Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Fani71

Cristinamaria, da, cred ca ai dreptate. Eu am ajuns sa reactionez cam alergic la orice miroase numai de departe a nationalism, si probabil ca imi scapa cateodata lucrurile bune din
caracteristicile nationale. Imi pare rau intr-un fel. Dar este legat de modul in care am trait pana acum (mai mult de jumatate a vietii, in afara Romaniei, si mai am si putina origine germana, in plus sunt casatorita cu un belgian) si de experientele proaste. Nationalismul face ravagii in ortodoxie, si asta se vede mai bine cand traiesti in vestul Europei unde ii intalnesti pe toti ortodocsii laolalta, mai bine zis separati - de nationalism.
Ce bine ar fi sa putem lua doar partea pozitiva din aceste caracteristici! Eu incerc, dar adesea nu reusesc si atunci ma dezinteresez de problema, recunosc.

A propos de nationalism: in Franta exista o lege (in vigoare) conform careia daca pentru un post candideaza mai multe persoane, la punctaj egal cetateanul de nationalitate franceza are prioritate. E un soi de nationalism si acesta, si e intr-o tara catolica cu tendinta vertiginoasa spre ateism.

[sophia]

Oh da, aici este la fel. Eu am convingerea la candidarea pentru un post (serviciu) sunt privilegiati nemtii, adica au intaietate cel putin. Asa spune si legea, desi se spune ca nu mai este asa.
Si mentalitatea cu ajutatul sau intervenitul este ciudata.
Au fost imprejurari in care am vazut persoane suferind, plangand, sau dand cu capul in perete (deci gresind puternic). Aici n-ai voie sa intervii, sa mangai, sau sa corectezi un om. Ti se spune sa-l lasi singur.
Eu nu pot sa inteleg, fiindca eu nu sunt asa. Dimpotriva, imi doresc pe cineva langa mine cand sunt necajita.
Dar aici nu vorbeam de romani si de ce se izoleaza ei si sunt ne-uniti si nu se mai ajuta unii pe altii.
Ma gandesc la mai multe variante:
- ori copiem prea mult de la vestici, inclusiv snobism
- ori suntem prea solicitati, am intrat intr-un iures care nici nu ne este caracteristic prin natura si nu facem fata, ne robotizam
- ori inca nu s-a ajuns la un grad de cultura inca (inca nu se stie lucrul cu calculatorul, internetul, mailul)
- ori se strica si acea cultura si valorile pe care le mai aveam
- ori fugim de tot ce este romanesc (in diaspora cel putin) (nume, limba, obiceiuri, conationali, chiar religie)
Eu inteleg ca plecam in alte tari ca sa scapam de unele lucruri si persoane si ar trebui in mod normal sa ne adaptam si sa ne descurcam singuri, fara conationali, dar uite ca nu este posibil.
Si ma uit cat reusesc alte popoare care sunt unite, mai ales muslimii si cat se ajuta intre ei. Si isi pastreaza valorile.
Totul este sa nu cadem in extrema.

În prealabil postat de Fani71

Da, este si o parte pozitiva in reticenta occidentala de a accepta ajutor si sfaturi. Este si un mod sufoant de a-l ajuta pe altul, un mod cam oriental, care are partile lui bune, dar poate deveni si agresiv, cateodata.

Deci, sa nu-i judecam chiar asa aspru pe occidentali, as zice.

Da, mai ales cand nu mai esti obisnuit sa primesti sfaturi, traind pe picioarele tale de la 15-16 ani si luand toate deciziile singur. Oamenii ajung sa se distanteze unii de altii si nu mai suporta nimic din ce cred ei ca i-ar constrange in vreun fel. Omul vestic s-a instrainat si din pacate viata in orasele Romaniei incepe sa copieze modelul, din cauza bogatiei, prin care se simt superiori familiei si fostilor prieteni. Acum isi aleg prieteni de aceeasi conditie (economica), la fel de instrainati ca si ei.
Fenomenul l-am intalnit la Elvin Tofler in "Socul vitorului". Iata ca am ajuns sa traim acest viitor, prezentul nostru.
Intr-adevar sa nu dam ajutor cu ostentatie si insistenta; dar sa nu uitam sa dam ajutor...

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Da, mai ales cand nu mai esti obisnuit sa primesti sfaturi, traind pe picioarele tale de la 15-16 ani si luand toate deciziile singur. Oamenii ajung sa se distanteze unii de altii si nu mai suporta nimic din ce cred ei ca i-ar constrange in vreun fel. Omul vestic s-a instrainat si din pacate viata in orasele Romaniei incepe sa copieze modelul, din cauza bogatiei, prin care se simt superiori familiei si fostilor prieteni. Acum isi aleg prieteni de aceeasi conditie (economica), la fel de instrainati ca si ei.
Fenomenul l-am intalnit la Elvin Tofler in "Socul vitorului". Iata ca am ajuns sa traim acest viitor, prezentul nostru.
Intr-adevar sa nu dam ajutor cu ostentatie si insistenta; dar sa nu uitam sa dam ajutor...

Sigur, probabil ai dreptate. Exista mult egoism si egocentrism in lumea moderna europeana.
Cica chiar acum vreo 30-40 de ani era altfel, cel putin aici in Belgia.

Ramane ca noi, crestinii, sa-l contrariem.
Nu stiu daca e bine sa ne lamentam de lipsa intrajutorarii, mai bine e sa vedem ce putem face noi.

[Fani71]

Uite, ma dau pe mine ca exemplu negativ: alaltaieri am vazut un om care cersea tinand un copil care parea bolnav si apatic in brate. M-a cuprins jalea si obida, si mi-am zis ca ar trebui sa ma duc la omul ala sa-l iau la intrebari, de ce nu duce mai bine copilul la spital, sau sa chem politia.. Nu am facut-o, din lipsa de curaj, sau din egoism? Cred ca ar fi trebuit sa fac ceva in afara de rugaciunea pe care am spus-o pentru ei.