Cele 10 porunci

[vsovivi]

Dragă Eugen7,

Hai să vezi ce tălmăcire-ți fac eu acuma, sper să nu se supere Domnul ci să-mi stăpînească el peste limba din scriere:

Cele 10 porunci sunt defapt o chemare a dracilor la pocăință, a satanelor și a șerpilor boua și a tuturor șerpișorilor ca să iasă ei din desfrânarea cea mare, căci poruncile sunt pentru draci mai mult decât pentru oameni, căci altarul avea 4 coarne deci e vorba de o pereche de drăcovenii încornorate ca să se îndrepte ele la inima lor de piatră siacă:

1.Să nu desfrânezi cu Înțelepciunea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunialb.
2.Să nu desfrânezi cu porunca și creiatina, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzânbuni.
3.Să nu desfrânezi cu Cuvântul de jur-împrejur, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunicter.
4.Să nu desfrânezi cu amintirea muncii, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbani.
5.Să nu desfrânezi cu cinstirea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunicoci.
6.Să nu desfrânezi cu Viața, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunire.
7.Să nu desfrânezi cu Calea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunit.
8.Să nu desfrânezi cu mâna și piciorul și dorul, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunis.
9.Să nu desfrânezi cu Adevărul și scamatorul, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunic.
10.Să nu desfrânezi cu râvna și pofta... de aplauze deșarte, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbuniuniuni.

Într-un Cuvânt, să nu desfrânezi cu Ascultarea pe Cale ca apoi să te mândrești curios de semeția de sine cu faptele tale ascunse în știința de a mima smerenia, prefăcătoria de a te preface perfect... că nu te prefaci!

Ochiul acela am impresia că e ochiulhul cel fățarnic ce-și întoarce mereu fața sa, și din milostiv cu Dumnezeu și cu semenii și necruțător cu păcatul se preschimbă prin furt viceversa, adică aplicând inversarea mândră a mincinoasei măriri de sine ce se laudă la toată gLumea ce grozav e și ce semeț, încearcă să te păcălească ergonomic că a ajuns un ZmEU perfect și dulce căci iată e uns cu miere de albină peste care a deșertat pene albe de păsărele drăgălașe... adică acum te convinge că sigur nu mai moare... după femei, femeile altora.

De ce? Păi pentru că nu mai e supărat... momental, ci e bucuros că nu mai e trist... degeaba.

[vsovivi]

''1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamântul (ţara) Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!''

Nu cumva asta este porunca dreptei recunoştinţe?... şi cum a scos Dumnezeu strâmbătatea din ei, minciuna vieţii lor, idolii, poftele, nemulţumirea, răutatea, viclenia, desfrânarea, îndrăznirea cea rea, păcatul, mândria?.. păi întâi i-a dus în pustiu ca să le dăruiască legea, în deşert i-a dus, unde nu era nimic de văzut şi nimic de mâncat şi nimic de băut, nimic de auzit, nici ţipenie de om, ci era acolo doar Dumnezeu şi Moise şi Aaron... Care le răsplătea după credinţa lor şi ei aduceau jertfe înaintea Domnului... însă se răzvrăteau uşor din pricina fricii şi a ispitelor.

Nu reiese din ea dragostea lui Dumnezeu pentru om şi sfinţenia plinirii Cuvântului Său? Pentru ce să ai sau să-ţi faci alţi Dumnezei? Şi mai ştie oare omul credincios cum este Dumnezeu?Cum este Cel ce este? Mai ştie cineva să-L prezinte?Cum este Domnul... mai ştie oare omul?

Păi nu omul trebuie să se desăvârşească în om ci Dumnezeu în om trebuie să se desăvârşească şi omul doar să se împărtăşească de continua desăvârşire şi înnoirea a lui Dumnezeu în om...

[vsovivi]

„2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici o alta asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, acolo sus, si nici din câte sunt pe pamânt, aicea jos, si nici din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini lor şi nici sa le slujesti, caci Eu sunt un Dumnezeu zelos, care arunc pe copii vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Ceea ce se poate observa este faptul că până la venirea lui Iisus Hristos ca să fie arătat lui Israel și pentru ca să fie văzut de oameni Cel promis lui Adam și Eva, nimeni nu putea pretinde că ține drept poruncile și are iubirea cea bună de Dumnezeu, astfel că nimeni nu era dator a-și asemăna chipul sau viața cu altcineva din toate câte erau create, văzute sau nevăzute, ba chiar se socotea asemănare și închinarea și slujirea acelora ce păreau drepți ca ură la adresa Domnului Dumnezeu dacă se urma o asemănare și nu pe Dumnezeu, și vina asta era aruncată pe copii și până la a 3-a sau a 4-a generație se plinea pedeapsa, răzbunarea.

Deci se observă o cioplire a omului prin neascultarea poruncilor și prin neiubire de Dumnezeu, deci e vorba de molipseala păcatului prin orice lucru și orice ființă, păcat mic sau mare care producea în om un chip cioplit de păcatul introdus prin neiubire și nepăzirea poruncilor. Astfel că omul era liber să asculte poruncile și să iubească așa cum credea el că e bine, după înțelepciunea lui, nefiind dator să considere superior pe nimeni din toate cele create afară de Dumnezeu.

Ce se întâmplă după venirea lui Iisus Hristos și a maicii Sale ca și Icoană veșnică pentru om, și care a vindecat creația și a dat model și față tuturor lucrurilor și ființelor?

