei sufletul cuiva,acaparezi sufletul cuiva,fara ca macar sa ai nevoie de el"

[costel]

În prealabil postat de axios

oare cat de superficial trebuie sa se iubeasca un cuplu ca sa ajunga atat de repede la schimbarea radicala a sentimentului in ura...?
sa fie faptul ca nu pun bun inceput in relatia lor?
sentimentele sunt doar de suprafata si egoiste?
ispitele sa fie prea mari pentru ei?
de ce se distrug tot mai multe familii pe motive puerile uneori?
de ce nu au curaj sa lupte pentru a recupera macar ce au avut la inceput, atunci cand au spus la unison "da"?
ce se gaseste pe axa dintre iubire si ura?
de ce le e teama si de ce isi pierd atat de usor increderea, parca ferindu-se sa iubeasca sincer, deschis, neconditionat...?
cine dintre voi, fratiori si surioare, poate sa raspunda? poate ii ajutam cumva...

Nu se trece usor de la iubire la ura. Se trece usor de la iubire la iertare. Asa ca cel ce spune ca ieri a iubit cu adevarat si ca astazi uraste cu adevarat, nu a cunoscut iubirea.

[ory]

De la iubire la ura nu este decat un pas...pasul prostilor, am impresia ca asa se numeste, pentru ca o iubire constientizata nu poate sa determine o ura la fel de constientizata si atunci, doar prostia si egoismul poate transforma simtirea atat de placuta si sublima a iubirii intr-o hidoasa si absolut nemeritata ura .

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Nu se trece usor de la iubire la ura. Se trece usor de la iubire la iertare. Asa ca cel ce spune ca ieri a iubit cu adevarat si ca astazi uraste cu adevarat, nu a cunoscut iubirea.

Da, de iertare, cu siguranta poate fi vorba. Multi confunda mult prea usor , gelozia , intristarea, furia de moment , cu URA . Ura este cel mai josnic sentiment.

[ory]

Exact, Cristi, ura este cel mai josnic sentiment iar eu nu l-as asocia niciodata laolalta cu iubirea...este tot atat de absurd pe cat suna. Dar, crede-ma, in jurul nostru sunt si oameni care atribuie ura celor pe care candva i-au iubit, dar asta cred doar ei, in realitate s-au iubit doar pe sine, iar ura o transmite celuilalt, fiindca din egoism asta stie sa faca. Deci, tot este imposibili sa amesteci iubirea cu ura .

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Exact, Cristi, ura este cel mai josnic sentiment iar eu nu l-as asocia niciodata laolalta cu iubirea...este tot atat de absurd pe cat suna. Dar, crede-ma, in jurul nostru sunt si oameni care atribuie ura celor pe care candva i-au iubit, dar asta cred doar ei, in realitate s-au iubit doar pe sine, iar ura o transmite celuilalt, fiindca din egoism asta stie sa faca. Deci, tot este imposibili sa amesteci iubirea cu ura .

Doamne fereste, este exact cum ai spune ca amestecam RAIUL cu IADUL , sau INGERII cu DIAVOLII, cum nici lumina nu poate fi intuneric sau invers. IUBIREA cu URA nu au cum sa se intersecteze.

[ory]

In realitate, ura cea mai evidenta o putem exprima doar fata de noi insine, fiindca, indiferent cat rau am incerca si am reusi sa facem fata de semenul nostru, adevarata ura salasluieste si ramane tot acolo in inima care o dezlantuie, astfel ii subrezeste simtirile, ii altereaza respectul de sine, ii evidentiaza propria calitate.
Asadar, urand pe cel din jur nu dam dovada decat de ceea ce ne putem oferi noua insine, fiindca urii ii dam piedestalul propriei inimi, care este atat de pretioasa... Intotdeauna am fost de parere ca oamenii carora le place sa faca rau in jur, in realitate isi fac tot atata rau lor insisi, fiindca ura nu poate veni decat din prostie, iar prostia nu iarta nimic...

[Marius22]

Ce lupta strajnica se da, intre iubire si ura, pentru inima fiecaruia dintre noi! Insa, pe cand inima, este "tronul" iubirii, locul unde ea "imparateste", de drept, ura, nu este decat un uzurpator.

[windorin]

Cel ce trece [COLOR=darkred]de la iubire la ura cu doar un pas[/COLOR],[COLOR=black] acela isi marturiseste viclenia a ceea ce a numit, odata, iubire. Iubirea[/COLOR] nu cade niciodata, deci prefacerea acesteia in ura este inacceptabila. Se transforma in ura doar o iubire egoista si nejertfelnica, cum avem majoritatea dintre noi.

La [COLOR=darkred]intrebarea[/COLOR]: "Ce ai face daca ai afla ca duhovnicul tau are probleme de *orientare trupeasca?" Un prieten a raspuns: "Mi s'ar rupe inima de durere, si mai mult l'as iubi dupa aceea, pentru durerea caderii lui."

[Anna]

În prealabil postat de windorin

La [COLOR=darkred]intrebarea[/COLOR]: "Ce ai face daca ai afla ca duhovnicul tau are probleme de *orientare trupeasca?" Un prieten a raspuns: "Mi s'ar rupe inima de durere, si mai mult l'as iubi dupa aceea, pentru durerea caderii lui."

Ce om deosebit. Pare un raspuns de Pateric. Ma bucur ca mai exista si asa ceva...E calugar? Ca in lume, mai rar asa...