atei

Maria draga, despre iubirea mea ti-am spus cum stau lucrurile.
Daca doresti, iti repet: eu nu iubesc pe altcineva decit familia, si nici macar nu am pretentia ca tind spre a iubi pe altcineva.
Ceea ce doresc eu sa subliniez este ca nici voi nu iubiti altfel: si tu si eu lacrimam cind vedem copilul din poza de mai sus dar nu facem nimic; e mai important aproapele. Eu ma gindesc ca nici asa un simplu om nu poate face nimic, tu te gindesti in plus ca probabil stie Dzeu ce sa faca cu el.
Am o familie cel putin fericita, careia nu ii lipseste nimic. Asta probabil ca si sigurantei materiale. Nu mi-am inselat sotia, nu am de gind sa o fac vreodata, nu mi-am batut copiii (decit parinteste :)). Parintii sint sigur ca i-am suparat, dar gasesc in asta ceva normal. Dragostea parintilor e cea mai puternica din lume, deci e normal ca un fiu sa nu intoarca aceeasi dragoste catre parinti. Asta nu inseamna ca nu tin la ei, ca ei nu sint multumiti de mine si sintem cu totii constienti de asta.
Repet: nici voi nu iubiti altfel. Exista numai accidente.
Nu va veti iubi niciodata dusmanul, e o aberatie crunta. Cine spune ca isi iubeste dusmanul e un ipocrit total (am auzit inventii cum ca isi iubeste omul-dusman si uraste faptele sale, o aberatie). Va iubiti doar aproapele, iubirea voastra fiind proportionala (vorbesc in medie) cu gradul de rudenie si credinta. Vorbesc aici stiintific pentru ca are o explicatie stiintifica.
Eu am mai spus si mai demult, voi aveti o parere foarte proasta despre omnipotenta: cum poti sa spui ca cineva e omnipotent dar "incearca" sa ajute pe cineva si plinge ca nu poate? Cum puteti trai cu asemenea contradictii?
Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor".
In rest, te rog sa ma crezi ca nu ai cum sa jignesti pe nimeni, de vina sint prejudecatile pe care incerc sa le netezesc pe acest forum.

În prealabil postat de maria63

Mama ta ,spre exemplu, de cate ori nu a plins pentru tine?De cate ori a fost disperata din pricina ta?De cate ori nu a dormit nopti fiind indurerata pentru faptele tale si ii plesnea capul de durerere. Care a fost cauza suferintei ?Dumnezeu ???

Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stând afară, au trimis să-L cheme.
Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi Sunt afară şi Te caută.”
El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?”
Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată” a zis El „mama Mea şi fraţii Mei!
Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

sau:

Isus i-a răspuns: „Femeie (era mama sa), ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

Analiza pe text: cine la cine tinea mai mult, mama la Hristos sau Hristos la mama sa?

[heaven]

Topcat,contradictiile tale vin din faptul ca ai o gandire pur rationala.Aici se discuta despre lucruri spirituale.
Mintea umana este mult limitata comparativ cu spiritul.
Deasemenea,legile aplicate in lumea spirituala sunt cu totul altele decat putem noi patrunde strict rational.De aceea nu intelegem de ce atatea discrepante in ceea ce vedem in jurul nostru,de aceea nu putem pricepe rolul suferintei,precum si alte lucruri care se petrec,aparent injust si inexplicabil.
Pe de alta parte,esti ca un om care incearca sa vada cu urechile:niciodata nu il vei putea percepe pe Dumnezeu si iubirea despre care acesti oameni discuta decat prin intermediul sufletului.
Cand oamenii inteleg lucrurile ca tine,in momentul in care obiectul afectiunii lor dispare (fie ca este familie,persoana iubita etc),intreg universul lor interior se prabuseste.
Insa,adu-ti aminte ca pe lumea asta ai venit singur si tot singur vei pleca,alaturi de restul persoanelor din viata noastra calatorim,insa nu putem hotari asupra destinului lor.
"Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor"."-

-Iti spun cu toata prietenia ca va veni momentul in viata ta cand vei vedea ca fara acest "tatuc iubitor" nu o vei scoate la liman si toata siguranta data de aceste principii de viata va zbura ca praful in vant.Dar...toate acestea fac parte din ciclurile invatarii prin care cu totii trecem atata vreme cat suntem aici.

În prealabil postat de heaven

Topcat,contradictiile tale vin din faptul ca ai o gandire pur rationala.Aici se discuta despre lucruri spirituale.
Mintea umana este mult limitata comparativ cu spiritul.
Deasemenea,legile aplicate in lumea spirituala sunt cu totul altele decat putem noi patrunde strict rational.De aceea nu intelegem de ce atatea discrepante in ceea ce vedem in jurul nostru,de aceea nu putem pricepe rolul suferintei,precum si alte lucruri care se petrec,aparent injust si inexplicabil.
Pe de alta parte,esti ca un om care incearca sa vada cu urechile:niciodata nu il vei putea percepe pe Dumnezeu si iubirea despre care acesti oameni discuta decat prin intermediul sufletului.
Cand oamenii inteleg lucrurile ca tine,in momentul in care obiectul afectiunii lor dispare (fie ca este familie,persoana iubita etc),intreg universul lor interior se prabuseste.
Insa,adu-ti aminte ca pe lumea asta ai venit singur si tot singur vei pleca,alaturi de restul persoanelor din viata noastra calatorim,insa nu putem hotari asupra destinului lor.
"Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor"."-

-Iti spun cu toata prietenia ca va veni momentul in viata ta cand vei vedea ca fara acest "tatuc iubitor" nu o vei scoate la liman si toata siguranta data de aceste principii de viata va zbura ca praful in vant.Dar...toate acestea fac parte din ciclurile invatarii prin care cu totii trecem atata vreme cat suntem aici.

Discuti aici datorita ratiunii, nu datorita spiritului.
De unde stii care sint legile lumile spirituale? Tu nici macar nu le cunosti pe cele ale lumii materiale.
Daca te-as injura eu acum, cum ai defini fapta mea? Justa ori injusta? probabil injusta si as fi de acord cu tine. Dar daca nu e asa? Daca injuratura mea contine si ceva spiritual, care nu functioneaza dupa legile ratiunii tale? Cum poate fi spiritualul izvor de cunoastere?