Practic, prin purtarea crucii de către Iisus întru ascultarea Tatălui până la înviere și după, și prin acceptarea de a fi el cioplit de către toate păcatele oamenilor răi și necredincioși pe drumul acesta, El rămânând fără de păcat până la sfârșit, materia, lemnul, pământul și toate s-au îndumnezeit și se îndumnezeiesc de la El și noi acuma, dacă am lua orice lucru și l-am modela sau l-am ciopli, el deja nu mai este un idol ci este ca un frate cu Iisus, ca o piatră cioplită, obiectul este un purtător de cruce și rezultatul este un lucru creat și desăvârșit care a suportat toate durerile, și noi păcătoși fiind nu am făcut altceva decât să-l răstignim pe obiect... și ca atare, rezultă un simbol asemenea cu Iisus Hristos răstignit pe cruce...

Adică, faci un tablou, orice ai face, e o materie crucificată, de un păcătos, de artist, o sculptură, orice ai face, e o materie crucificată, o invenție, o mașină, un aparat, e o materie crucificată, și astfel orice ar plăsmui și ar face omul, nu poate face altceva decât un mic obiect frate cu Iisus Hristos, o mică piatră răstignită.

Ce rezultă de aici?

Rezultă că nu mai există idoli ciopliți sau pictați sau turnați, ci orice obiect pe care omul și-a pus mâna lui păcătoasă, și-a băgat dalta sau pensula, este o materie crucificată, asemenea lui Iisus... și simbolul este asemenea răstignirii lui Dumnezeu, căci materia a primit de la Iisus modelul curat și acum ea fiind modelată de omul păcătos și necredincios va suferi o răstignire asemănătoare.

Dar poate un obiect, un frate cu Hristos, o piatră să se transforme în idol fără ca să fie idol, că am arătat că idoli nu mai există ci frați cu Iisus?

Păi se poate dacă omul folosindu-se de obiectele create își ascunde păcatele, e nedrept, se lăcomește, fură, minte și celelalte rele folosindu-se de „frații” simbol ai lui Hristos...

Deci chiar jertfele animaliere, sau icoanele, sau chivotul, sau heruvimii sculptați sau heruvimii brodați, sau bisericile oricare ar fi ele sau bibliile sau oriceobiect de cult poate deveni idol din pricina patimilor celor care le folosesc și astfel că deși pare că ei slujesc lui Dumnezeu defapt ei le folosesc ca pe niște idoli cu care încearcă să păcălească fraierii deci pentru aceia sunt idoli, iar pentru cei cinstiți nu sunt idoli ci sunt izvoare de Har și sfințenie.

Sper să am dreptate de sus. Nu știu.

[vsovivi]

''3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui.''

Acuma după ce am ajuns ca un bellfer tălmăcind de sus primele două porunci, deci bellfer şi nu baalfar, sper ca unii pricepând viceversa să nu carecumva să creadă vicentoarsa ca să dăm ocol la viceglobulpământesc neţinând porunca a treia-a, că v-am zis că nu există niciun glob de pământ! Nu există! Adică să nu carecumva să ajung să fiu eu pentru unii Anania şi ei pentru mine Safira sau invers... că doar sf. Ap. Petru chiar a încercat s-o scape pe Safira dacă a văzut cum a murit Anania dar n-a reuşit... şi a lăsat atunci picioarele tinerilor de la uşă s-o scoată afară ca să-i îngroape pe morţi:

''Iata picioarele celor care l-au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit."

Problema cea grea din trăire este cine l-a omorât defapt pe Anania şi cine a omorât-o pe Safira de s-au speriat toţi creştinii auzind acestea? Şi dacă i-a omorât cineva, atunci de ce i-a omorât?

Pare la prima vedere că Petru i-ar fi omorât sau Duhul Sfânt, sau dreptatea lui Dumnezeu... însă deşi ei erau morţi de mult şi Petru a dorit să-i învie aducându-i la Adevăr cineva a creat o diversiune şi o înfricoşare impresionantă... ceva gen ispiscariotul hipihoţul care s-a sinucis după ce a vândut cu o sărutare cea mai mare poruncă, şi-a dat seama că a greşit şi şi-a pus capăt zilelor căci s-a judecat drept dar a aplicat strâmb, a făcut sărmanul jumate de pocăinţă.

Adică ce vrea să spună porunca? Păi să nu-L lauzi pe Dumnezeu pentru minteresele păcatelor ascunse ale gLumii, un fel de distracţie în ton sarcastic.

Şi e vorba de ispispitămităsită şi bellşug frumos că aşa cred credulii că vor avea parte.
Vai de cel prin care vine ispita, sminteala, iscaria şi molia şi rugina care roade sufletul tău plin de leprăzbun pentru un cuib sau o vizuină sau pentru datoria de a sulimeniza pământul cu morminte văruite unde se aduc osanale deşarte.

''Dacă vreau să fie El până Mă voi întoarce ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine.'' Adică ce să fie sf. Ap. Ioan? Mort? Viu? Ce oare ar fi putut să fie până se întoarce Dumnezeu? Adică cu ce moarte avea să moară Petru slăvind pe Dumnezeu.

Fără deşertificarea vieţii tale nu prea te poţi mântui de slava deşartă a lui gLumeail... nu se poate oricât te-ar păcăli nenea cu eretele pe umărul drept sau tanti grijania că e musai să bei cafia dacă vrei să poţi... vorbi frumos.

Nimeni nu înţelege cine a înscenat tragedia... oricât ar analiza jocul naiv, bulbucându-şi privirilegile privilegiate.